Dacă o singură dată

Ganduri, sentimente, amintiri starnite de citirea unei carti superbe de alpinism...

Azi, joi 29 mai 2008, la 55 de ani de cand primii doi alpinisti au ajuns pe Everest, azi ca si ieri si alaltaieri e atat de frumos afara, incat imi vine sa urlu ca nu sunt acum, acolo, in muntii mei dragi. Fiind mult mai liber ca multi dintre voi, ca un surogat de munte, citesc carti despre munte, asa cum am facut in cei cca doi ani cand -din partener de ture al primei mele sotii- am devenit infirmier al sau. Acum am ajuns la jumatatea superbei carti "La montagne a mains nues" (Muntele cu mainile goale) a lui Rene Desmaison- tiparita in 1971, prim acarte dintre cele 9 ale sale. O adevarata carte de alpinism, cum a fost si alta a lui pe care am terminat-o de curand "342 heures dans les Grandes Jorasses "- a 2-a scrisa de el. (mersi Calin pentru ele !).
Cine doreste sa afle cine a fost Rene Desmaison gaseste la:
in ro: http://www.carpati.org/stire/rene_desmaison_ne-a_parasit/633/
articol al lui Mihai Tanase care a avut sansa sa-l cunoasca
in fr: http://fr.wikipedia.org/wiki/Ren%C3%A9_Desmaison
Tot in fr: http://www.ice-fall.com/Page_Composite.aspx?IdPage=168#%3Cp%3ESes%20d%E9...
In en: http://www.independent.co.uk/news/obituaries/rene-desmaison-396013.html
http://www.alpinist.com/doc/web07f/newswire-rene-desmaison
Si tot in engleza, un rezumat al cartii despre tragedia din Grandes Jorasses:
http://pistehors.com/news/forums/viewthread/48/

Admir stilul care RD te face sa te simti langa el sau in locul lui. Adica sa simti stanca sub degete, sa simti efortul, sa gafai, sa transpiri in urcare sau sa iti clantane dintii in regrupari, sa ai emotii, sa te bucuri, adica sa simti cu toate celulele trupului tau si cu toate simturile ca traiesti ! Asta imi aminteste si de ceva scris de prietenul sau Lionel Terray:

" Ceea ce cautam acolo,sus, este gustul acelei enorme bucurii care clocoteste in inimi, care patrunde pana in ultima fibra, atunci cand dupa o lunga oscilare la granita posibilitatilor umane putem sa strangem din nou viata cu ambele brate" Si tot lui ii apartine cugetarea:

"Alpinismul e una dintre putinele usi pe care aventura le mai deschide spre lumea moderna, unul din ultimele mijloace de evadare de sub carapacea civilizatiei pentru care nu am fost facuti chiar toti."

Citind cartile lui Rene Desmaison, admir si sinceritatea lui, relatarea greselilor, esecurilor, incertitudinilor.

Inainte de a termina cartea, am citit ultimul ei scurt capitol- Epilogul, in care se adreseaza celor cu care s-a catarat si despre care scrie in carte, final care "inchide cercul", adica explica titlul cartii (DM: majusculele unor cuvinte imi apartin )
==================================================
" Nori albi plutesc pe cerul albastru. Mari piscuri de granit se ridica spre azur. Cristale fine, fragile si diafane de gheatza sunt suflate de vantul de altitudine. Ghetzarii se etaleaza pana la limita padurilor de zade. Muntii nemuritori, suverani patrund in inimile voastre pana in adancuri. Desigur voi nu puteti uita toate astea DACA O SINGURA DATA ati admirat de pe varful unui munte cum rasare soarele. DACA o singura data ati vazut cerul noptii plin de stele. DACA o singura data, dintr-un refugiu de lemn, speriati de furtuna, ati ascultat lungul geamat al vantului. DACA o singura data, acrosati cu toate puterile voastre de munte ati simtit ca viata voastra nu depinde decat de cele doua maini ale voastre. De CELE DOUA MAINI GOALE , crispate cu disperare de stanca de granit".
================================================================

"SI une seule fois"... Dar e clar ca prietenii lui Rene Desmaison nu au vazut si nu au simtit doar o singura data toate astea si multe altele ce nu se prea pot exprima in cuvinte. Pentru toate astea mergem si noi pe munte. Rene Desmaison a fost ghid la Chamonix. Se spune ca e una dintre cele mai frumoase profesii caci iti ofera bucuria de a oferi bucurie. Conducand pe unii dintre voi -tinerii colegi de Club- pe creste inflorate sau inzapezite sau pe stanca am trait de fiecare data acea bucurie de a oferi bucurie, de a va ajuta sa descoperiti ascunsa in voi dorinta de a merge cat mai des la intalnirea cu Maria Sa Muntele, de a va ajuta sa strangeti amintiri. Amintiri despre cerul albastru peste albul imaculat al zapezii in turele noastre per pedes sau pe schiuri din muntii Rodnei. Amintirea despre acea noapte sub cerul liber ("a la belles etoilles"), cer plin de stele de pe Prispa Gemenilor din Bucegi, dupa ce efectuasem in grup numeros Creasta Picaturii. Amintirea ploilor furioase ce ne-au blocat uneori in corturi sau a acelor ploi melodioase- "ritmul picaturilor de ploaie pe acoperisul adapostului, cel mai vechi cantec de leagan al omenirii" cum am citit undeva. Aveti si unii dintre voi amintiri despre maini crispate cu disperare pe prize, in Cheile Turzii, in Retezat,in atatea "alte stadioane", locuri unde, data urmatoare, mai bine pregatiti fizic si mai putin stresati ati trecut cu dezinvoltura.(iti amintesti Lucian de bavareza din Sansil? ). Poate ca cei sase care m-ati insotit asta iarna pe capricioasa creasta a Pietrei Craiului, dupa mersul prin ceaţă si vânt "pe bârna inzăpezită", amintindu-va de urmatoarea dimineaţăa insorita de la refugiul Grindul de Jos intelegeti si mai bine ce a scris Lionel Terray despre "a strânge din nou viata cu ambele brate"....
Asa ca dragi prieteni, mergeti cat puteti de des pe munte si pe stanca "sa strangeti amintiri"- cum scrie undeva Ionel Coman. Fiti siguri ca ele nu se vor devaloriza niciodata si nu vi le va putea fura nimeni.Caci asa cum am mai scris cândva, ele sunt depuse in cea mai sigura banca: IN SUFLET !

Meniu site: 
glqxz9283 sfy39587stf02 mnesdcuix8