Drumeţind pe graniţă

Orice iesire intr-un munte nou, ne incita sa-l revedem, sa-l cunoastem mai bine, sa-l abordam si pe alte poteci.
Mai fusesem de cateva ori pe acolo ( prima dată în 1999), pe unde se fixeaza cu un cui sau pioneza capatul stang al sforii cu care se atarna pe perete harta Romaniei. Am fost pe Pop Ivan, pe Farcau si Mihailecu, pe Copilasu. Pe ultimul, in prag de iarna, cand ne-am promis si am promis granicerilor care ne recunoscusera, sa revenim in aceeasi formatie de cinci ca sa parcurgem o bucata mai lunga din zona motana a granitei de nord. Dar cum e aici granita?

Asa ca, joi 23 mai 2002, la ora 19, soseam cu Marlene si Cristina (verisoara lui Radu) la Petrova de pe valea Viseului, unde amicii Petre Goja din Baia Mare si clujeanul Arnold Kadar erau deja sositi. Parcam intr-o curte cele trei masini si urcam cu rucsacii in Aro care ne astepta si pornim: Leordina- Ruscova-Poienile de sub Munte. O scurta oprire la Ocolul Silvic, sa multumim celor care ne-au rezolvat aceasta transbordare si la sediul Pichetului Politiei de Frontiera, ca sa ne anuntam intrarea in zona lor, sa le inmanam una din copiile tabelului cu date personale ale "posibililor infractori".( Petre daduse deja una si la "esalonul superior" din Sighet). Bazati pe experientele anterioare, ca sa nu pierdem vremea pe traseu cu legitimarea si scrierea datelor noastre, aveam mai multe copii si pentru a le inmana granicerilor pe care-i vom intalni pe parcurs. Scurte opriri si la frumoasa cabana silvica Cosna si la Pichetul Politiei de frontiera de pe Valea Rica. Apoi, la confluenta acesteia cu paraul Muschet, ii acordam soferului plata si multumirile meritate, caci mai departe nu se poate urca din cauza resturilor de avalanse. La 21.30, in lipsa unnei zone inierbate adecvate, ne montam corturile chiar in drum!

Vineri 24 mai. Desteptarea la 5.30. La 7 fara zece, pe un cer care nu promitea nimic bun, pornim pe vale in sus. Se termina curand drumul,apoi poteca, asa ca o luam spre stanga prin padure. La ora 9 suntem "la golu'", la stana se sub Copilasu. Pauza 1/2 ora. Ne spalam de transpiratie, ne aprovizionam cu apa, "ciugulim" cate ceva din buzunarele rucsacilor. Atingem curand drumul stiut din noiembrie. E "drumul strategic", care traversa muntele din Valea Viseului in Valea Ceremusului Negru, drum la care, in timpul razboiului, au muncit sub paza inarmata cei mai multi dintre cei 29 de ardeleni, care au un monument la marginea de est a satului Moisei.

La ora 10, cand incepe o ploicica, din fericire de scurta durata, suntem deja pe granita,la borna 420.. Pe "marcajul" acesteia vom merge doua zile! GRANITA , peste "vârfuri"
Jurcescu, Stogu, Bârsănescu, Steavu (de unde putem părăsi graniţa (am facut asta decâteva ori, cotind a stânga către Farcău. Dar în acea tură din 2002 am continuat peste Mica Mare, Micu Mic, apoi printr+o zonă urâtă, pădure şi vegetaţie, fără poteca, peste Holovaciu şi prin şaua Capu Groşi, de unde se poate coborî la stanga în valea Repedea.Noi am continuat atunci sa urcăm în zona dinnou faină, culmea Râpa-Pop Ivan-Muntele lui Şerban (borna 359) , cotind apoi la stânga şi coborând pe culme si apoi tot la stanga in valea Frumusica si in satul Petrova.

Sfaturi utile: Nu va jucati "de-a infractorii"! Ori treceti 2-3 metri, ori 200-300, tot "trecere frauduloasa a frontierei" se numeste! Ne pot vedea cu binoclul si ai nostri ( care ne-au rugat/avertizat sa nu facem asa ceva ) si ucrainienii! Si atunci am putea avea necazuri si s-ar putea interzice pe viitor turismul pe frontiera ( caci e la moda "interzicerea..."). E adevarat ca e foarte putin probabil sa va surprinda de aproape granicerii ucrainieni ca ati calcat fraudulos in tara lor ! Dar... au fost cazuri si nu doar unul ! Ne-au spus-o ca avertisment granicerii nostri, care cunosc situatii, mai ales de turisti cehi, retinuti cateva zile si tratati nu amabil, inainte de a fi "returnati" la Sighet, politiei noastre de frontieră. Cum e graniţa: borne de granit cam de 0,5m, cam la 100-150 m una de alta. Ele reprezinta frontiera propriu zisa. Pe partea lor superioara, langa o cruciulita sunt si doua linii, pe unele sageti, care arata directia spre urmatoarea borna mica. Din loc in loc (cam la 1 km.) sunt si cate doua borne "gemene", de cam 2,5 m. inaltime, ce le flancheaza la 3 m pe cele mici. Deci o fasie de 6 m e "teritoriul neutru" zis si "al nimanui". Noi trebuie sa fim in permanenta dincoace de bornele mari romanesti.Bornele mari au nişte numere din trei cifre, numere identice pe bornele noastra si pe cele ucrainene. Numerele cresc de la est la vest.Cel mai estic atins de noi doi este n.470, unde culmile Pietrosu Bardau şi Lutoasa, ce se întâlniseră în vf.Cristina Mică, ating apoi graniţa mai la NE faţă de fosta tabară "General Mociulschi" şi faţă de vf.Lutoasa. Cea mai vestică bornă pe lângă care am trecut e nr.359, pe vf. Serban, dincolo de Pop Ivan, de unde graniţa coboară vertiginos către Tisa, care devine ea graniţă.

Bornele mari sunt colorate 1/3 de jos in verde, cele 2/3 de sus in alb. In partea de sus e vopsit un tricolor de marimea unui semn de marcaj turistic, iar pe la mijloc, au scris cu negru acel numar din din trei cifre. Bornele ucrainene sunt vopsite in 9 benzi orizontale galbene si albastre. Multe borne mari si de-ale noastre sunt deteriorate, daramate, caci sunt facute din tronsoane asamblate si au cedat asamblarile ruginite. Cele ucrainene au fost mai toate reparate, arata mai bine !

In zonele de padure, fasia de granita e defrisata si in stanga si in dreapta bornelor mari. Pe fasia romaneasca e un drum inierbat, dar in multe zone doar poteca, pe care se merge cam greu cand e iarba mare si mai ales te uzi cand ploua! Sunt zone unde nici poteca nu e ! Dar pe ea patruleaza "ai nostri" si pe ea TREBUIE sa mergem si noi, turistii ! Ucrainienii, pe fasia lor, au un drum excelent intretinut, care e tentant, mai ales pe ploaie. Pe langa el (dincolo de el) sunt stalpi pe care se mai vad resturi de sarma ghimpata din gardul care o apara ( de cine?) pana in '89 pe "marea prietena de la rasarit". Drumul ucrainean ocoleste varfurile mai mari,revenind in sei. In acele locuri exista insa "fasia lor", care a fost preparata de buldozere, nu doar defrisata ca a noastra ( deci si ea e mai tentanta pentru mers mai comod si mai rapid ! ).

As minti daca as afirma ca nu am calcat in Ucraina ! Un camp/regat de branduse cu o "regina" alba te corupe sa-l pozezi, recuperezi sapca pe care ti-a luat-o vantul, cauti un unghi de poza mai bun. Apropo: nu-i voie sa pozezi spre vecini, in orice caz nu e bine sa fim vazuti ca facem asta ! Si e bine sa nu mergem cu aparatele foto la vedere. In a 2-a noapte, am dormit chiar in Ucraina, intr-o poienita din padure, caci zona de poiana a lor, avea locuri de cort mai faine. Si zapada pentru ceai si pentru spalat era la ei, la 3 m de borna lor, dar la ei ! Dar înainte de a adormi ne imaginam scenarii in care să ne tezim cu puşti ucrainene îndreptate spre noi ! Aşa că se doarme mai bine in Ro ! Iar de mers, nu am mers deloc pe drumul lor ! Pe un cioban al nostru ( dar rutean!), care mai "scapa" oile dincolo, l-au retrimis inapoi batut bine, ramas cu sechele pe viata ! Cu turistii, ni s-a spus ca nu se poarta foarte urat,. Dar, nu se stie peste cine dai! Doi graniceri ai nostri, ne-au relatat ca doi "ai lor", au refuzat sa le dea mana si sa schimbe cateva vorbe sau ţigari! Poate asa aveau ordin ! ?

Asa ca... "paza buna, trece primejdia rea", spune un proverb. Iar Goethe a scris: "Cine iti ascunde primejdia, iti e dusman". Eu v-am aratat "primejdia", caci va sunt prieten! Si ar fi bine sa cereti in prealabil niste informatii.

S-au plâns unii alpineţi că granicerii nostri i-au tratat urât. Cred ca din cauza ca au intrat in zona fara sa se anunte, asa cum ar fi trebuit. Cu noi au fost intotdeuna amabili si prietenosi. Au vrut chiar sa ne ofere cheia unui mic refugiu al lor din bârne de langa graniţa, dar am refuzat caci preferam corturile noastre. In tura din mai 2002 am mers pe graniţă pana pe Vf. Lui Serban borna nr.359, dincolo de Vf. Pop Ivan, apoi am coborat spre Petrova, unde ne lasasem masinile. In alta tura din 2003, am urcat si interceptat granita la 2 ore est faţă de 2002. Atunci, în timp ce noi făceam plajă aşteptând să se usuce cortul pe care cu două ore mai înainte le adunasem ud, au venit tiptil doi grăniceri ucraineni. Deşi eram dincoace de bornele romaneşti, ne-au somat cu "ruki verh"/ mâinile sus, întrebând "Şto delaet _"-ce faceti , probabil considerându-ne contrabandişti. Am spus "turişti". Dar am avut ceva emoţii, căci cu vreo 10 minute mai înainte, eu intrasem vreo 5-10 m în Ucraina să fac o poză spre Ro cu ambele borne în prim plan, căci din Ro spre Ucraina ştiam că nu e voie ! Timp de cam o ora cei doi "prieteni" ucraineni au mers paralel cu noi, pana la Vf. Stogu, pe care in perioada interbelica se intalneau granitele a 3 ţări: Romania, Cehoslovacia, Polonia. Am continuat apoi pe graniţă pană la ramificatia spre sud a culmii ce ne-a dus pe Farcau si Mihailecu, varfuri superbe de care ne era dor. Apoi, pe lunga culme Mihailecu-Rugasu- Runea- Laba am coborat in satul Poienile de sub Munte. In 2003, montaniarzi baimareni au marcat doua trasee intre Poienile de sub Munte si aceste varfuri, dar nu pana si pe graniţă .

Notă din mai 2014: În ture ulterioare, am urcat "pe graniţă" şi mai spre est de Copilaşu, de la cabana silvică Coşna. În 15-16 nov 2008, cu colegii de club Eugen Roman, Petronela, Dia, Andrei, Ibi, Laci, Adi Piţigoi am urcat pe valea Coşnea spre Pecealu, apoi Bucovinca si Pietrosu Bardau, unde ne-au "invins" jnepenii) şi ne-au obligat la un nedorit ocol prin stânga , dar ajungând în final unde dorisem, pe la a fosta (e trecuta si pe hartă) tabără a generalului Mociulschi. Am atins graniţa la borna 470 şi am pus corturile la borna 465.A doua zi am mai continuat 3 ore pe graniţă, dar vremea rea ne-a obligat ca de pe la vf.Furatic să părăsim graniţa şi să coborâm în valea Rica. Altă dată, cu mulţi colegi de club, de la Gura Ricii am urcat pe piciorul Plişca pană pe Copilaşu şi de acolo pe graniţă, peste Stogu, ajungând dupa 33 km la lacul Vinderelu. Am incercat cândva cu Marlene si alti doi amici sa atingem mai intai granita si mai spre est, urcand din Valea Vaserului de la statia Făina pana in vf.Lostunu, borna 502. Dar ar fi fost o problemă ca după coborâre , de la Repedea să ajungem in Viseu de Sus la maşini... Mai la est de Lostunu, peste vârfurile Păcurar, Puru, Ştevioara, Comanu (borna 525), Ignăteasa Jupania...şi mai departe spre zona Bucovinei, graniţa e pe zonă împădurită şi înjnepenită, neinteresantă pentru noi, turiştii.Poate mai atractivă pentru contrabandişti ...

Cel mai comod a vedea muntii Maramureşului şi a urca varfurile Pop Ivan, Farcau (1956 m, top-ul masivului !) şi Mihailecu, este cu "tabără de bază" in valea Repedea şi efectuând dpua ture de câte o zi, cu bagaje mici. Am făcut asta de mai multe ori, ultima data în 10-11 mai în grup de...47 ! A se vedea:

http://www.carclujuniv.org/2014/05/tura-pe-munti-din-zona-de-granita.html

De câţiva ani încoace, au fost abandonate "pichetele" (cabanele) aflate pe la izvoare de văi, de unde zilnic urcau şi patrulau pe graniţă câte doi grăniceri. Acum patruleaza pe drumurile de pe vai si per pedes, dar mai ales cu jeep-uri şi legitimează pe cei ce nu-s localnici. Pe sus, pe unde umblăm noi, urcă mai rar. Dacă pe şefii lor i-am anunţat telefonic cu 2-3 zile înainte câţi vom fi şi ce trasee vom face, va fi OK., când ne vor vedea cu binocluriele, vor şti cine suntem, nu vor urca şi ajunge nervoşi la noi să lămurească "problema". Iardacă ne întâlnim cu ei, le înmânăm şi lor unul din tabelele cu datele personale, văzute şi ştampilate de sefiilor în seara sosirii noastre în zonă, la sediul lor aflat pe stânga, la intrarea in satul Poienile de sub Munte.

Eu va doresc tura faina pe muntii de graniţă. Tura fara a avea necazuri si fara a face necazuri celor care vor dori in viitor "să ne calce pe urme"

Meniu: 
07. ture de vara
glqxz9283 sfy39587stf02 mnesdcuix8