Iarna sau primavara ?

Ne doream ca vacanta de iarna sa fie cu zapada, sa putem merge pe munte cu schiurile.  Prognozele erau sumbre, dar ne-am zis ca si alta data ca in acest caz n-o sa ne mai temem ca vremea se va schimba in rau. Si asa a fost ! In 30, 31 dec.2009  si 1 ianuarie 2010  am parcurs muntii Garbovei (Baiului si Neamtului ) pe o vreme pe care spunem ca o meritam.

Nu ne-a plouat decat putin, noaptea, cand eram in cort. Prin ceatza am umblat perioade scurte; am avut si vant, uneori  puternic, dar si cer albastru si calm atmosferic. Dar n-a prea fost tura de iarna, de Revelion ! Era ca o tura de primavara ! Ba chiar mai rau, caci in cateva primaveri, in vacanta de Pasti, am facut ture de 3-4 zile pe schiuri !! Si ne-a si nins uneori in Noaptea de Inviere ca intr-una de Craciun sau de Rev !

     Miercuri, 30 decembrie, la ora 8.22, cinci oameni coboram dintr-un tren  personal in halta Posada, a 3-a spre sud de Sinaia. Noi, cei doi clujeni suntem  cu rucsacii mari (25 si 17 kg); cei trei brasoveni au doar rucsacii de tura, dar urcam  prin padurea Floreiu in acelasi ritm.  Undeva, intr-un luminis  auzim  un glas  care-si indeamna cainele de vanatoare. Pentru ca  nu cumva sa fim confundati  cu vietatile padurii pe care le asteptau gloantele, ne semnalam prezenta mereu, pana la iesirea din padure. Le arat amicilor locul in care fusese candva cochetul refugiu Floreiu.  Ne bucuram ca plafonul norilor e ridicat, ca nu ploua, ba chiar mai apar petice de cer albastru. Ciucasul si Grohotisu sunt cu „fruntile” libere, chiar insorite. Bucegii ne arata doar abrupturile binecunoscute, pe platoul lor doarme un urias balaur negru. Trecem succesiv peste Doamnele, Razoare,Mierla, Vornicu,  cu gandul la ture anterioare  pe aici, pe bocanci sau pe schiuri.  La pranz, e si  ora despartirii: dragii nostri vechi amici  si camarazi de ture Alex si Cosmin si „Nea Nae”,  noul nostru prieten, incep sa coboare pe Piscu Cainelui spre Sinaia. Le vom zari inca multa vreme siluetele in timp ce marsaluim spre Draganu.

 Baiu Mare il ocolim prin dreapta, caci versantul estic  e fara vant, vant ce ne ia din nou in primire in Saua Baiului. O scochina  din dreapta seii, bine tapetata cu zapada,  „ne face cu ochiul”. E ora 16, mai avem doar o ora de lumina si nu e sigur ca Baiu Mic sau Baiutu ne-ar mai putea oferi un loc asa de imbietor.  Lopata din dotare (de data asta despartita de sondele de avalansa si de DVA-uri !) intra in functiune. In vreo 10 minute platforma din fundul „dolinei” e gata. Ridicam repede cortul, Marlene intra sa amenajeze interiorul; eu raman sa mai „retusez” ancorarile, sa  aduc in absida mea zapada pentru gatit. Termometrul ne arata  -3 gr.C afara. In cort, se ridica in curand la +10 ! Boierie ! Luna plina, desi e in nori, isi face datoria, intunericul de afara nu e „ca smoala”. In timpul noptii am auzit o vreme un „cantecel” pe panza cortului, dar n-am fost curiosi sa vedem daca ni-l canta fulgi-granule („mazariche”)sau picaturi de ploaie…

Joi 31 decembrie. La ora cand suna alarma (06.15), eram deja treji. Bucurosi ca nu ploua ! La ora 8.07 suntem gata de drum, incantai ca cerul are si petice de albastru, ca plafonul de nori e ridicat. Urcam pe Baiu Mic, caci cerul ne indeamna sa admiram si sa pozam muntii ce ne incojoara din toate partile. Il  sunam pe Eugen din Busteni sa-i spunem „Buna dimineata”, caci  ii trecem „prin fatza casei”. Ne raspunde doamna Emilia. Ocolim apoi Baiutul, dar urcam Cazacu si  pentru ca mersul pe drumul  pe sub el ar fi mai incomod (e cam  incarcat cu zapada valurita)si pentru ca nu vrem sa „trisam”. La ora 10 fix suntem langa crucea de pe varf. Imi suna telefonul; e Eugen care ne spune ” Salutari celor de pe Cazacu !”  De parca ne-ar fi urmarit cu un un binoclu ! Treptat se elibereaza Caraimanul, apoi Costila, Postavaru, Piatra Mare. Cotim 90 grade dreapta, spre est, pe culmea Ceausoaia-Petru-Orjogoaia, culme care are mai putina zapada decat drumul de pe versantul sudic. La ora 12, cu ceva mai inainte de  pasul Orjogoaia dam de urme proaspete de bocanci. Au mai fost deci si altii pe aici.Si nu erau vanatori caci au lasat si urme  de betze ! 

Am aflat mai apoi ca erau patru brasoveni, veteranul alpinist si parapantist Paul Alboteanu si 3 amici ai lui si ca dormisera o noapte in mizerabila stana Unghia Mica si apoi doua nopti in  stana mai moderna Orjogoaia („stana cu closet” i-a zis Paul !) .  Cotim iarasi 90 gr, de data asta spre stanga-nord,parasind  Muntii Baiului si intrand in Muntii Neamtului (ai Azugii, nu ai lui Hogas !), in lung urcus  de la cca 1500 m  spre  varfuri de cca 1900 m :  Unghia, Rusu.  La ora 15.30, cand coboram spre saua dintre Rusu si Stevia, zarim patru siluete pe vf.Neamtu. Dar le vom intalni maine doar urmele, nu si pe ei sau locul de bivuac in cort. Despre acestia nu am aflat ulterior amanunate. Vantul sufla tot mai puternic. Se apropie seara de Rev ! Ne cautam iarasi un loc adapostit de vant si il gasim  sub vf.Stevia . La ora 16.07 – la fix 8 ore de la plecare, incepem sa amenajam platforma pentru „pensiunea” noastra.  Muncim cu lopata mai mult ca aseara.   Din pacate- ca si aseara- nu avem semnal pe mobil in „vagauna”. Cam o data pe ora apar doar 1-2 linii de semnal, dar pentru mai putin de 1 minut !  Timp in care ne intra mesaje sms, care desigur ne bucura, dar nu apucam sa raspundem la ele. Multumim acum tuturor, inclusiv celor care nu s-au semnat !

Revelion 2010 ! Nu va plictisim cu „meniul si  programul” !  Desigur ca la 23.45  iesim  din „pensiune” si ne deplasam vreo 50 m  pe „buza” scochinei, sa privim spectacolul luminos ce va incepe. Si incepe cu cca 10 minute inaintea orei zero ! Atatea focuri de artificii ca noi pot vedea doar  cei care sunt undeva sus, ca si noi. Cei de la Omu, Costila, Babele, Caraiman,  Cota 2000, ale caror „reprezentatii”  noi le vedem „peste drum” ! Le vedem bine si pe cele din Sinaia, Azuga si Busteni; cele mai apropiate sunt pe valea Azugii, probabil de la pensiunea Trifoiul (  unde vom vedea maine multe masini) si de la cabana Susai (unde e in plan sa ajungem si sa punem cortul maine seara ). Vedem si spectacolele luminoase din Predeal, de pe Valea Doftanei, vedem si lumini de mare oras undeva spre sud (Campina ? Ploiesti?); vedem pe cele din Rasnov, Zarnesti…

 Ulterior, doi prieteni care fusese de revelion cu un grup la o cabana de vanatoare de la poalelel abruptului Bucegilor, ne-au scris ca tump de cca 20 de minute zgomoul focurilor de artificii era atat de puternic amplificat de ecou, incat se gandeau cu mila la bietele animale salbatice.

Noi, pe „balconul” de unde admiram de departe acel spectacol, ne amintim de alte treceri similare, „mai altfel” dintre ani, adica „Far fom madding crowd” (Thomas hardy dixit !). Ne uram „La Multi Munti” ! Aceeasi urare o facem telepatic tuturor prietenilor si tuturor celor care iubesc cu adevarat Muntele.  Nu e frig, dar nu stam sa butonam decat vreo 3-4 sms-uri  ca raspuns.  Caci ne asteapta o zi lunga, prin locuri pe care, contrar obiceiului, nu pe parcursesem vara „cu ochi de iarna”. 

Vineri 1 ianuarie 2010. Noaptea plouase iarasi in cateva mici reprize. Dimineata , dupa „cheful” ocazionat de trecerea dintre ani, ne luam  rucsacii in spinare abia pe la ora 9. Nici in dimineata asta nu  putem  face poze cu cortul. Este  ceatza deasa. Dar dupa vreo 30 minute se  ridica ceatza , insa nu pentru multa vreme, doar pana pe vf.Stevia  !  Apoi  intram  iarasi „in imersie”. Pe Vf.Neamtu  dam  de urmele celor pe care ii zarisem in seara precedenta, urme ce ne  conduc pana in saua Paltinu, de unde banuim ca au coborat spre dreapta, spre o stana pe care o stim sau spre pasul Predelus. Noi cotim  la stanga, pe sub vf. Paltinu, spre Turcu si Rosu.  Suntem  obligati  sa mergem pe drum, care are cca 20 cm. de zapada, caci pe langa el nu e iarba, ci o vegetatia pitica dar destul de bogata.  Teoretic ar trebui sa vedem  unele semne BR de marcaj, macar pe cele cateva stanci. Nu vedem niciunul ! Vedem insa  urme proaspete, dar… de lupi ! Una e chiar mare. Nu dorim sa-i ajungem, sa-i vedem. Dar nici nu ni se face „pielea de gaina” si nici nu pregatim la indemana…  hartie igienica !  Caci ne bazam pe adevarul despre relatia lup-om despre care am scris in cap.4 si pe superba carte „Sa nu ne temem  de lupi” a biologului canadian Farley Mowat, existenta si in limba romana la www.karpatia.ro. 

 Vreo ora mergem pe urmele haitei. Stim  ca in general, lupii  stau ziua ascunsi prin viroage cu desis.  Si stim ca muntele e si al lor, mai mult al lor si mai putin al nostru !   Urcand catre vf. Turcu iesim din ceatza. Vedem culmea Boului, cu pepiniera si plantatia pe care le vazusem si pe Google Earth.  Pe aceasta culme cotim la stanga. Si ca sa nu-i mai urmarim si stresam  pe sarmanii lupi( !!!), dar si pentru ca de acasa planuisem sa coboram, pe culmea asta, pe ea trasasem traseul in GPS, nu pe la cabana de vanatoare Retevoi pe unde cica ar fi marcaj TR. Trecm pe langa o stana deteriorata; mai jos pe la o cabana silvica, nici ea in stare prea buna. Dar, asa cum banuiam, prin zona impadurita a  culmii  e un drum, care ne conduce (prin padure nu e zapada !) pana in valea Azugii,  cu cca 300 m. aval de pensiunea Trifoiul.  Surpriza placuta: o sageata de marcaj ne indica „Spre cabana Susai 1 ora” ! Semnul de marcaj e TA, care nu figureaza pe harta noastra din colectia MN din 1984.  Si o alta surpriza:  poteca ce ne urca lin pe panta din stanga este o adevarata mini-sosea, un  adevarat trotoar, cu panta si curbe calculate, cu  podete (acum distruse de batranete), cu borduri pe ambele parti (!!), cu pietris de calcar sa nu calcam in noroi!!! Poteca asta ciudata e deteriorata in multe locuri, dar se vede ca a fost construita de profesionisti ( de genisti? ). Oare cand si pentru care „VIP”-uri ? Stie sau  poate afla cineva ? 

    Pe la ora 15.30  ajungem la Susai ! Zapada flescaita, invazia motorizata, atv-urile care isi incearca puterile nu doar pe drum , ci si prin padurea din jur, ne determina sa continuam pana in Predeal.  O surpriza si o  intalnire  placuta in zona Cioplea cu veteranii alpinisti si car-isti bucuresteni  Tantza Papagheorghe si Marin Gherasim. La ora 17.15.  ajungem in gara. Perfect ! La ora 17.40 avem tren spre Bv. GPS-ul ne arata ca am parcurs 49 km, pe zile 16,14,19. Din nou o seara placuta in familia fratelui meu: dush, bunatati alimentare, povesti…

Sambata pe la ora 11 urcam in Max al nostru si pornim spre Cluj. Ne bucuram ca avem in fatza o zi si jumatate de odihna ! Ne bucuram ca am facut o prima tura reusita a anului, ca vor urma multe altele… 

La Multi Ani si La Multi Munti tuturor !