Crăciun sub fereastră

Fiecare dintre noi avem amintiri despre un Craciun sau mai multe, petrecute in copilarie undeva la tara, la parinti, bunici, rude. Unii ne amintim mai ales de "zapezile de alta data", de acei nameti uriasi pentru noi- piticii de atunci, nameti prin care abia inaintam cu "Ne dati ori nu ne dati..." cu "Steaua sus rasare..". Ne amintim de ferestrele rudelor, vecinilor pe sub care - plini de emotie si de importanta ne strigam urarile.

Asta noapte ( azi e sambata 27 dec.) am sosit acasa, dupa un Craciun Fericit ca in copilarie. Copii mai mari acum, am petrecut un Craciun de neuitat - doua nopti in cort- intr-un decor de iarna autentica, sub o altfel de fereastra: FEREASTRA MARE A SAMBETEI.

Planul era sa urcam in Fereastra si de acolo, pe schiuri- sa ajungem in cam 3 zile la Plaiul Foii si eventual sa-i facem o scurta vizita protocolara si Minunatei.

Dacosul Cluj- RM. Valcea ne depunea luni 22 dec.2003 in autogara Sibiu .Bunul nostru prieten Doru Oros ne duce pana la cabana Floarea Reginei.Tocmai atunci, cabanierii Genu si Nusa Enache si trei tineri voluntari, colegi ai fiicei lor, porneau si ei in sus, incarcati ca serpasii cu cele necesare Revelionului: alimente care nu putusera fi duse din toamna cu magarii. Ne montam schiurile pe rucsaci, langa pioleti, coltari, lopata, ne reglam betele telescopice si pornim si noi. Desele paraie pe care le traversam ne conving ca bine am facut ca n-am incercat sa urcam pe schiuri cu foci. Vremea e mohorata, ca pe site-urile meteo. Inainte de cabana ne-a mai si plouat. Dar ajunsi la destinatie, ceaiul cald,hainele uscate, focul din sobita, prezenta vechilor prieteni ne fac sa ne simtim fericiti. Suntem in munte, respiram munte. Viscolul dinspre creasta il "mirosim" de aici. Ninge. Noaptea ninge. Dimineata ceatza. Ne hotaram sa-l ajutam pe Genu la inca un transport. Ne umplem rucsacii cu sticle goale, le vom descarca in masina lui din parcarea de la Floarea Reginei, de unde ne umplem rucsacii cu baxuri de cola, apa minerala, bere, cearsafuri curate, cani de inox, o cutie cu lumanari, etc. Rucsacul e ca cel de ieri de greu, dar in 2 ore si 22 de minute suntem inapoi la cabana " patrulata si pazita de pisici" - cum scrie pe un anunt . Stiam ca-s cam hotomane, asa ca din seara precedenta deja ne luasem masuri de prevedere. Avem apoi timp sa ne amuzam cum se harjonesc pisicile cu celelalte patrupede mai mari care patruleaza si ele pe potecile din jur. E un adevarat spectacol: ne amuzam, pozam, filmam.

Apar apoi "de sus" cinci tineri olteni , "ratacitori" din Bals si Craiova. Facusera o "plimbare" spre creasta. Spusele lor nu ne-au incurajat; zapada mare si fainoasa le-a dat mult de furca. Abia au reusit sa ajunga la buza terasei superioare, la ramificatia marcajului spre Cheia Bandii de cel spre Fereastra Mare. Seara povestim mai mult cu ei si le multumim ca ne-au facut urme. Nu stiam desigur pana unde le vom mai gasi dupa ninsoarea care cadea in cantitate nu mare, dar continuu si- poate mai sus- cu vant.

In dimineata de 24 dec. ei coboara ; Genu si "hamalii" lui idem (nu-i usor sa fii cabanier, gazda ospitaliera, sa ai de toate...). Eu si Marlene, plecam ultimii, pe la 9.30. Ne montam "focile" pe schiuri, sa ne mai duca si ele pe noi. Dar rucsacii- incarcati cu de toate- "pentru orice eventualitate" cum ne e obiceiul, tot in spinarea noastra se urca, numai asa le place, ca plozii rasfatati: " Vleau in blatze... !"

Ne luam "la revedere, pe curand" de la Nusha, caci stim deja ca tot pe aici ne vom intoarce.

Fereastra, creasta, nu se vad. Cer plumburiu. Inaintam destul de rapid,desi nu avem motive sa ne grabim si desi nu peste tot putem urma poteca facuta de "Ratacitorii" de ieri. Dupa prima ramificatie a marcajelor (spre Racorele si Fer. Mica ) si trecerea apei, mai urcam putin cu schiurile, apoi le montam iarasi pe rucsaci. Santzul lasat de predecesori se vede tot mai greu. La iesirea dintre brazi nu-l mai vedem. Incercam noi sa ne sapam o transee, dar zapada e tot mai mare si inconsistenta. Mai ales unde a acoperit tufe de ienuperi, ne face sa depunem eforturi sisifice si sa inaintam ca melcii. In pauze ar trebui sa dam jos rucsacii, dar nu e deloc usor sa-i luam apoi iarasi in spinare. Asa nu se mai poate ! Schimbam tactica. Lasam rucsacii si urcam o vreme fara ei. Apoi revenim . Acum e mai usor pe transeea deja facuta. Ne urcam apoi din nou pe schiuri si urcam in serpentine largi. Nu vedem schiurile, care sunt mereu "submerse". Cand intra in/subienuperi, dam cu greu "in marsarier". E f. dificil de schimbat directia; am mai si cazut de cateva ori. Dar pana la urma iesim in buza terasei superioare a caldarii; la rammificatia spre Cheia Bandii. Acum vedem Fereastra, varfurile. Mai urcam pana langa Crucea Ciobanului si nehotaram sa ne montam aici "hotelul" !

Zapada nu vrea nicicum sa se lase batatorita, desi muncim mult la asta, cu bocancii, apoi cu schiurile. Mai asteptam o vreme, poate mai ingheatza, desi nu e prea frig. Montam apoi cortul. Desi nu e vant ( si nu va fi mai deloc ) , il ancoram bine si cu schiuri, betze, pioleti. Avem si lopata cu noi, dar zapada nu e apta de a taia calupuri pentru a face zid protector. In orice caz, cortul e deja relativ protejat de eventuale rafale, caci e partial ingropat in zapada. Facem cateva poze,pentru cazul ca maine va fi mai rau. Treburi gospodaresti, pregatiri pentru seara de Craciun, cu surprize culinare din partea Marlenei, ca deobicei... Lumanarea da si lumina si caldura. E placut, asa cum sunt primele nopti in cort; abia dupa 2-3, apar mici suparari: haine ude/umede, sacii jilavi mai putin caldurosi, painea invechita... Seara,tarziu,surpriza: apar stelele! Semn bun ! Ne incotosmanam cu pufoiacele si admiram luminile de la Manastirea Sambata si din satele fagarasene. Rudele mele, aflate acolo, undeva, nu stiu ca eu sunt aici; mai bine sa nu stie, n-ar intelege de ce, ce caut aici. Cu prieteni am dori sa luam legatura ( si ei cu noi ), dar n-avem semnal.

Joi 25 dec. E sarbatoare, e ziua de Craciun, dar afara e cer mohorat; Mosul intarzie, nici pentru el nu e usor sa ajunga la noi. Daca era vreme buna, porneam doar cu betzele si pioletii spre Fer. Mare, desigur daca starea zapezii in partea finala nu ne-ar fi parut periculoasa. Planul de a continua spre Plaiul Foii cazuse deja. Il amanam pentru luna martie; atunci si zilele sunt mai lungi, zapada mai consistenta, vom aluneca pe ea, nu pe sub ea. (Nota ulterioara: am parcurs traseul pana la Rudarita abia in 7-9 apr.2005 cu Cezar Manea, Catalin Olteanu si Cosmin Munteanu, dar n-am scris o relatare a ei).

Fiind ziua de Craciun, in lipsa colindatorilor si a colinzilor,ne povestim reciproc obiceiuri de Craciun din Tara Fagarasului si a Campulungului, intamplari, amintiri de cand umblam la colindat cu traistuta pe umar si Steaua in mana, pe la vecini, pe la unchi, matusi,acum trecuti in lumea umbrelor. Asa cum prevedeam inca de ieri, "dusumeaua" cortului era acum o covata. Asa ca eu ies afara si cu ajutorul lopetii, bag zapada sub cort, Marlene o bate cu termosul metalic. E mult mai bine, nu mai aluneca izolirurile de la locul lor.

Desi noaptea a fost lunga, atipim/motzaim. La un moment dat, prin panza cortului navaleste o lumina puternica. Dam buzna afara. Uluitor spectacol: pe Fereastra intrase Maria Sa Soarele ! Imi amintesc de vocea inegalabila a Doinei Badea " Deschideti Poarta Soarelui, sa poata rasari..." Pentru noi, azi, in prima zi de Craciun 2003, a rasarit in miezul zilei. Este ora 12. Dar e un rasarit greu de redat in cuvinte. Suntem uluiti, zapaciti, agitati.. Ce sa facem mai intai ? Pozam? Filmam? Scoatem sacii la incalzit/aerisit? Punem pe lespedea de piatra de langa cort manusi, jambiere la uscat? Le facem toate pe rand. Dar mai ales ne bucuram din tot sufletul ca si la noi a venit MOSUL ! Nu ne-a uitat ! Ce cadou mai frumos puteam gasi sub "pom" ?

Tur de orizont cu privirile si aparatele. De pe/de langa soclul Crucii Ciobanului privim spre nord, spre Cabana lui Iulian, Genu si Nusa. Ne-am bucura sa ne vada, sa le facem semne... Spre vest, Muchia Dragusului, Caldarile Racorele, atat de cunoscute din alte ture. Dincolo e frumoasa Vale a Vistisoarei, cu causul Lacului si acel valcel-horn ce te lasa sa urci in Creasta...

Spre sud e Galasescu Mic, cu "buza" lui amagitoare pe ceatza, cu valcelul pe care a alunecat/cazut, scapat ca prin minune Anamaria in acea mult mediatizata zi de la un inceput de an . Apoi Fereastra Mica,Vf. Slanina, Fereastra Mare, cea in care am stat in martie 2000, doua zile si nopti cu Marlene, Radu si Arnold- in asteptarea vremii favorabile. Apoi maretul Coltz Balaceni- ca un mic Matterhorn, cu ale sale hornuri si muchii tencuite de zapada proaspata. Creasta ce urca progresiv spre Cheia Bandii. Spre est, zarea e inchisa de Muchia Sambetei, pe care am coborat asta vara cu Marlene, peste "ceaunul" rasturnat al Catzaveiului- pana jos la poale, langa manastire... Ne amintim de toate custurile , vaile, traseele parcurse. Ne gandim la cele care inca ne asteapta...

A fost o zi de Craciun cu totul deosebita, desi fara traditionalele sarmale, care ne asteapta in congelator ( dar dintre "porcarii" am avut delicioase jumari... ) , fara vin, fara vizitatori/colindatori.

Vineri 26, e tot o zi frumoasa. Dar noi ne demontam "cabana" si cu rucsacii cu doar putin mai usori, ne urcam pe schiuri si la vale incet-incet, cam pe unde urcasem. Apoi cu ele pe rucsaci prin "transee". De la stalpul din vale din nou pe ele. La cabana, din nou poze: peisaj, cainii, pisicile. Ne luam ramas bun de la Nusa. La capatul drumului forestier ne urcam iarasi pe schiuri, caci acum banuim ca mai toate paraiele sunt acoperite. O coborare faina, panta si zapada fiind optime. Ne intalnim cu Iulian ( el pe schiuri cu "foci") si Genu, care urca incarcati ca de obicei. Le uram turisti civilizati de Rev si in general.

Ne e teama de cum va fi cu "ia-ne nene", caci am stat intr-o iarna 4 ore in Pasul Prislop din cauza schiurilor ! Dar de data asta am fost supernorocosi. O pereche de tineri, aparuti ca la comanda cu un Audi SB 29 XXX ne duc pana in gara Ucea si refuza banii. Sa aiba si ei parte doar de omenie ! In 15 min. vine acceleratul ce ne duce la BV. In tren ne citim mesajele de pe mobil. Multumim prieteni ! In compartiment, un baiat si doua fete din TM discuta despre catararile lor din zilele viitoare in zona Costila. In BV, dupa 15 min, plecam spre Cluj pe traseu ocolit: Deda- Beclean-Dej, dar la ora 01 suntem acasa, mai bogati ca la plecare

Luni, 29 dimineata, cam cu aceleasi bagaje - mai putin coltarii si pioletii- pornim din nou pe munte, tot ca melcii: cu casa in spinare. Prin 2-3 ian vom ajunge la destinatie. Si la revenirea in fata monitorului, cei care aveti rabdare sa cititi povesti, veti afla pe unde am fost, cum a fost ....

Sa fiti fericiti si voi in aceste zile de vacanta, oriunde veti fi !

Meniu: 
09. revelioane, Craciunuri si Paste pe munte
glqxz9283 sfy39587stf02 mnesdcuix8