Înconjurând izvoarele Sadului

O tura cu plecare si intoarcere in Paltinis, in care am inconjurat pe creste izvoarele raului Sadu. O tura pe care am realizat-o abia la a 3-a incercare, in care am fost rasplatiti cu o noapte si un rasarit de neuitat pe vf.Cindrel.

Motto: Peste-a noptii feerie
Se ridica mandra luna,
Totu-i vis si armonie...
Mihai Eminescu

Multe culmi montane le parcurgem dupa ce le-am admirat de pe o alta culme. Asa a fost pentru noi cu zona centrala a Muntilor Lotrului, unde sunt cele mai inalte varfuri ale lor. Ele ne-au magnetizat privirile in timp ce am parcurs culmea Muntilor Cindrel de mai multe ori per pedes, vara sau pe schiuri iarna. Zona Muntilor Lotrului de la saua si vf. Steflesti spre vest o mai parcursesem de cateva ori, plecand de la Paltinis peste Cindrel si continuand spre Obarsia Lotrului si Muntii Parang sau spre pasul Tartarau si Muntii Sureanu. In anul acesta eram hotarati ca plecand din valea Sadului sa parcurgem si zona centrala de la vf.Negovanu la vf. Steflesti, cu intoarcere pe culmea Muntilor Cindrel. Asadar un traseu in circuit, avand punctul de plecare si intoarcere la cantonul silvic Rozdesti de pe valea Sadului. Ne-a reusit in 29-30 septembrie, la a treia incercare. Prima tentativa din 14-15 iulie ne-a fost zadarnicita de starea drumului "judetean" Sadu- Raul Sadului- Paltinis: ni s-a spart baia de ulei a masinii cu 1 km mai inainte de barajul din apropierea cabanei Gatu Berbecului, unde voiam s-o parcam pentru doua zile. A doua tentativa a fost in 30 august- 2 septembrie, cand voiam "sa prindem doi iepuri" : Sibiu si munte. La planul de munte am renuntat din cauza vremii nefavorabile. Dormisem o noapte in cort pe Valar, cu cativa km inainte de Paltinis, caci ne modificasem planul. Alesesem alt punct de plecare-intoarcere, circuitul ramanand acelasi. N-am regretat ca Muntele ne-a indemnat sa ne intoarcem la fratele de pe Cibin al Luxemburgului. Dimpotriva ! Ne-am bucurat sufletele facand "o baie de cultura" in Sibiu-Capitala Culturala Europeana 2007 si in imprejurimi: Rasinari, Cisnadie, Cisnadioara. Stiam ca Muntele ramane la locul sau. Insa expozitiile, concertul formatiei Jethro Tull, targul olarilor si alte manifestari din acele zile nu le-am mai fi gasit alta data. Doar acea atmosfera de permanenta sarbatoare de pe strazi , stradute si din piete medievale , acea bucurie din ochii oamenilor flamanzi de frumos pe care am intalnit-o de curand si in Cracovia.

A treia incercare a fost reusita. Vineri 28 septembrie dupa amiaza pornim optimisti din Cluj si la ora 20 il parcam pe TOM al nostru in fata vechii cabane Paltinis, aflata imediat dupa partia de schi, cabana de care ma leaga placute amintiri. Urcam inca o ora pana in pasul Muncel, unde montam cortul cu cateva minute inainte de a incepe o ploicica ce a continuat mai toata noaptea, dar cu pauze. Sambata si duminica insa vremea ne va favoriza, asa cum anuntau si previziunile meteo. Nu va fi soare tot timpul; norii si mari zone de albastru isi vor disputa cerul. Vremea se va dovedi excelenta pentru mers, nici cald si nici frig, nici vant. La 7.30, adica la 10 minute dupa rasaritul soarelui, ne luam rucsacii in spinare. Desi poate e mai lung decat pe traseul marcat cu triunghi rosu: Paltinis- Negovanu- Voineasa, plecam pe drumul auto ce coboara spre valea Sadului, sperand ca poate ne va ajunge si lua vreo masina. N-a fost sa fie. Dar in 2 ore parcurgem cei 10 km pana in vale, apoi aval inca 1 km pana langa cantonul silvic Rozdesti unde sosim la ora 9.45. Stiam ca de aici incepe urcusul spre culmea dorita de noi. Pe sagetile unui stalp de marcaj scrie: Paltinis 18 km, Saua Steflesti 17 km, Voineasa 7-8 ore, vf. Negovanu Mare (2.135 m) 4 1/2 ore. Doar ultimele doua indicatii sunt pentru drumeti. La ora 10 incepem urcusul. Traseul are marcaj nu prea bun (lipsesc semnele necesare la unele ramificatii !), dar poteca e clara, iar semne de marcaj ne confirma din cand in cand ca suntem pe drumul bun. Constatam insa ca traseul nu este pe langa parau cum e indicat pe harta din colectia Muntii Nostri, ci pe culmea impadurita dinspre est.

Cu doua pauze mai lungi, una pentru uscat cortul in prima poiana si una pentru ochi si aparatele foto dupa iesirea in golul alpin, la ora 14.30 ne aflam pe Negovanu Mare. Vreme buna, dar cu ceva pacla, deci nu este vizibilitate excelenta. Tur de orizont: nu se vad Fagarasii spre est, dar vedeam Muntii Latoritei si Capatanii spre sud, varfurile Muntilor Cindrel spre nord si mai ales varfurile de pe creasta ce urma s-o parcurgem spre vest. E atata liniste si pace ! Suntem doar noi doi si prietenul nostru drag -Muntele ! Ne rememoram ture si intamplari de pe culmile vecine. Discutam despre un alt plan de tura viitoare: zona estica a Muntilor Lotrului, cu plecare - intoarcere in valea Oltului, inconjurand pe culmi izvoarele vaii Lotrioara. De-acum mergem mai agale, sa putem savura peisajul. Potecuta prin iarba mai apare, mai dispare. Nu exista niciun semn de marcaj, dar avem track-ul in GPS "pentru orice eventualitate". Culmea e blanda, inierbata, dar decorata cu tot felul de "statui" de piatra, iar varfurile Balindru (cel mai impozant) Contzu, Steflesti, Cristesti si unele varfulete sunt marcate cu momai mari din lespezi de piatra. Se apropie seara, asa ca nu mai mergem pana la fotogenicele stanci "Piatra Cantatoare" de dincolo de Vf.Cristesti, langa care am poposit sau chiar am pus cortul si vara si iarna. Din vf.Steflesti, la ora 17.30 parasim culmea, cotind spre dreapta. Se vede clar poteca ce o cunoastem bine dintre Saua Steflesti si Obarsia Lotrului. Ajunsi la ea, la izvorul stiut, ne aprovizionam cu 3,5 litri de apa. Planuisem sa montam cortul in poiana cu stana parasita situata cam la 30 minute dupa traversarea soselei ce trece din valea Sadului in valea Frumoasei. Dar gandind ca dimineata nu vom putea admira rasaritul, ca nu vom avea soare sa ne usuce cortul, ne hotaram sa urcam pana pe vf.Cindrel.

Intram intr-un val de ceata . Din locul in care traseul turistic paraseste larga poteca ciobaneasca, potecuta devine firava si face slalom printre palcurile de ienuperi. Lumina frontalelor e necesara si utila, caci e deja noapte. Mai pierdem marcajul, il regasim, mai apare din ceata cate un stalp. Castigam treptat altitudine si asa cum estimasem, la ora 20.30 ajungem pe platoul de pe varf. Tocmai atunci disparea ceatza si ne saluta "blanda luna", ce nu mai e chiar plina, dar isi face datoria de a lumina crestele. E ridicata doar putin deasupra orizontului, acolo unde stim ca sunt Fagarasii. Asa cum stiam, aici este loc pentru zeci de corturi. Ne schimbam tricourile umede cu altele uscate, ne imbracam mai bine si ne montam al nostru cort Salewa Sierra Leone II. Eu mai fac cateva deplasari spre marginile platoului de pe varf (varf care e mai retezat decat Retezatul !), in speranta ca vor aparea -ca si in alte dati- 1-2 linii de semnal pe mobil. Stiam din alte dati ca exista aici semnal dar "cu toane". Cand intru si eu in cort, Marlene imi spune ca GPS-ul indica 36,5 km parcursi astazi. Si tot el indica 9 ore si 50 minute de "time mooving" din cele 13 ore dintre plecare si sosire. Asadar am mers cu media normala de cca 3,5 km/ora. Si ne mai arata ca nu am marsaluit tot timpul, mai mult de 3 ore au fost pauze.
Ritualul obisnuit: eu sunt fochist-bucatar; gatesc in absida mea (cortul are doua ) delicioasele paste, prepar ceaiul pentru seara si umplu si cele doua termosuri metalice. Marlene pune masa. Lumanarea contribuie si ea la atmosfera. Sarbatorim cu cateva zile in avans cei 9 ani de cand "batem" impreuna muntii. Ne echipam apoi si cu vestele de puf si iesim afara din cort sa ne bucuram de aerul "tare", nepoluat, de cerul instelat, sa ne amintim de alte treceri pe aici, mai ales de cea pe schiuri de tura la final de an 2004.

Duminica 30 septembrie. Suntem fericiti ca am avut o noapte cum si-o doreste oricare adevarat montaniard. Fericiti ca nu in noaptea asta au sosit aici cu ale lor zgomotoase si mirositoare enduro acei sibieni despre a caror "performanta" aflasem deja; asta avusese loc cu cateva zile mai inainte.
Eram treaz cand alarma telefonului mobil ne anunta ca e ora 7.15 si ca peste cinci minute va rasari soarele. Ma pregatesc rapid sa-l salut si sa-l fotografiez. Tasneste brusc, ca "un varf de sfera" luminoasa, parca ar iesi din mare. O strig pe Marlene: "acum !" si isi scoate si ea capul din cort sa vada - oare a cata oara- Minunea ! Declansez mereu cu diverse prim-planuri: cortul, stanci, crucea... pana ce globul de foc nu devine prea fierbinte. Dam amandoi roata platoului si facem turul de orizont. Suntem atat de fericiti ! Ne felicitam ca am avut ideea de a astepta rasaritul la inaltime. De fapt e un vechi obicei al nostru; doar vantul puternic sau posibile furtuni ne determina sa renuntam la el ! Ne gandim la prieteni dragi si ii "teleportam" aici sa ne imbratisam si cu ei. Catorva reusim sa le expediem un sms ca sa se bucure si ei de bucuria noastra. Fiind prea frumos si nemaiavand drum lung astazi, plecam spre Paltinis abia la ora 10. Agale, fericiti ca si azi avem o zi minunata. La un cot al potecii, ne abatem din ea vreo 50 de metri, ca sa vedem si sa fotografiem inca o data Iezerele Cindrelului.

Urmeaza seile si varfurile pe care le stim bine. Jnepenii sunt verzi, dar covorul de afinis s-a ruginit deja. Intalnim si cativa boboci de rhododendron. Ne intalnim si cu doi drumeti straini. In Saua Batrana un cioban ne roaga sa anuntam Jandarmeria din statiune ca niste vanatori i-au impuscat doi caini. Erau furiosi ca vanatoarea de cerbi nu le reusise. Alegem varianta prin poiana Gaujoara, ca sa evitam zona Muncel-Paltinis prin care misuna mijloace auto de tot felul. La Paltinis urla tot felul de muzici din boxele localurilor. Mancam ceva in graba la o pensiune si facem apoi o scurta vizita la mormantul lui Constantin Noica de langa Schit. Coborand spre Rasinari, pe pajistile de langa drum - turism specific romanesc. Nu mai dau detalii, pe care din pacate le vad si strainii, uluiti de "respectul" pentru natura al marii majoritati a picnicarilor nostri. Preferam sa privim spre culmi, dar si unele dintre ele sunt "chelite" de drujbe. Eu sunt la volan si nu pot inchide ochii "ca sa privesc" inca o data culmile parcurse in aceste doua zile. Le "revad" cu atata claritate acum cand tastez aceste randuri. Si vad cu ochii mintii si peisaje ce ne asteapta in urmatorul sfarsit de saptamana. Pe curand munti dragi !

Meniu: 
07. ture de vara
glqxz9283 sfy39587stf02 mnesdcuix8