Maria Moţoiu

( 9 apr.1971 - 17 dec. 2006.)

In dimineata de luni 18 decembrie 2006, pe retelele net de munte, a venit ca un traznet anuntul ca Maria - in drumul ei dinspre munte spre casa- a pierit intr-un accident rutier la 30 km de Bucuresti.

Omul care era cel mai mare specialist roman in probleme de avalanse nu mai e printre noi. Nu-si mai poate sustine doctoratul ce era planificat peste cateva zile. Nu-si mai poate tipari cartea despre avalanse pe care o asteptau toti montaniarzii. Nu mai poate face acele demonstratii practice despre studiul zapezii, pe care le invatase in Alpii Francezi, demonstratii extrem de utile meteorologilor si celor care abordeaza muntele iarna. Maria era membru al celebrului institut ANENA din Grenoble- care studiaza temeinic zapezile si avalansele. Era presedintele Comisiei de studiere a zapezii si avalanselor a Clubului Alpin Roman. Era persoana din Autoritatea Nationala de Meteorologie datorita careia -pentru prima data in Romania- in iarna trecuta s-au elaborat si difuzat periodic primele buletine despre zapada si riscul avalanse, similare cu cele din Alpi.

Oamenii de valoare, de caracter, oamenii altruisti- sunt apreciati si cand sunt in viata. Dar e firesc ca decenta impune ca sa fie apreciati mai putin in cuvinte. Se vorbeste si se scrie despre ei mai ales cand au plecat pe alte taramuri, mai ales cand aceasta plecare e ne-naturala.
Gandurile care s-au scris astazi pe forumurile de munte si se vor mai scrie despre Maria Motoiu imi amintesc de unele seri care se obisnuiesc la tara, acele seri de "priveghi" langa sicriul unui om. Cand fiecare deapana amintiri despre cel decedat. Ma miram in copilarie ca in aceste imprejurari triste, uneori se spuneau si intamplari hazlii din viata disparutului, se si radea ! Am asociat astea mai tarziu cu ce se spune despre comportarea stramosilor daci in astfel de momente...

Fiecare dintre noi ne gandim in aceste zile cum si cand am cunoscut-o pe Maria, ce ati aflat, ce stiti despre ea cei care n-ati cunoscut-o.
Eu am aflat prima data despre ea de la prietenul Dan Vasilescu. El stia ca ma preocupa de multa vreme problema avalanselor si mi-a spus ca o doamna isi face doctoratul cu o tema despre avalanse. La inceput am crezut ca e vorba de "un soarece de biblioteca". Mi-o imaginam mai in varsta, grasuta, cu ochelari... Dar amanuntele oferite de Dan m-au convins ca acea persoana e un pasionat montaniard, ca schiaza mult in zapezi imaculate, ca a facut parte dintr-o echipa Salvamont. Si m-am bucurat, caci e excelent, e ideal ca avalansele sa fie tratate de un om care imbina si calitatea de om de stiinta si cea de om de munte... Am inceput desigur sa corespondez cu Maria, sa facem schimb de materiale informative si de idei despre avalanse. N-am avut sansa sa facem ture comune pe munte, sa lucram impreuna. Am avut doar sansa ca s-o cunosc personal intr-o zi de iarna. Afland ca am intrebat pe salvamontistii din Busteni daca e si ea pe partia Kalinderu, s-a oprit cu un viraj elegant langa mine si zambind mi-a intins mana: "Sunt Maria Motoiu". Nu arata a om de stiinta, nu arata cum mi-o imaginasem (i-am si spus cum !). Arata ca un montaniard. Era o sportiva tanara si frumoasa, cu niste ochi ce nu-i poti uita: frumosi si inteligenti. Si multi dintre voi stiti astea mai bine, caci ati insotit-o si v-a insotit pe pantele inzapezite ale Bucegilor. Ati fost langa ea cand studia zapada care a facut victime sau care ar fi putut face victime. Iar unii dintre voi o cunoasteti si ca om de stiinta, caci ati ajutat-o la ANM sa elaboreze acele buletine pe care le asteptam de ani de zile, sa intram in fine si cu asta, cu ele in Europa. Buletine pe care nu le-am fi avut fara insistentele ei , fara audiente si rugaminti, fara eforturile facute nu din obligatii de serviciu, ci din altruism, din dorinta de a contribui la reducerea numarului de victime ale avalanselor.
Ne promisese o carte despre avalanse.* O asteptam cu totii cu nerabdare. Si speram ca cei care ati fost colaboratori apropiati Narcisa, Anca,Thomas,Cristi si altii pe care nu va stiu- va veti stradui ca acea carte sa apara. Alaturi de cea pe care o va lansa de Craciun Mihai Tanase la Sibiu- va fi deosebit de utila celor care iubesc Muntele imbracat in haine albe, asemeni unui cavaler al Ordinului Mihai Viteazu.

Se spune in astfel de momente ca sufletul celui decedat s-a inaltat la cer. Eu cred ca sufletul Mariei pluteste si va pluti ca un abur diafan pe deasupra zapezilor din Carpati, ca ii va insoti si ajuta pe cei care le abordeaza ca sa evite capcanele ascunse in zapada. Si ca se va bucura de fiecere data ca acestia vor ajunge cu bine unde si-au propus, ca au cules din munte numai bucurii.

Maria, vei fi mereu cu noi prin acele locuri pe care le iubeai cu o mare pasiune!

*Nota ulterioară: Cartea a apărut in 2008 in Editura Proxima şi cei care am primit-o, o datorăm vărului său ing.Şerban Moţoiu şi colegilor meteorologi care au apreciat-o şi îndrăgit-o pe Maria Dana Moţoiu Cartea a fost reconstituită din referatele prezentate, din capitolele pe care deja le comunicase sau le publicase. De pe coperta a 4-a a cărţii, Maria, îngenunchiată în faţa Măriei Sale Muntele ne zâmbeşte... Mulţumesc dragei sale prietene şi colaboratoare Narcisa Milian pentru portretul Mariei, postat alături...

Meniu site: 
glqxz9283 sfy39587stf02 mnesdcuix8