CHEMAREA MUNTELUI

CHEMAREA MUNTELUI

Dinu și Marlene MITITEANU
Relatări, amintiri, gânduri, sfaturi, opinii

06. Pro natura

Gunoaiele din munti

Confesiune despre durerea provocata de gunoaiele din munti. Propuneri.

Munti poluati ! Ce durere! Ce dilema dureroasa intre: 

– a merge pe Munte de dragul lui, de marele DOR de EL ce ne framanta zilnic intreaga noasta fiinta, dor de inaltimi, de izvoare si paraie cristaline, de creste semete, de orizonturi largi, de stanca fierbinte sau racoroasa, de rasarituri si apusuri de care nu ne vom plictisi niciodata, de jocul norilor si saltul caprelor negre, de covorrul inflorat al ierbii….

– si a nu merge pe munte de teama deceptiilor provocate de prezenta acelei deplorabile specii: „porcus turisticus” si/sau a urmelor sale.

Si din pacate, cum am mai spus-o cu durere, gasim gunoaie si in locuri care speram ca-s calcate doar de montaniarzi adevarati. Dar sunt din pacate si unii bine si corect echipati, antrenati, experimentati, cunoscuti si apreciati pentru realizari, insa montaniarzi doar in aparenta, nu si „in cuget si simtiri” . Stiu, am vazut cum ramaneau unele camere de la Caminul Alpin dupa plecarea unor alpinisti, cum ramaneau refugiile Costila, Gentiana, cum aratau poienile de la baza peretilor unde aveau loc „concursuri de catarare”, cum ramanea uneori locul unde s-a desfasurat „Stafeta Muntilor”. Asa ca ce sa ne mai miram de ce ramane dupa „Sambra Oilor” la Huta Certeze sau la Fantanele-Belis dupa „Sarbatoarea Iancului”, dupa nedeea de Sf. Maria de la Costesti ! Ce montaniard e acela care isi isi face nevoile la un metru de izvor sau in poteca ? (poteca Circurilor Vaii Albe !!!) Ce montaniard va fi acel pustan care intr-un Jurnal in care se scriu ganduri de iubire adresate Craitei Carpatilor si de recunostinta celor ce au ridicat acele refugii, el, PORCUL, asa cum stim ca vorbeste si in autobuz si cu colegii si colegele scrie negru pe alb : „pe unde p… mea e refugiul X ?”

Ce-i de facut? Doar n-o sa renuntam la marea noastra pasiune Muntele si sa ne cautam alta, sa devenim sahisti sau pescari, sa ne refugiem in manastiri sau bautura! N-o sa le dam satisfactia sa lasam Muntii nostri in seama lor. N-o sa lasam Muntii fara nici o aparare, fara nici o speranta. Sa fim optimisti. Si in alti munti ai Europei a fost cam la fel. Am discutat subiectul cu salvamontistii din Tatra ( Horská Služba – Serviciul Montan), unde am constatat progrese uluitoare de la o vizita la alta (cam la 5 ani). Metoda: au interzis si in tara si in munti „campingul salbatic”. Si au introdus amenzi severe, usturatoare! Dar pentru asta trebuie politie montana, oameni platiti pentru asta, care ascunsi in jnepeni, urmaresc cu binoclu si sanctioneaza orice infractiune. Sa vedeti ce „educati” sunt acum turistii. Le-a intrat deja in reflex si in sange. Sunt ei cei care atentioneaza pe „infractori” si-i ameninta sau chiar anunta politia montana… 

Dar la noi, parlamentarii si guvernantii au alte prioritati. Nu sunt bani pentru jandarmerie montana. Iar unde s-a facut ceva totusi, acei jandarmi nu prea au nimic in comun cu muntele, decat noul lor loc de munca. Nu sunt prea zelosi in a apara Muntele de agrasiuni. Utilizeaza vechiul principiu din socialism” timpul trece, leafa merge…” Nu sunt bani pentru a a apara muntii, dar se gasesc bani pentru alte proiecte „mai importante” din care sa le revina si parlamentarilor, consilierilor cate ceva, daca nu partea leului. Si ii intereseaza mai ales sa cumpere ieftin terenuri si apoi sa le includa in intravilan, sa-si faca vile sau sa faca specula cu acele terenuri.. In aceste probleme sunt toti solidari, nu mai exista culoare politica. Chiar si banii veniti din afara cu destinatia de a se face ceva pentru munte, sunt de foarte multe ori surse de imbogatire pentru unii care din pacate au fost sau ii credeam „de-ai nostri”, adica de-ai Muntelui… Sunt si aici (ca si in multe fundatii „caritabile si umanitare”) stiti si voi, destule exemple… Dar sa speram ca va veni candva si randul muntilor. Speram ca copiii nostri sau nepotii ( caci nu pleaca toti, sunt unii care raman totusi aici !) sa prinda si vremea Muntilor Curati. Pana atunci ne mai revarsam adrenalina in „muntii de 5 stele” sau evadam in „munti uitati” cum fac eu, sau facem mai multe ture de iarna, cand totul e (in aparenta!) frumos.

Si pentruca ne plangem ca apar gunoaie si pe trasee nemarcate: din fericire pe aicici gasim putine gunoaie, trec putine gunoaie umane pe acele poteci . AICI PUTEM FACE CEVA, NU DOAR SA NE LAMENTAM: sa culegem fiecare cate 1-2 obiecte- gunoaie, mai ales la coborare. Atata loc avem in rucsacul de tura. Daca fiecare dintre noi, adevaratii montaniarzi am face asta, acele trasee ar arata altfel, le-am gasi data viitoare aproape curate sau chiar curate, daca ultimul care a trecut pe acolo e unul de-al nostru. Atunci Brana Costilei, Rapele Morarului s.a. din Bucegi, Braul de Mijloc, Traseul Anghelide , Valcelul cu Fereastra si altele similare din muntii nostri ar arata altfel. Am gasit la refugii din Crai cuvinte frumoase in jurnale, dar cei care trecusera pe acolo nu s-au atins de ce au aruncat altii, ei erau iubitori de frumos doar in vorbe… Sau… poate aruncasera si ei ceva „inutil”, sticla goala de apa minerala sau Fanta… 

Apropo de mers pe nemarcate:  M-au oprit cândva doi posibili rangeri (n-aveau uniformă sau ecuson și nici nu s-au prezentat) pe un traseu nemarcat din Piatra Craiului pe unde știam că nu se merge fără anunțare prealabilă și aprobare. Atunci aveam doar una ”specială”. -”Ne-o arătați ?” – Da, și am scos din rucsacul de tură punga cu gunoaie -nu multe, dar nici puține- adunate în acea zi de pe nemarcate. Au bâiguit ceva, m-au întrebat de unde sunt, m-am prezentat, auziseră de mine și au spus; ”-Dacă ar fi toți ca Dvs !”.  Nu i-am rugat să-mi arate dacă au și ei o astfel de ”legitimație specială”…

Daca fiecare vom lua 1-3 sticle sau pungi de pe un traseu nemarcat sau chiar marcat dar care inca nu e chiar groapa de gunoi, altfel ne-am simti in tura urmatoare. S-ar putea curata in acest fel si Valea Alba de ex, in ceasul al 12-lea, pana nu ajunge ca a Jepilor. Caci de pe Jepi n-am luat si nu voi lua nici un gunoi. Sa ramana un exemplu de ” ASA NU!”, un termen de comparatie.., un loc unde „porcus turisticus” sa se simta bine. Majoritatea montaniarzilor nu arunca gunoaie. Dar aduna 2-3 obiecte-gunoaie ale altora? Sunt, dar e trist ca-s putini. Daca n-ar fi putini, traseele nemarcate ar fi curate! Pe Valea Seaca a Caraimanului, pe Valea Alba, in zilele frumoase de week-end urca cate 10-30 de oameni, „iubitori de frumos” , adica si de curat. Daca fiecare ar fi facut ca si Claudia, in recenta ei tura, ea ar fi gasit doar cateva… Daca nu o fac cei cu rucsac de tura, ce sa asteptam de la cei pe care ii vedem urcand cu doar un fâș legat de mijloc si cu „de-bautul”in mana?

Da, am studiat problema: Pe SEEACA sunt multe aruncate de la Cruce, dar DACA TOTI sau macar 90% din cei care urca Valea ar lua 2-3, s-ar rezolva problema. O poteca nemarcata curatata de mine in Piatra Craiului, am gasit-o tot curata dupa o luna! Deci s-ar putea. Ca sa nu iau doar 4-5 PET-uri, care ocupa loc mult, dar nu sunt grele, inspirat de tehnnica compactarii cutiilor de conserve, le tai cu un cutit in doua, in lung, dar pe langa fund, care e foarte dur si le ordonez sa incapa cat mai multe. Metoda nu e buna la cele cu continut mirositor… Se mai poate a le rula cu dopul desfacut si apoi a le inchide; se reduce astfel volumul. Va mai fac o marturisire: cand in grup nu sunt „de-ai mei”, iau 1-2 si daca vad ca nu-mi urmeaza exemplul, ma jenez sa continui, sa nu spuna ca o fac ostentativ. Si atunci raman in urma si o fac hoteste, pe ascuns, de dragul Muntelui si la gandul ca fac o bucurie( fara ca ei sa stie asta) acelor montaniarzi care vor trece pe acolo in zilele urmatoare… -” Fa mititeanule ce ti-ar place sa faca si altii…”. 

Sigur o fac si altii de pe lista si se jeneaza sa o recunoasca in scris… Dar cu 2-3 flori nu se face primavara. Nu, dar florile ne bucura si daca nu sunt cu sutele, stim ca dupa primele, vor inflori si altele…

Ma astept dupa acest mesaj ( era postat pe singurul grup de munte de atunci -Alpinet) sa mi se spuna de către unii: ”Ia mai slabeste-ne cu gunoaiele TALE! ” Promit sa va slabesc pana vara viitoare. Vine in curand zapada si nu ne vor mai supara in turele noastre… Gunoiul e ascuns sub covor, sa creada musafirii ca gazda e o excelenta gospodina…


Loading