CHEMAREA MUNTELUI

CHEMAREA MUNTELUI

Dinu și Marlene MITITEANU
Relatări, amintiri, gânduri, sfaturi, opinii

16. Articole ale Marlenei

Creasta Buteanului

Merg pe munte încă din copilărie si am parcurs majoritatea muntilor tării . Toti sunt frumosi, plini de surprize, fiecare are ceva aparte. Dar, ori de câte ori mă întorc la ei, la Făgărasi , mă cuprinde o nerăbdare , o febră , o betie nelămurită.

 Vară sau iarnă , le savuram măretia , fără a mă abate de pe potecile marcate , desi crestele ce se înăltau peste tot în jurul meu , ca zidurile unor misterioase cetăti ruinate , mă atrăgeau ca un magnet . De fiecare dată amânam desprinderea de marcaj , considerând că poate nu sunt încă pregătită , dar gândindu-mă că într-o zi , va veni momentul …

Toamnă in caldarea Bâlii . Dimineata incredibil de senina , dupa o seara ce ne intampinase cu neguri laptoase ce acopereau crestele fara nici o speranta …Acum caldarea este libera , si îsi etaleaza in umbra diminetii intreaga sa maretie , inconjurata de peretii ametitori ai culmilor ce o incadreaza . 

Suntem langa stalpul cu sageti aflat in imediata vecinatate a fostei cabane si pornim pe poteca spre saua Netedu , marcata cu banda albastra . 

Mergem la inceput pe curba de nivel , pe sub piramida impunatoare a vârfului Văiuga , apoi , ocolind piciorul scurt ce se desprinde din acesta, urcam destul de abrupt pe versantul din fata noastra . Dupa cateva minute de urcus , panta se mai domoleste , iar poteca se desfasoara in cateva serpentine pe pajisteile inierbate , presarate cu micute flori albe , venite parca la intalnirea cu toamna .Ajungem in saua Netedu , unde zarea ni se deschide brusc: in fata noastra , se adanceste valea Arpaselului , ca o crestatura între culmile Netedului si Albotei , inchisa spre sud de superba creasta a Arpaselului , ce ne apare de aici in toata splendoarea sa Dincolo de muchia Albotei , in planuri tot mai indepartate , se succed muchiile nordice desprinse din creasta principala , ca niste spinari maronii de adormite animale preistorice .In spate lasam o alta imagine superba : intreaga caldare a Bâlii , cu oglinda lacului ce incepe sa se lumineze incet-incet si cu panglica de asfalt a soselei ca o esarfa cenusie aruncata neglijent pe un covor ocru-ruginiu . Vârful Paltinul si Piscul Bâlii îsi inalta spre cer pantele „ruginite” , inchizand spre vest caldarea . In dreapta noasta ,desfasurandu-si dantelaria de tancuri si strungi , se intinde creasta Buteanului , cu punctul ei culminant-vârful Vânătoarea. , atragandu-ne ca un magnet.

Incepem sa inaintam pe muchia crestei , la inceput inierbata , spre impresionantele tancuri , dominate de Turnul Plecat , in timp ce vantul rece ne sufla acum direct din stanga-fata.Este ceva grozav : in dreapta mea , tot mai clara , îsi dezvaluie cotloanele nebanuite caldarea Văiuga; in stanga , din cand in cand , ne apare valea Arpăselului si muchia Albotei , cu versantul sau vestic brazdat de adanci fire de torent; in fata noastra , zimtata ca un fierastrau , se intinde creasta.

Urcusuri , coborasuri , sei intermediare de unde ni se dezvaluie ca un leit-motiv imaginea tot mai salbatica a obarsiei vaii Arpaselului… , lespezi de stanca ascutite , unele miscatoare, dar care , desi sunt altfel decat calcarul sau conglomeratul ,ma conving ca pot fi prize excelente… , turnuri si tancuri cu netezi pereti pe care ( din fericire) , gasim posibilitatea sa-i ocolim in ultimul moment pe fata vestica a crestei… Pe altele ne cataram ,folosind prizele minunate ce ni se ofera .Coarda , prietena oricarui alpinist , ramane astazi in rucsac . Urcam tot mai sus…Perspective din ce in ce mai ample…In unele locuri , creasta devine ingusta ca o lama zimtata , iar in stanga si in dreapta noastra pereti verticali se pierd in haurile fara fund…Ma gandesc ca este un bun antrenamant pentru traseele din zilele urmatoare , cand ne vom catara cu adevarat …Continui sa urc , si , in timp ce in vârfurile degetelor simt tot mai acuta senzatia dureroasa de inghet data de atingerea stancii , sufletul mi se umple de o bucurie intensa si nedefinita , de senzatia atat de draga , pe care o traiesc de fiecare data cand urc pe o astfel de creasta , ca sunt suspendata între cer si pamant . In fata , vârful Vânătoarea ce pare din ce in ce mai impunator , dar care se apropie cu fiecare tanc pe care il lasam in urma…Vantul ne sufla cu putere , amintindu-ne ca nu peste multa vreme el va fi singurul stapan al acestor splendori.

In sfarsit vârful! Am ajuns…Imi rotesc ochii de jur-imprejur si din nou ma simt stapana inalturilor.La picioarele mele , insirandu-se cuminti , ca niste soldati disciplinati , se pierd in zare toate crestele .Creasta Buteanului se sfarseste aici . 

O mica lectie de geografie e bine-venita : spre est , chiar la picioarele mele , zimtata si extraordinar de spectaculoasa , se intinde creasta Arpaselului , continuata dincolo de vârful Fantinii de creasta Vartopelului , pana in Portita Arpasului; in stanga , din vârful Fantanii , se desprinde muchia Albotei ; in dreapta este caldarea Fundul Caprei , cu poteca turistica de vara trecand ca un fir discret peste grohotisuri ; minuscul , in marea de stancarii , se zareste un punct rosu :refugiul de sub Fereastra Zmeilor , iar deasupra lui vârful Arpasul Mic îsi inalta impozanta-i piramida.In planul al doilea , vârful Arpasul Mare si vârful Podragul , cu zimtata creasta ce se desprinde din el , dincolo de care se ghiceste muchia Tarâtei ; in ultim plan muchia Gardomanului si cea a Vistei Mari dominate de „acoperisul tarii” , piscul trapeziform Vistea -Moldoveanu. Spre vest , creasta este la fel de valurita , dominata de impozanta silueta a Negoiului si de nu mai putin spectaculoasele vârfuri Caltun si Lespezi. 

Coboram in partea opusa, trecand printr-o mica strunga si lasand in dreapta marcajul cruce albastra ce merge in saua Capra .Urcam pe vârful Capra si urmam apoi muchia desprinsa din el spre sud , avand un versant abrupt si stancos spre stanga , spre caldarea Fundul Caprei , si unul mult mai domol , inierbat , in dreapta , spre caldarea Caprei. Vantul ne da continuu de furca , suflandu-ne chiar din fata.. Facem un scurt popas langa „Revolver” , o stanca ciudata desprinsa din trupul muntelui , cu o silueta sculpturala de pasare stilizata de mana unui artist suprarealist . Coboram apoi pe panta inierbata , spre lacul Capra si ajungem in poteca lata ca o alee a marcajului de creasta ( banda rosie ) , chiar in dreptul monumentului alpinistilor .Ne lasam calauziti de semnele de marcaj refacute de curand , si , urcand pe poteca lata ca un bulevard , ajungem in saua Capra .Caldarea Bâlii e in soare si , privita de sus , pare o alta lume.Si pentru ca pana la asfintit mai avem timp destul , hotaram sa ne prelungim traseul de intoarcere , parcurgand inca o bucata din creasta principala , pana in vârful Paltinul , si de acolo mai departe , pana sub vârful Laita , unde îsi are originea valea Doamnei .Coboram prin caldarea Doamnei , prin haosul de lespezi si stancarii pravalite de sus , pana ce intalnim marcajul cruce rosie ce vine de la cabana Bâlea Cascada , apoi , calauziti de acesta , trecem peste Piscul Bâlii inapoi in caldarea Bâlea , unde ajungem odata cu inserarea.


Loading