Arhipelaguri bucovinene

Relatarea unei ture de toamna in muntii Rarau-Giumalau, cand depresiunile vecine erau "mari de nori".

Motto: "Marea de nori e unul din cele mai uluitoare privelisti montane.
Valurile de nori sunt luminate pana la stralucire de soarele de
deasupra... Mai rasare ici colo cate un varf semet, ca o insula neagra
similara cu cea pe care te afli... Apoi marea se agita. Soarele si
vantul ii maresc neastamparul, insulele devin peninsule, potopul se
retrage in lungul vailor..."
geograful Ion Simionescu

Am plecat din Cluj vineri la ora 16.30.Seara la ora 21.30 l-am parcat
pe Max in gara Mestecanis. La 22.23 am urcat in accelerat, la 23.04 am
coborat in Campulung Est. Am contiuat cca 2 km per pedes pe asfalt in
directia Suceava, apoi la dreapta inca vreun km pe Valea Caselor. La
ora miezului de noapte i-am cantat "Multi Ani Traiasca" Petronelei -
incepea ziua ei aniversara. Apoi am montat corturile pe un fanat.
Sambata 8 noiembrie am urat in gand La Multi Ani celor ce-si serbau
onomastica, apoi am plecat prin ceatza- semn de vreme buna !- prin
Cheile Moara Dracului. La liziera padurii am iesit si din ceatza ! Ne
simteam naufragiati pe tarmul "marii bucovinene". Popii Raraului- Saua
Ciobanului- Piatra Soimului- Pietrele Doamnei. Peisaj de vis in toate
directiile. Facem la fiecare popas cuvenita lectie de geografie cu cei
doi coechipieri ai nostri. Se descurca binisor si Andrei, dar mai ales
Petronela - care e geograf: Obcinele- dincolo de Depresiune Campulung,
mai spre dreapta- muntii Stanisoarei,la extremitatea sudica a
"fiordului Bistrita" - Ceahlaul - Olimpul Moldovei care ne oferise nu de mult privelisti similare. Toaca si Panaghia se vad si cu ochiul liber, binoclul doar confirma. Muntii Bistritei, Calimanii, Bargaul. La
cabana/hotel Rarau ne bucuram sa-l revedem pe Voicu Raia- seful
Salvamont Suceava. Ne da o veste buna: poteca pe care vom urca la
frontale spre Vf.Giumalau a fost "lucrata", eliberata de jnepenii care
o invadasera. La ora 17 intram in padurea Giumalaului, la 19 fix suntem
pe varful-cupola , "pohta ce-am pohtit". GPS-ul ne arata ca am parcurs
21 de km. Ii cantam din nou Petronelei "Multi Ani Traiasca" chiar
langa borna de varf si indeplinim ritualul "Gipfelkuss". Ne spune ca
aceasta aniversare a zilei sale de nastere n-o va putea uita . O credem; cadoul pe care i l-a oferit Cerul e nepretuit. O seara si noapte linistita, fara vant, fara zgomot si putoare de motoare, fara manele, chiar si fara latraturile de caini din seara precedenta. Noapte cu cer plin de stele si cu luna ( inca nu chiar plina, dar excelent maestru de lumini ), cu marea de nori care persista si da semne ca ar vrea "sa se umfle". Speram sa nu patim ca in noaptea de revelion2008 pe Vf.Arcanu, cand dupa o seara similara, ne-am trezit a doua zi ca suntem
"subacvatici" ! Temperatura doar cu 4-5 grade sub zero.

Duminca 9 nov. La 6.45 parasim caldura placuta a sacilor de puf,ne imbracam bine si iesim din corturi la intalnirea cu Maria Sa Soarele. La 07.07 tasneste din "mare". Am vazut, admirat , fotografiat sute de rasarituri; dar de fiecare data cel prezent e parca mai altfel, e cel mai frumos! Ne fascinaneaza jocul culorilor, al luminii. "Insulele arhipelagului" devin tot mai clare: dincolo de Tara Dornelor, zambesc in soare trio-ul Suhardului: Ousorul, Faraoane, Omul si trio-ul rasaritean al muntilor Rodnei: Rosu-Inaut- Ineu. Identificam frumosul Piciorul Plescutzei- ce pleaca din Ineu spre nord-est, de care ne leaga placutele amintiri ale unei aniversari, cand muntele era imbracat "in blana de leopard". Muntii Maramuresului se itzesc si ei... Inspre toate punctele cardinale, culmi mai mici par vapoare transatlantice. Acest peisaj de o frumusete stranie si sufletele ce ne sunt atat de usoare ne fac sa ne simtim parapantisti...
E clar ca nu ne grabim sa plecam din acest rai pamantean..... Dar din
pacate tot vine momentul acesta...
Eu si Marlene mai parcursesem acest traseu de multe ori, in ambele
sensuri, in toate anotimpurile. De data am gasit marcaj proaspat, bine
executat. In timpul lungii traversari a padurii in care intram dupa
Poiana Ciungilor avem timp sa ne rememoram treceri anterioare: unde am
campat, ce cataratori sau drumeti am intalnit, ce "condimente" a avut
fiecare tura..
La iesirea din padure, la Schitul Sf. Pantelimon le povestim
coechipierilor nostri de un Craciun aici, unde sosisem dupa doua zile
de alunecat pe schiuri pe lunga Obcina Mestecanis, pe care urcasem din
Carlibaba. La ora 14.30 eram langa Max care ne-a readus in Alma Mater
Napocensis. In trecere prin frumoasa Tara a Dornelor, ne bucuram ca multe dintre casele in constructie respecta traditia locului, asa cum vazusem ca erau si cele mai multe case de vacanta de pe Valea Caselor. Nu s-ar putea asa peste tot ? Am facut doar o oprire in Dorna Candreni sa ne luam apa minerala de la sursa "free" aflata pe ulita garii, pe care o stiam de la o urcare pe Ousoru intr-o superba zi de toamna, cand bradutii din apropierea varfului inchiciurati doar pe o parte, aratau ca niste pinguini.

Stim si ne bucuram ca multi dintre voi ati admirat in acest week-end
cate un astfel de arhipelag, atat de caracteristic toamnei. S-aveti cu
totii parte de zile frumoase pe munte si in viata !

__._,_.___

Meniu: 
07. ture de vara
glqxz9283 sfy39587stf02 mnesdcuix8