CHEMAREA MUNTELUI

CHEMAREA MUNTELUI

Dinu și Marlene MITITEANU
Relatări, amintiri, gânduri, sfaturi, opinii

04. Viata Muntelui

Câinii ciobanilor

Enumerarea unor metode experimentate, neagresive, de a te apara de cainii ciobanilor. Am adaugat la final si o interventie pe Alpinet a fiului meu Radu şi a unui subofiţer specialist în câini.

Mă refer la câinii ciobăneşti „clasici”, nu la cei „de import” apăruţi în unii munţi mai recent: caucazieni s.a. Şi la ciobanii adevăraţi, care nu asmut câinii asupra turiştilor ” ca să se distreze” ! Căci din păcate tot mai multe turme nu mai sunt ale obștilor de la poalele muntelui, păzite de ciobani ”de meserie”, ci ale unor proprietari-afaceriști care angajează „ciobanii” reciclaţi din şomeri, dotați cu javre – maidanezi : Și care -și ”ciobanii” și câinii- au alt comportament. Deşi eu cred totuși că mulţi turişti au doar impresia că ciobanii asmut câinii. Eu nu-mi amintesc aşa ceva, deşi am la activ mii de zile de munte…

Căutați și alte surse . Una – elaborată de un un biolog si etolog elvetian ne-o oferă Florin Bîscu din Lausanne: https://www.youtube.com/watch?v=_gn8HVEcYyc&feature=emb_logo film care care este preluat si dat ca exemplu, atat de francezi cat si de elvetieni si poate fi gasit pe site-urile multor parcuri nationale din Franta si din Elvetia. Eu- din vasta mea experiență în domeniu- nu-s de acord cu tot ce este prezentat în film, mai ales că se referă la câini din zone fără urși și fără lupi.

Alegeți din mai multe surse și experimentați ce credeți că vi se potrivește și veți constata care au eficiență. Dar un fapt e clar: trebuie să vă păstrați calmul, să nu intrați în panică, să nu dați impresia că vă e frică !

Problema, are multe aspecte. Va redau cateva idei și practici folosite de mine în cam șase decenii de mers pe munte:

– nu te apropii de turma; daca e in poteca, ori astepti sa se departeze ea, ori ocolesti turma,

– îndepărteaza orice ar putea să-i împiedice să recunoască o figură și o față umană: pelerină de ploaie, glugă, șapcă, ochelari …

– când te apropii de turmă, strigă să-ți anunți apariția și câinilor (să nu-i surprindeți de aproape) și ciobanilor,

– nu te opri din mers, e semn de slăbiciune, continuă să mergi normal fără să eziți, deci mergi,

– nu fugi nici per pedes și mai ales cu bicicleta: nu iniția un concurs: ”cine fuge mai repede” !

– depistează-l șeful haitei și fii ff atent la el ! Ceilalți vor face ce va face el: continuă să atace sau doar se prefac…

-incearca sa eviti gesturile bruște,

-a le da alimente, poate avea două urmări: ori îi îmbunați, ori devin mai ”obraznici”, vă blochează să le dați toată mâncarea,

– sa meargă in faţă și in spatele grupului cei care nu sunt fricosi: s-a dovedit stiintific ca animalele simt (prin miros) pe cei fricosi,

– de cainii foarte agresivi un grup de 3-5 se poate apara din mers prin metoda „arici/broască țestoasă”, ca soldatii romani, să mergeți în șir indian sau V, și cu câte 2 beţe pe care să le mișcați fără a le îndrepta spre ei. Dar am folosit cu succes metoda si cand eram doar grup de doi. ( Si pentru asta sunt bune beţele de trekking ; odata, cand nu le aveam, am montat bete de cort , sa avem ceva in maini cand ne apropiam de o turma aflata in poteca ce urca de la Comisul spre Luțele,

– sa mergeți inainte, oarecum cu indiferență, fara ezitari si fara să vă opriți, fără să dați inapoi sau sa fugiți. Cand fugi per pedes sau cu bicicleta, devin si mai agresivi, adica prind curaj. Caci dai semne clare ca ti-e frica de ei, ca esti mai slab ! Pentru asta am folosit diverse metode pentru a-i cointeresa pe ciobanii din zona Maratonului Apuseni, ca in ziua concursului sa-si tina turmele la distanta de traseu ! Maratonistii , cicliștii le stimuleaza agresivitatea !

– sa vorbesti cu ei. De obicei e suficient un ton normal, bland, prietenos, alteori e nevoie de unul autoritar, dar fără a zbiera ! Niște străni au întrebat-o pe Marlene ce le spunea câinilor: -”Le făceam morală, nu vă e rușine să vă purtați așa cu niște străini care au aflat ce locuri faine sunt prin munții noștri ?”

– să fiți atenți mereu la şeful haitei și la cei din spate. Mai periculoşi şi mai parşivi nu sunt cei care latră mai violent, ci cei care mârâie arătându-şi colţii ! De obicei te muşcă hoţeşte, laş, pe la spate ! Aşa, când n-am fost atent, am fost „capsat” de două ori, cu efect mai mult asupra pantalonilor (lungi !).

– o lovitură cu bățul dată în botul ”șefului” are mare efect asupra tuturor

– cand esti singur: sa foloseşti „metoda Lucian Blaga”. Asa ii spun eu in gluma, caci am aflat-o prima data din cartea lui autobiografica: „Hronicul si cantecul varstelor”. Invatase metoda cand era copil, in Muntii Sebesului, de la un unchi al lui. Se târăşte un băţ sau o creangă dupa tine, nu in faţa ta. ! Uneori, cand nu aveam băţ, tineam pur si simplu o mână la spate. Băţul tinut in faţă, spre ei, mai mult ii provoacă/întărâtă.

– o alta tactica e …ATACUL PREVENTIV („Cea mai bună apărare e..atacul !” Klausewitz dixit !): la o comanda, toti din grup sa porneasca in fuga… spre caini ! Da, am facut deseori asta, Radu al meu va poate confirma. Rămân ..perplecsi , se opresc din atac, iar voi vă retrageți încet la potecă cu fața la ei ! Se asteptau să va aparati sau sa o luati la fugă, nu să atacati. Vor continua să vă însotească lătrând, dar „mai potolit”. Si-au dat seama că „ăştia nu sunt din ăia care se sperie de noi” !

– ULTIMA METODA (va trebuie curaj sa o puneti in practică!): sa va asezati ! Am aplicat-o de cateva ori, ultima data in Muntii Cernei, unde gresisem traseul si am dat de o stână pe unde nu treceau turisti. Erau atat de hotarati sa ne sfasie, ca erau surzi la strigatele disperate al stapanului. Cand ne-am asezat (intrebati-l pe Radu, care a ramas uluit de eficienta metodei!), s-au oprit la 5-8 m distanţă, continuând sa latre mai rar si mai potolit. Cand m-am ridicat sa scot ceva din rucsac, au devenit iar foarte agresivi. M-am asezat, iar s-au potolit. Ei vor deci sa te blocheze pana vine stapanul sa hotaresca soarta „intrusilor”. A venit ciobanul. De obicei, dupa ce stai de povesti cu acesta, la plecare, cainii normali te lasa in pace, sau latra doar de forma . Dar astia nu erau normali: ciobanul ( de fapt o batrana) l-a prins de zgardă pe „seful” haitei, dar cand am pornit, acesta se smucea ca turbat sa scape si sa ne atace iar. Asa ceva nu mai vazusem! Cred ca atunci mi se revarsase si mie adrenalina si miroseam a fricos, adica a posibila victima…

Am afirmat în urmă cu vreo 15 ani pe fostul grup de munte Alpinet că eu cu Marlene le putem demonstra că nu ne e teamă, nu ne opreşte din drum nici cea mai fioroasă haită. „Anunţaţi-ne unde aţi întâlnit-o, stabilim o dată convenabilă, plătiţi-ne drumul şi vă demonstrăm” ! Colegului de club Mircea Coman şi Laurei le-am demonstrat asta în munţii Suhard. Şi altor mulți colegi de club în alţi munţi ! La cerere, vă pot da adresele unora care mă pot confirma !

E adevărat că multe dintre fete nu prea pot face ce am scris mai sus ! Dar câinii respectă și fetele curajoase ! Cele mai fricoase trebui să fie protejate de bărbați, ei ar trebui să se comporte cu curaj, curaj de care câinii își dau seama și îl respectă. Motiv în plus ca fetele ne-curajoase să evite a merge pe munte fără însoțitori bărbați-curajoși ! Însă, Christine Thürmer a parcurs SINGURĂ tot traseul Via Transilvanica de la Putna la Drobeta Turnu Severin, iar bucureșteanca Anca Iosif, tot singură Putna-Micăsasa, cam 750 km. Și au trecut și prin multe haite de câini, dovadă elocventă că se poate ! Aceste stâne, cele de pe lângă sate – cu excepția celor de la mai mare altitudine (sub vf.Jorești din Obcina Ferdeului) – există și iarna , le-am întâlnit -multe- în tura noastră de Craciun 2021- An Nou prin Terra Saxonum ! Dacă veți vedea pozele din: https://foto.dinumititeanu.ro/2021/11/30/via-transilvanica/  , în unele cu câini, veți observa că nu-s în poziție de ”atac”, ci de joacă sau sunt relaxați. Sunt câini, porniți spre noi ”voinicește” și aparent agresivi și care se potoleau când se apropiau de noi, fără a interveni stăpânul lor. Stăpân față de care ei se prefac o vreme că-și fac datoria, stăpân pe care nu ne bazăm ”să-i potolească/să vină în fugă să ne salveze”- el are treburile lui. Iar dacă unii sunt ”mai conștiincioși”, noi îi înțelegem și ne vedem de drum, ei renunțând când le-am ieșit din zonă ! Nu credem ca ciobanii ar trebui să se adapteze nouă, drumeților (să-și ”educe” câinii, să-i lege ). Ei sunt pe munte de secole, ei sunt acolo ”acasă”, noi suntem doar mai de curând și doar oaspeți ! Noi trebuie să înțelegem că fiecare își vede de ale sale: ciobanii să urmeze turma, să mulgă oile, câinii să le apre de sălbăticiuni și să-i latre pe necunoscuți, noi să ne vedem impasibili de drum.

Mulți drumeți străini au fost terifiați de câinii din Carpați. Pe lângă faptul că habar nu știu cum să reacționeze, mai e o problemă : mulți emană mirosuri mai altfel ! Deci câinii îi percep ca intruși mai periculoși. Citisem undeva că niște francezi veniți în Ro să vâneze cerbi, n-au reușit decât după ce au ascultat de ”șeful de protocol”: s-au spălat cu săpun ”Cheia” și în locul hainelor lor parfumate au îmbrăcat haine de pădurari și de vânători din zonă !

Iar de ”antipatia” reciprocă montaniarzi – ciobani, cred că în mare parte noi suntem vinovați. Cei mai mulți drumeți trec în grabă pe lângă ciobani,, fie salutându-i de departe, fie ignorându-i ! Sau certându-i, chiar înjurându-i ”că nu-și cheamă câinii” cum mi s-a plâns unul. O dată, eram cu niște tineri care mergeau în față și ciobanul a strigat le ei: ” Unde vă grăbiți așa măi băieți, nu vă opriți o țâră de vorbă cu noi că suntem și noi oameni ?” . Și apoi tot ei, tinerii (basarabeni, studenți ai mei ) se mirau de cât de interesante erau cele povestite de cioban ! Nouă ne place să ne oprim la povești cu ei, îi întrebăm de unde sunt, îi compătimim pentru câte necazuri au cu vreme rea și cu urșii, se bucură că știm câte ceva despre greutățile meseriei lor. Uneori, cu unii ne-am găsit cunoștințe comune, unii ne-au invitat în stână și ne-au ”omenit” ! Vedeți imagini din aug. 2019 de la Stâna Târnovu Mare: https://foto.dinumititeanu.ro/2019/08/29/tarnovu/ Multora le-am făcut și le-am trimis poze, ne-au sunat mai apoi să ne mulțumească, ne-au invitat ”mai treceți pe la noi ” ! Ar trebui ca noi toți să avem o altfel de atitudine față de ei, dacă dorim să aibă și ei o atitudine mai ”prietenoasă” față de noi. Atunci nu ar mai deteriora marcaje și refugii și nu s-ar mai bucura când ne văd stresați de câinii lor ! Nu vi se pare logic ?

Apropo de faptul că mulți drumeți nu-i salută pe ciobani, mai ales când nu sunt în potecă: foarte mulți, mai ales tinerii nu mă salută pe mine care am părul cărunt sau dacă am capul acoperit văd pe fața mea că am de 2-4 ori mai mulți ani ca ei Îi surprinde faptul că îi salut eu când ajung în dreptul meu, să le arăt că nu sunt o stâncă, ci om cu aceeși pasiune, deci oarecum prieteni, nu ca cei cu care se întâlnesc pe un trotuar din oraș.

CONCLUZIA este că ar trebui încercat să oprim adâncirea faliei dintre ciobani și montaniarzi. Asta va fi greu, căci e nevoie de schimbarea reciprocă a atitudinii și a sentimentelor, Și e greu mai ales prin faptul că unii ”ciobani” sunt acum niște șomeri care speră ca ciobănitul să fie ceva trecător. Dar și pe unii din ăștia am reușit să-i mai ”îmblânzesc”! Dacă îi tratezi omenește, prietenește, devin și ei mai omenoși ! Redau de pe FB un fragment de comentariu al făgărășanului George Moldovan: ”Căutăm să ne împrietenim cu ciobanii. Nu pot influența pe nimeni să-și schimbe comportamentul cât timp îl judec, ci doar după ce-i câștig respectul și prietenia.”

Din experienta voastra de pana acum sau…experimentand ideile de mai sus, poate ma confirmati sau infirmati. In orice caz e bine sa stiti mai multe metode pasnice. Otravirea cainilor ciobanesti e o idee aberanta.
Iar petarde, emiţătoare de ultrasunete, sprayuri, nu sunt metode bărbăteşti, cavalereşti !

Ture faine, fara evenimente…canine!
Dinu Mititeanu
======================================
Dialogul lui Radu:
->ar fi o problema de detaliu aici-numarul de parteneri de excursie si numarul de >caini.

Desigur ca daca sunt mult mai multi caini decat oamenii „atacati” sentimentul e mai nasol si rezolvarea situatiei e mai putin rapida/ comoda, dar in esenta e cam la fel…. EU de regula am fost singur sau cu inca 1-2 persoane si cainii rareori erau mai putin de 5-6, adesea peste 10… Nu mi-a fost cu adevarat frica si nu am fost muscat, si doar de doua ori in viaţă (din multele sute de intalniri cu haite de caini) am fost „blocat” in sensul ca a trebuit sa stau pe loc pana a venit ciobanul ca altfel mi se parea prea mare riscul de a fi muscat…. IN schimb nu ma pricep la caini „de oras” pentru ca nu se prea supun legilor celor „ciobanesti”… Nu am caine nici alte animale de casa si nu am crescut in medii cu caine de casa / curte si din cauza asta nu ma simt confortabil in preajma dulailor „de casa” sau „de curte” si uneori chiar simt frica. Am si fost muscat o data de asemenea dulau, probabil exact penru faptul ca nu stiam cum sa ma comport si mi-a fost frica , iar stapanul lui nu a intuit riscul avand de a face de regula cu oameni obisnuiti cu caini din astia…. Asa ca stiu bine cum este. Dar nu am pretentia sa stea toti cainii cu botnita, pe motiv ca eu nu stiu cum sa ma comport cu ei, nu ma simt confortabil sau chiar uneori imi este frica…. Mai bine evit sau daca nu vreau sa evit o sa incerc sa invat / sa ma obisnuiesc, asa cum am depasit incet-incet si alte retineri si frici instinctive ex. frica de apa adanca….

->> In vara am fost doar trei persoane sub Popii Raraului si zece dulai uriasi au
>> sarit pe noi. Dupa cum stiti acolo sunt doua stane. Am stat pe loc 20 de >>minute.Cum faceam o miscare, cum se repezeau la noi.

Pai normal… la mine se reped adesea continuu de cand ma apropii de o stana si pana cand ramane destul de departe in urma, mai ales daca nu e pe aproape ciobanul sa ii potoleasca… Si cand nici cum nu renunta si tot hamaie dupa noi desi turma am lasat-o mult in urma, uneori pun rucsacul jos si ma reped la ei („contraatac”) sa ii conving sa termine cu latratul dupa noi ca intr-adevar devine suparator daca dureaza multe minute in sir… Si daca vi se pare ca sunt agresivi cu drumetii, sa vedeti numai cu biciclistii ce agresivi sunt… Asta nu ma impiedica sa merg inclusiv singur cu MTB-ul prin zone unde la fiecare cateva minute dau de o haita de dulai…. La inceput a fost putin greu pana am prins cele mai bune tactici, caci cu bicicleta e diferit putin fata de cazul cand mergi pe jos…

->> putin 15 caini. Acolo am fost cel mai aproape de a fi muscat.O nemtoaica o >>patise cu o zi inainte.

Ce inseamna „cel mai aproape de a fi muscat”? Eu la majoritatea intalnirilor cu haite de caini as putea spune ca sunt „aproape de a fi muscat” pentru ca isi clăfăie colţii de jur imprejurul meu uneori ajungand la numai cateva zeci de centimetri de mine…. Mai ales daca trec din faza de latrat (care inseamna ca nu prea e risc de muscatura iminenta) in faza de rictus / mârâit cu coltii dezgoliti, sau daca incep sa muste din băţul pe care eventual il iau in mână daca ei sunt foarte multi si agresivi (baţul il tin in mana evetual il plimb stanga-dreapta sau il tin orientat oblic jos spre spate, nu il folosesc ca sa ii lovesc pe caini, ci doar ca element de descurajare).

->> schimb,in Capatanii asta-vara,fiind cinci,am scapat mai usor de un caine foarte rau sub Balota.

???? Pai daca el era unul si voi cinci, ar fi fost usor sa il puneti pe fuge din prima clipa… Eu in cazuri de astea daca e agresiv si nu renunta , las rucsacul jos si ma reped la el si fuge de mama focului 🙂 Cainii sunt ca si lupii si respecta regulile de trai in haita si de vanat si supravietuit in natura… In sensul ca il respecta pe cel pe care pare mai mare / tare , mai curajos ca ei si il ataca pe cel pe care il simt potentiala victima…. Insa sunt in stare sa se lupte si cu cel evident mai tare daca au sentimentul ca li se taie retragerea sau ca le e atacata haita (in cazul lor turma de oi si stana)… De aceea cu adevarat periculosi sunt pentru cine ii este frica (si ei simt asta imediat) sau pentru cine intra / se apropie mult de turma / stana…

->> recunoasteti si dvs.-cand esti singur e mai greu. Anul trecut am urcat cu niste >>nemti in Fagaras,de la Valea Marului,iar la prima stana au scos
>> „uiltrasunetele”.Agresivitatea cainilor nostri a ajuns sa fie cunoscuta si >>dincolo.Este o realitate.

Agresivitatea da, nu si pericolul real. Numai ca strainii (si multi dintre romani) nu sunt obisnuiti sa se intalneaca cu haite de caini care se manifesta agresiv si evident ca le este foarte frica si ca recurg la ultrasunete, sprayuri etc. Eu nu am folosit si nu voi folosi, desi am mers adesea singur si la majoritatea stanelor sar si clafaie furios in jur cate 5 – 7 – 10 – 12 dulai agresivi de numa….. de care mi-ar fi probabil foarte groaza daca nu as fi obisnuit de mic cu aceste manifestari…

->> Ce faceti cand sunteti doar dvs. si Radu si sar zece caini pe voi? Nu care doar >>latra,ci care va ataca. Uneori nu merge doar sa stai si sa te uiti la ei,asa >>cum recomanda ciobanii.Chiar credeti ca ajunge curajul?

Nu „curaj” trebuie, ci calm si experienta. Sa le vorbesti pe ton ferm (dar nici agresiv), sa le arati in diverse moduri (atitudine, tinuta, ritm si stil de mers) ca nu ai nimic cu ei dar ca nici nu iti este frica, ca tu ii domini si ca esti mult mai tare ca ei…. Atitudinea difera mult in functie de comportamentul lor, de cati sunt ei si cat de mari si de furiosi, de faptul ca te apropii sau te indepartezi de stana sau turma, daca ai sau nu băţ sau altceva in mana etc. Uneori eu continui sa merg si ma prefac ca nu imi pasa ca ei sar in jur si clafaie din colti la mica distanta mai-mai sa ma muste, alteori tin in mana un bat sau ceva ce poate sa le para arma si mai dau cu el in jur sau il tarasc dupa mine, in extremis ma opresc putin (odata chiar m-am asezat jos pe iarba), o data le-am dat ceva de mancare (dar cred ca am gresit si nu am mai repetat manevra) si in unele cazuri am contraatacat… Cand i-am vazut venind vreo 10 in goana puternica latrand direct pe noi si unul din grup a zis „pana aici ne-a fost” eu am lasat jos rucsacul si m-am repezit si eu in fuga direct spre ei urland si invartind agresiv deasupra capului un bat si domnii dulai au facut stanga-imprejur si au rupt-o la fuga in directie opusa urmariti de mine…. (Dar e o manevra riscanta, si in orice caz nu faceti asta daca e aproape stana sau turma!). Alteori atitudinea de contraatac poate fi luata si prin mimarea gestului de a lua de jos o piatra si eventual a gestului de a arunca ceva spre ei…. Dar repet atitudinea ofensiva are unele riscuri, ca pe unii ii alunga dar pe altii ii poate face chiar mai agresivi…

E greu de dat reţete pentru ca exista cazuri atat de diferite si depinde de asa multi factori…. Abordarea adecvata a haitelor de caini ciobanesti e mai mult o arta decat o stiinta, iti trebuie experienta mai ales si poate si ceva instinct/fler/talent, nu o prea poti invata dupa manual…. Daca nu o ai „in sange” ideal e sa mergi cu cineva caruia nu ii e frica de caini si se stie la ei si astfel dupa un timp prinzi si tu tehnica si depasesti frica…. Cat timp iti este frica ai si riscul mare sa fii intr-adevar muscat si asta e un cerc vicios care nu e usor de rupt…

->> Eu vad doar o solutie si pentru problema cainilor si pentru cea a mediului >>alpin si subalpin -reducerea densitatii stanelor. Lucru care sa se faca treptat.

Solutia de baza este sa invete oamenii sa se comporte, ceea ce nu e usor din moment ce in viata de zi cu zi nu se intalnesc cu asa ceva. Atitudinea Dvs. seamana cu a celor ce propun exterminarea lupilor sau ursilor „pentru ca pot fi periculosi” si a turistilor straini care se tem de eventuala intalnire cu ursul pentru ca la ei neexistand asa ceva normal ca li se pare horror ideea….

E perfect adevarat ca exista suprapasunat si ca ciobanii tin un numar de caini peste limita legala (creand probleme reale mai ales animalelor salbatice din padure), dar solutia nu este imputinarea stanelor…. Dupa cum solutia pentru reducerea furturilor nu este sa reduci populatia (ca sa se reduca proportional nr. de hoti), iar solutia pentru reducerea abuzurilor facute de functionari nu este sa reduci nr de functionari si asa mai departe…. […]

Radu Mititeanu
CCN

Va redau mai jos opinia lui Nicu Aldea un subofiter ,instructor canin la Comandamentul Judeţean de Jandarmi Buzău. Dar el se refera la haitele de câini din oraşe, deci posibil că există diferenţe faţă de câinii de la stâne:

Câinele devine agresiv ori când îşi simte viaţa în pericol, ori când viaţa stăpânului său este pusă în pericol. Atunci intervine instinctul lui de a-şi apăra partenerul. Cel de companie are un ataşament faţă de stăpânul lui şi de membrii familiei, relaţie care se leagă de când e pui. Ştie cine îi dă să mănânce, ştie cine vine în casă, ce mirosuri corporale au. Asta dacă vorbim despre câinii cu stăpân. Câinii de curte reacţionează atunci când cineva intră în teritoriul lor, aşa cum este ograda. Atunci el ştie că este străin şi are tendinţa de a reacţiona, îl latră sau îl atacă. De obicei, câinii îşi ştiu teritoriul lor“ şi e datoria lor sa-l apere.

Dacă te înconjoară, e bine să nu fugi. Trebuie să stai pe loc, să nu te pierzi cu firea, iar dacă ai posibilitatea de a te apăra cu un băţ sau să te laşi rapid în jos şi să pui mâna pe o piatră, e bine să o faci. Dar nu dai până nu simţi că ai viaţa pusă în pericol pentru că e posibil ca în acel moment tu să arunci apoi el să te atace. O ţii pentru apărare, până în ultimul moment, când vezi că primul vine la tine, acela fiind şi şeful haitei. Îl ţinteşti, dar undeva unde să simtă, astfel încât să fugă după lovitură. El nu va păţi nimic, însă durerea aceea îl descurajează”, recomandă instructorul canin.

Este important să ne păstrăm calmul şi să ne comportăm cât mai indiferent „Nu e bine deloc să te uiţi în ochii animalului, să-i dai importanţă, pentru că este ca şi sfidatul unui om. Trebuie doar să-l urmăreşti cu coada ochiului, ca să poţi să-i observi mişcările. Dacă îl bagi în seamă cu privirea, el percepe gestul tău ca pe o provocare, ca o ripostă. Îl urmăreşti cu coada ochiului, îţi vezi mai departe de drum, pentru ca el să nu simtă că îi pui viaţa lui în pericol. Nu e recomandat să fugi, ci să stai pe loc pentru că dacă te întorci cu spatele şi alergi se ia toată haita după tine”, spune subofiţerul care se ocupă de pregătirea câinilor din unitatea de jandarmi. Stăpânirea de sine sporeşte şansele de a scăpa teafăr dintr-un atac al câinilor, chiar şi într-o confruntare cu mâinile goale, spune instructorul de la jandarmi. „În cazul în care eşti atacat şi sare la tine, e bine să-i duci o mână în faţă, să îl blochezi cumva, chiar cu risul de a te apuca de ea, ca între timp, cu cealaltă mână să îl apuci tare de gât, să îl loveşti, să îl ciupeşti, astfel încât să simtă că reacţia ta e mai dureroasă decât muşcătura lui. Atunci îi este teamă şi fuge. E bine să loveşti tare, ca el să simtă lovitura.

Dacă animalul dominant fuge, atunci fug şi ceilalţi câini. Dacă nu te-ai apărat bine, te pot muşca. De aceea, o mână e bine să fie liberă, ca să te aperi cu ea”, ne-a spus instructorul canin. Nicu Aldea demontează şi câteva mituri conform cărora lăsatul în jos sau zbieratul la animale ar fi metode eficiente împotriva câinilor agresivi. „Strigatul la animal nu este recomandat. Dacă ridici vocea, ţipi la câine, acesta interpretează că vrei să îl ataci, iar el ripostează. E bine ca animalului să-i vorbeşti blând, pe un ton jos, pentru că altfel interpretează aceste sunete joase. Dacă ridici tonul, simte că ceva nu-i în regulă şi atacă. De asemenea, faptul că te laşi în jos ca să vii la nivelul lui naşte două posibile reacţii. Unii câini agresivi te pot ataca şi acolo însă alţi câini, mai ales când sunt solitari, te lasă în pace, pentru că simt că te-au dominat. Se zice că e bine ca atunci când eşti atacat să pui palmele pe faţă şi să te întinzi cu faţa la pământ, pentru că ştie că a dominat, în general. Dacă sunt în haită, însă, ar putea ataca şi aşa”, spune subofiţerul unităţii de jandarmi din Buzău.

Citeste mai mult: adev.ro/nqgezy

Loading