Arhaic și modern

Ne americanizăm, ne globalizăm ! Ne îndreptăm spre o lume nebună pe care mă bucur că n-o voi prinde.

Apropo de prima propoziție: Când luam în mașină pe cineva de pe marginea drumului și încerca să se revanșeze cu câțiva leuți, le spuneam: ”Nu suntem americani să facem totul pe bani !” Iar apropo de titlul mesajului: mă consider un om fericit ! Fericit și prin felul în care mi-am trăit viața, pentru oamenii de care am fost înconjurat, pentru cei care mi-au acceptat și acordat prietenia, pentru cum mă simt și ce mai fac la vârsta ce o am, dar mai ales că m-am născut și am trăit ”călare” pe două lumi: arhaică și modernă.

Lumea arhaică: Am copilărit la sat, acolo unde Blaga scria că s-a născut veșnicia. Nu-și putea imagina că relativ curând vor muri de tot multe sate cu ale lor obiceiuri seculare sau chiar milenare, iar altele au devenit sau vor deveni similare cu orașele.

În copilăria mea satul meu și toate satele erau ca în urmă cu 100 de ani, doar casele erau mai altfel. Oamenii -cu foarte mici excepții- erau oameni de omenie, de caracter, se temeau și de D-zeu și de ”gura satului” ! Intelectualii erau respectați, nu mergea nimeni la geamul medicului să strige ”criminalule !” Și nici învățătorilor nu li se căutau defecte, nu li se făceau reclamații !

Revin la case: Bunicul o dărâmase pe cea în care se născuse în 1871, mică, acoperită cu paie, cu geamuri mici care o vreme aveau ”bășică de porc” în loc de sticlă, seara era luminată cu opaiț ! În 1911 a construit alta, casă-casă în care m-am născut eu. Iar în 1951, soțul surorii mele (soră care era mai mare ca mine cu 7 ani, tatăl nostru murise în război când eu avea 6 ani) a ridicat-o pe cea actuală, (desigur nu singur, ci cu claca oamenilor din acel colț de sat). Casă modestă dar faină, așa cum sunt acum în majoritatea satelor mari, încă viabile. Îl citeam pe Sadoveanu la lumina lămpii de petrol, la care mama țesea în război, iar sora mea lucra la ii pentru ea și la cămașa viitorului mire. Da, toți trei la o lampă -”puternică”- nr. 11, nu nr. 8 !

Am prins deci perioada când -mai ales în Europa- cam dispăruse ”munca silnică”, sărăcia și obscurantismul. Se trăia decent, omenește, erau puțini cei care se plângeau de ”soartă”. Oamenii -inclusiv în felul lor și cei de la țară- aveau și preocupări culturale, se ocupau și de spirit, de suflet, nu doar de stomac ! Iubeau Frumosul și creeau Frumosul, acel frumos de care ne e dor, pe care acum îl găsim mai mult prin muzee... Acel frumos specific zonei -mai altfel în detalii, dar românesc- care te făcea să fii mândru de el, să te simți acasă, nu doar european sau ”cetățean al lumii”.

Lumea modernă: am prins faza ”bună” a ei: facilitățile oferite de progres, de învățământ, de știință, de tehnologie, de transport mai rapid, de oferte culturale, de posibilități variate de recreere, de călătorii..

Și mă bucur că nu voi (și nu veți ) prinde societatea umană de peste 100-300 de ani ! Nici nu vreau să-mi imaginez cum va fi ! Unde ne va duce tehnologia, poluarea, secătuirea rezervelor planetei, alimențația tot mai puțin naturală, dezumanizarea, multi-culturalismul ( gândiți-va de ex.la Londra, la Marsilia), aberațiile sloganului ”politically correct”, neo-sexismul, suprapopularea...

Despre această ”lume” nebună spre care ne îndreptăm vertiginos un țăran îmi spunea: ”Domnule, s-a încâinit lumea” !

Mă bucur că voi muri la timp, fără regrete ! Așa cum spunea marele actor Alain Delon în noiembrie 2018: “Urăsc vremurile în care trăim. Îmi vine să vomit. Totul e fals și numai banii contează. Voi părăsi această lume fără regret”…

Așa că bucurați-vă de viață zi de zi, clipă de clipă ! Trece prea repede, vă spun eu !

Meniu site: 
glqxz9283 sfy39587stf02 mnesdcuix8