Despre Maratonul marilor pereţi din Alpi

Ganduri despre aceasta realizare de exceptie a lui Zsolt si Jo

In urma cu cativa ani, m-a uimit un film despre o realizare de exceptie a fenomenalului alpinist francez Patrick Berhault: o succesiune de 22 de trasee dificile urcate in marii pereti ai Alpilor pe parcursul a catorva luni.

In vara lui 2011, m-au uimit prietenii nostri Zsolt Torok din Arad si Ianos Torok- alias Joe Indianu" din Cluj, care au realizat ceva similar: 16 trasee, dintre care 13 impreuna. (Zsolt a mai urcat apoi inca 3: unul cu Minerva -sotia sa si doua cu Cristi Ţecu). Detalii pe blogul : www.torok.ro
Langa acele multe comentarii ale celor care urmareau cu emotie si admiratie succesiunea acelor ascensiuni, la ultima relatare a lor am adaugat si eu unul:

"V-am urmarit si cu bucurie si cu emotii. Recunosc faptul mi-a fost si teama pentru voi, caci de data asta nu ati urcat doar un Walker sau un Eiger ca alta data, ci ati dus de 16 ori "ulciorul la apa" ! Draga Zsolt, te admiram mult pentru partea sportiva, pentru ce a dat fizicul tau. Dar te admir la fel de mult pentru ce ai avut si ai in suflet, in ganduri. Si pentru faptul ca si de data asta, si in relatarile de pe parcurs, dar mai ales acum, la final, ne-ai daruit comori din sufletul tau. Desigur multi altii gandim despre munte si natura ca si tine; dar tu ai in plus meritul de a reusi atat de fain, de sincer, de emotionat, simplu si in acelasi timp parca si patetic sa rostesti si gandurile noastre. E minunata aceasta armonie perfecta dintre fizicul si sufletul tau ! "

Am avut apoi ocazia de a asista de doua ori (La Busteni si la Cluj) la proiectii de imagini ale lor din acele trasee mari si istorice. Am ascultat relatarea lor, detalii, bucurii si suferinte. Apoi, intr-o alta seara la Cluj, am avut placerea ca la una din proiectiile de imagini din munti pe care le organizeaza saptamanal Sectia Universitara Cluj a Clubului Alpin Roman sa fie prezent in sala si Jo. Ne-am bucurat mult si l-am rugat la final sa ne mai spuna cate ceva.
Iti multumim mult Jo ! Te admiram pentru ce ai facut si pentru ce ne-ai spus. Pentru cum gandesti. Pentru intelepciunea cu care ai abordat acele trasee legendare din marii pereti ai Alpilor ! Te admiram si pentru hotararea de dupa ele: de a renunta la "marele alpinism" de dragul familiei tale ! Pastrand insa contactul cu stanca prin trasee de escalada, adica fara riscurile existente in marii pereti si pe marile varfuri himalayene.

Asta imi aminteste de marele Walter Bonatti, care in plina glorie (1965) , dupa ascensiunea solitara in cinci zile a peretelui Nordic al Matterhornului ( urcat si de voi !) a renuntat la marele alpinism. Un articol despre acest gest al lui era intitulat: "Finalul magnific al unui mare alpinist". Si tie ti se potriveste acest titlu ! 13 trasee legendare, extrem de dificile, unele si in conditii extrem de dificile, in coarda cu impetuosul Zsolt Torok, fara a folosi pentru inaintare niciun singur piton, e un final magnific ! Am avut multe emotii pentru voi ! Desigur nu de intensitatea emotiilor sotiilor voastre Anamaria de acasa si Minerva de la baza acelor pereti. Ne bucuram ca v-ati intors "vii si intregi" cum promisese un alpinist francez sotiei si celor trei copii ai lor. Nu stiu daca la retragere Bonatti avea sotie si copii, dar stiu ca a scris dupa retragerea din celebrul Eigernordwand, urcat şi de fiecare dintre voi:: "Nici un munte nu valoreaza cat viata" ! Şi din cauză că acolo prea multe depindeau de natură, nu de el, nu a mai revenit, tocmai el, care era supranumit "omul care se întoarce întotdeauna" !

Jo a practicat la inalt nivel toate tipurile de alpinism, escalada si schi. Si a excelat in toate ! Exceleaza si prin faptul ca stie a pastra echilibrul cuvenit intre curaj si prudenta. Ca a retinut ce a spus marele Reinhold Messner: "Cei mai buni alpinisti sunt cei in viata". Si ce a spus Luiz Trenker: " Cel mai important in alpinism este sa traiesti mult". (Eu adaug: el a facut-o, a trait 97 de ani!.)

Ati fost, sunteti extraordinari ! Prin tenacitatea cu care tu Zsolt impreuna cu draga ta Mini ati cladit proiectul. Prin faptul ca tu si Jo ati fost o echipa de inalta clasa, reusind asa de multe ascensiuni succesive de mare dificultate, unele dintre ele in conditii meteo dure. E uimitor ca in atatea sute de lungimi dificile de coarda, nici unul dintre voi nu a cazut ! Asta e inca o dovada a talentului si a seriozitatii cu care v-ati pregatit.

Sa aveti in continuare de la Munte si de la Viata numai bucurii !
******

glqxz9283 sfy39587stf02 mnesdcuix8