Făgăraşii, mai altfel (2009)

Relatarea unei ture de 7 zile in muntii Fagarasului, in care am parcurs si muchii sudice si nordice.

Fagarasii, mai altfel (2009).
....adica nu doar clasic, pe poteca crestei principale. Ci parcurgand in ultimii ani si culmi nordice si sudice. Primele muchii nordice le parcursesem avand ca plecare-intoarcere poalele muntelui- Tara Fagarasului. Dar mai apoi am renuntat la zonele impadurite si am plecat pe acele culmi dinspre creasta principala, intorcandu-ne pe o vale vecina sau traversand-o si urcand inapoi in creasta principala pe o alta culme. Făcusem una similară în 2008, e alături. In 2008 plecasem de la Balea spre est si doar in doua zile din cele sapte am facut ture cu rucsaci mici (Muchia Taratei si Muchia Gardomanului). In vara asta am hotarat ca sa marim la trei numarul zilelor "lejere", sa intercalam intre zilele (patru ) cu rucsaci mari pe creasta principala, zile (trei) cu rucsaci mici pe culmi secundare si vai .

Sambata 22 aug. 2009 la pranz , parcam trei masini la Balea si 13 clujeni plecam spre vest, montandu-ne cele 6 corturi langa lacul Caltun.

Duminica 23 aug., cu bagaje mici trecem prin portita Caltunului si Strunga Doamnei pe versantul vestic al muntelui Caltun-Lespezi, continuam o vreme pe poteca marcata cu BA , dar unde aceasta coteste brusc spre dreapta spre culmea Podeanu, noi continuam sa urcam pe o panta destul de abrupta, pana in culme si apoi pe ea pana pe vf.Lespezi . Parcurgem apoi dus- intors custura dintre Lespezi si Caltun. Urmeaza lunga coborare (cca 3 ore, fara graba) pe culmea din mijloc -Muchia Lespezi- pana la cabana Pisul Negru de pe Transfagarasan, culme pe care gasim ici si colo semne de marcaj PR. Ne intoarcem tot in cca 3 ore la corturile de la lacul Caltun pe poteca marcata cu TA pe valea Paltinu si mai apoi pe valea Caltun.

Luni, 24 aug, cu bagajele mari urcam prin Strunga Dracului pe Negoiu si continuam creasta principala (BR) spre vest. Custura Saratii o parcurgem pe ploaie marunta, dar de la vf. Serbota vremea se amelioreaza, ramanad ceatza doar pe varfuri .Montam corturile pe platoul aflat la vreo 5 minute mai la vest de ref. Scara- a carui sursa de apa (la 3 minute mai jos de el ) nu va sfatuim s-o folositi !! Noi coboram dupa apa spre nord, in caldarea Puha /izvorul Porumbacelului .

Marti 25 aug. Patru dintre colegi raman la corturi, cu planul ca daca vremea se va ameliora sa mearga pana la lacul Avrig, ceea ce au si facut. Ceilalti noua, la ora 9, pornim la "atacul" Cetatii Ciortea. Ajungem pe vf. Ciortea-est pe vreme faina si apoi, spre mirarea unui cioban din Boisoara, plecam spre sud, spre vf.Boia (eu il mai urcasem in 1968 ).O succesiune de brane de iarba, permite "un slalom" pe fatza nord-estica spre varf, traseu mai sigur, caci muchia din dreapta e cam friabila. Dincolo de varf....parca e alta lume ! O culme lata, inierbata, domoala. Ora nu ne permite s-o urmam pana spre limita padurii, mai ales ca iarasi ne cuprinde ceatza. Cotim la dreapta, iesim sub limita cetzii, traversam valea Grohotisului cu ceva mai sus de stana si urcam in culmea de vizavi, care ne duce pe impresionantul varf Grohotisul. Parcurgem custura dintre el si vf. Ciortea vest, apoi Custura Ciortei. O zona de vis, un haos de blocuri stancoase, printre care petice de iarba ce indeamna la popas. Ici si colo diaclaze intre blocuri- ce imi amintesc ca pe aici- neobositul Ica Giurgiu si-a lui ceata au cautat, gasit, cartografiat si inventariat "pesteri" aflate la cea mai mare altitudine din Romania.
Seara faina la corturi, apus ca multe altele si totusi mai altfel. Trei polonezi - un baiat si doua fete- isi monteaza cortul langa ale noastre.Vin de la Turnu Rosu si au in plan toata creasta. Ii avertizam pe pe Custura Saratii si prin Strunga Dracului , rucsacii mari le vor pune la incercare forta si rezistenta bratelor.

Miercuri 26 aug. O zi in care mergem iarasi cu rucsaci mari . Vreme faina. De pe vf.Serbota, eu reusesc cu greu sa expediez un sms fiului meu, e ziua lui aniversara. Fetele isi suna mamele sa incerce a le linisti, sa le spuna ca sunt intregi si pe poteca buna, nepericuloasa. Ma gandeam ca doar unii vom parcurge din nou Custura Saratii sa facem poze. Surpriza este ca toti spun ca vor pe ea ! Doar polonezii au plecat pe sub ea, pe marcajul BG, care nu stim cat e de bun si nici unde duce. Le-am spus ca ar trebui sa intalneasca marcajul TR ce urca pe valea Topologului spre Saua Cleopatrei, sa in care (sau in marcajul BR)- fiind vreme buna, ar putea ajunge si fara semne de marcaj.
Vremea si Custura ne rasplatesc pentru perseverenta. Doar intro zona trebuie sa-i dam ajutor uneia din fete, caci cablul e prea subtire pentru greutatea rucsacului si mainile ii aluneca pe el. "Toboganul" dinspre finalul zonei de coborare, pe care ne trimite un semn de marcaj, il "fentam" (ca si la urcarea de alaltaieri ) printr-o traversare pe deasupra lui, pe o brana de piatra pe care o stie Andrei de la o alta tura din vara asta.

Inca inainte de intersectia cu marcajul ce vine de la cab.Negoiu, noi coboram spre stanga si-l intersectam sub "soclul" de care era sprijinit pana prin anul 1964-65 "Acul Cleopatrei" pe care eu l-am mai vazut si pozat inainte ca vreo avalansa sa-l pravaleasca. Curand parasim si acest marcaj si traversam pe curba de nivel spre Strunga Ciobanului, avand mereu in fatza Muchia Tunsului pe care vrem s-o parcurgem in ziua urmatoare. Vedem ca de pe un "umar" premargator al Vf. Podeiu coborarea ar necesita un rapel, asa ca hotaram ca maine sa-l evitam. Ajunem in marcajul CR, urcam in strunga, eu ma uit la prima lungime a traseul Custura Ciobanului pe care am parcurs-o de 3 ori ; ultima e relatata de Marlene la :
http://www.dinumititeanu.blogopedia.biz/16-articole-scrise-de-marlene/cu...

Urmeaza frumoasa traversare pe sub "Cetatea Negoiu"; dam de apa, de cateva locuri de cort, dar nu prea convenabile si nu pentru toate. Eu banuiam ca vom gasi loc pentru toate corturile pe acel promontoriu de sub Creasta Ferastraul si Strunga Dracului, unde unii propusesera sa fie amplasat refugiul ce e acum la Caltun. Si nu m-am inselat. E un loc fain, intr-un peisaj de vis. Ne mai mangaie o vreme ultimele raze ale soarelui ce nu va apune curand, dar se va ascunde dupa Negoiu. Dar stim ca vom avea soare dimineata, joi va fi ziua cea mai faina (ultima faina), ne anuntase de la Cluj prin sms Dia, "meteorologul" nostru. Constatam ca in apropiere avem doua "bai", nu cu apa calda, dar nici prea rece, asa ca si fetele si baietii se pregatesc parca pentru bal !! Amplasarea aici a refugiului ar fi fost o greseala, locul e cam prea departe de potecile folosite de turisti. Sefii de la Sibiu cereau atunci, in 1976, ca refugiul sa fie amplasat in judetul lor. Dar materialele pentru refugiu au fost carate cu spatele de salvamontistii sibieni, nu de sefii de la Sibiu. Si nu cu elicopterul cum credea ciobanul cu care am mai stat la povesti si cum cred unii. A-l fi pus aici, ar fi cerut in imens efort in plus; afirm asta in cunostinta de cauza, am facut si eu doua transporturi de la Balea ; am si dovezi foto, chiar in revista RP ! E adevarat ca lacul Caltun e in jud.Arges, refugiul acum nu mai este gospodarit de salvamontistii sibieni.. Important este sa nu fie deteriorat si imprejurimile lui sa nu devina iarasi lada de gunoi....

Joi, 27 aug. Dimineata superba. Pornim optimisti spre Strunga Ciobanului. Nu urcam insa in ea, ci pe un horn inierbat din dreapta. De pe vf . La Podeiu avem o priveliste mareata in toate directiile. Spre sud, langa noi, "Cetatea" Negoiu. Spre est- o mare de munti: Laitelul, Laita (nu Laitza !), Vanatoarea sunt distincte; mai spre est se cam suprapun, dar unii le stim bine. Spre vest - Custura Saratii, Serbota, Musceaua Scarii, Scara," Cetatea" Ciortea-Boia-Grohotisu pe unde am fost nu de mult. Dincolo de ele Budislavu, Suru... Spre nord, Tara Fagarasului, ale carei sate luminate le-am admirat in mai fiecare seara. Dar aici, mai aproape de noi sunt vf. Steghiilor, Burianu Mare, Mic, Ferastraul si seile dintre ele. Toate aflate pe superba creasta- numita si Piscul Saratii- pe care ne vom potoli din nou dorul de catarare. Creasta care are doar "bunatati" , nu e ca Muchia Gardomanului care in vara trecuta, ne-a demonstrat ca zona ei aflata mai spre aval, isi merita numele de "Rautatile Gardomanului" . Ne deplasam incet si ne oprim mereu. Savuram parca un desert binemeritat. E ultima culme a turei.

Daca continuam pe muchie pana la Furca Tunsului, am putea cobori apoi spre valea Laita pe o poteca ciobaneasca. Dar din Saua La Lacut, ne atrage spre dreapta o "scurtatura": o lunga si faina fatza inierbata (pana unde o vedem !). Si Google Earth ne aratase acasa ca pe aici am putea cobori. Iarba, apoi afinis care ne incetineste ritmul; toti ne innegrim mainile, dintii si chiar pantalonii. Mai jos insa, pe un valcel, dam de vegetatie care ascunde solul, pietrele. Mergem cu mare atentie. Apoi hotaram sa iesim din valcel spre stanga (mai jos devine parau ) si sa coboram prin padure, prin care iarasi marim ritmul. Dam de poteca ciobaneasca doar spre final. In fine....valea Laita ! Poteca de pe ea e firava si in multe locuri distrusa de viituri. Surpriza - de fapt benefica- e ca valea nu are apa ! Desi dinspre versanti curg paraie cascadate ! Urcam prin albia seaca, mai trecem peste baraje de busteni care ne fac sa ne imaginam fortza unor ploi torentiale. Incet- incet ne apropiem de maretul Perete Laita, atat de potrivit pentru catarare cu asigurari mobile. Inainte de a parasi valea si a urca spre dreapta, ne rasfiram, caci uneia dintre fete i s-a cam terminat "benzina". Dar cateva inghitituri de apa si dulciuri, psihicul si prezenta celor doi ramasi cu ea o ajuta si ajungem totusi pe lumina la corturi.
Ultima seara ! Ne si bucuram ca totul s-a terminat cu bine, ne si pare rau ca maine parasim acest munte magnific ! Toti suntem obositi, dar toti suntem fericiti.

Vineri 29 aug. Dimineata, in timp ce ne impachetam, apare ciobanul cu turma. Ne vazuse ieri pe Piscul Saratii si ne admira. La intrebarea mea imi spune ca e din Scorei si se mira, dar se bucura ca eu stiu ca " e satul cu cele mai multe cuiburi de berze ", despre care s-a scris si prin reviste...
Portita Caltunului, Vf.Laitel, vf. Laita , izvorul Paltinului. Urcand spre Poiana Soarelui, auzim voci si vedem alpinisti efectuand rapel de pe Turnul Paltinului. " E si Fane cu voi? "-strig eu, amintindu-mi ca in aceste zile avea planificata o noua initiere in alpinism.- "Da, aici sunt d-le Mititeanu", imi raspunde "omul care a fost pe Everest"- sibianul Fane Tulpan.
Stam de povesti in drum spre Balea. Ne amintim reciproc de amestecuri mai vechi si mai noi ale politicului in activitatea Salvamont, de agresiunile tot mai brutale si mai frecvente asupra naturii, asupra muntelui., ale arogantei data de bani si ale nesimtirii data de incultura ...
Coboram tristi spre "cloaca de la Balea". Ne grabim sa plecam cat mai repede, mai ales ca incepe ploaia. O pauza placuta la o pizzerie din centrul medieval al Sibiului si apoi spre Cluj, din fericire nu pe ploaie. Si nu prin Sebes, ci prin Copsa Mica-Blaj-Teius, caci , fiind final de luna august, banuiam (si ni s-a confirmat) ca e coada de vreo 10 km inainte de Sebes. Vazusem anul trecut una si mai lunga, cand mergeam in sens invers. Caci romanilor italieni si spanioli li s-a terminat vacanta .Deja pe drum, ne facem planuri pentru urmatoarele sfarsituri de saptamana. Pe cat posibil cat mai "Departe de lumea dezlantuita "(Far from the madding crowd, de Thomas Hardy).

Meniu: 
07. ture de vara
glqxz9283 sfy39587stf02 mnesdcuix8