Matterhorn- fascinanta piramidă

Motto: "Cervinul e un far extraordinar ! Un elan de stâncă, o aspiraţie a pământului spre cer ! El nu e protejat de munţi mari în vecinătate. El înfruntă singur vânturile şi destramă norii. El domneşte şi guvernează. El nu împarte cu alţii aerul ce-l respiră."

Gaston Rebuffat

Matterhorn, Monte Cervino, Le Cervin. Un nume in trei limbi europene pentru acceasi silueta fascinanta. Pentru un simbol, pentru o chemare.... "Cea mai nobilă stâncă din Europa", afirmă John Ruskin

Alpinistii stiu multe despre el, caci si-au dorit sa-l urce, doresc sa-l urce. Ma bucur ca tot mai multi romani urca acum pe acest munte magnific. Pentru cei mai putin documentati, scriu cateva cuvinte despre Matterhorn si istoria "cuceririi" sale. Am pus "cucerire" in ghilimele, caci Heinrich Harrer a afirmat: "Muntii nu pot fi cuceriti sau invinsi, ci doar urcati". Ziaristii insa folosesc frecvent aceasta expresie, probabil ca o figura de stil, asa cum se vorbeste si scrie despre arta de "a cuceri " o femeie...

Matterhornul are forma de piramida si se afla la granita italo-elvetiana. Are patru muchii: Hörnli, Furggen, Leone si Zmutt ( cu a sa surplomba "Rote Nase" (Nasul Roşu ), aflat la 3.247 m) si patru feţe. Dintre feţe una e italiana si trei elvetiene. Graniţa trece prin Crestele Furggen si Leone. Pe harti, căci acum nu mai prea sunt granite. Noi- care aveam emotii (in 2005 aveam alimente pentru doua saptamani!)- am trecut din Austria in Italia si -spre uluirea noastra- si din Italia in Elvetia (prin Pasul Umbrail 2501 m)- ca ...dintr-un judet in altul!! Matterhornul are doua varfuri, legate intre ele cu o creasta est-vest de 80 m lungime. Varful estic, elvetian, este cu 1 metru si 10 centimetri mai inalt ca cel vestic, italian. Asa scrie Gaston Rebuffat in textul ce insoteste un superb album foto "Entre Terre et Ciel" (Intre pamant si cer).

Pozele din acel album sunt secvente dintr-un film cu acelasi titlu, care a luat candva Marele Premiu la Festivalul Filmelor de Munte ce se tine anual la Trento, capitala Tirolului italian. Intr-una din cartile lui Ionel Coman e scris ca acea creasta somitala are 100 m si varful elvetian e mai inalt cu 3 m. Dar aceste diferente nu prea au importanta. Nici cotele de pe panourile metalice -vreo trei- din Gornergrat, care explica turistilor ce varfuri au in faţă, nu coincid cu ce am gasit in numarul 296 H din 2005 al revistei Montagne Magazine, dedicata celor 82 de patrumiari ai Alpilor. Sunt diferente si de 6-10 metri. Pe crestulita ingusta dintre cele doua varfuri ale Matterhornului, mai aproape de vf. italian, se afla o cruce mica- vizibila si in fotografia de pe coperta cartii "Singuratatea Verticalelor" a clujeanului Al.Bradut Serban-Cuxi.

Silueta sa sveltă nu are concurentă în jur, pare a fi un gheizer de piatră care ţâşneşte din păşunile alpine. De aici se pare că îi provine şi numele în limba germană: Matte = păşune, horn = vârf. Cervin se bănuieşte a proveni de la numele lui Servius Gamba, un comandant roman trimis de Iulius Cezar să caute şi să facă accesibile trecători ale Alpilor. Locuitorii din Valtournenche (versantul italian) îl numeau Gran Becca = Muntele Mare.

Chiar şi cei care îl ştiu mai întâi din fotografii, rămân uimiţi când îl văd aievea. Are o svelteţe, o eleganţă, o măreţie, o formă, o personalitate, o atracţie greu de exprimat în cuvinte. Pare un munte ireal, pare un vis. Lui De Saussure, care în 1789 l-a studiat in trecerea sa de la Breuil (Cervinia) spre Zermatt prin pasul Theodule (unde a bivuacat) i se părea a fi "modelat cu dalta de un sculptor" ! Tot el scria că "Frumuseţea şi inccesibilitatea sunt două sentimente ce i le impune Cervinul ". Cel care a fost impetuosul alpinist Gaston Rebuffat, în cartea sa " La montagne est mon domaine" îi dedică opt pagini, ce ne duc cu gândul la o scrisoare de dragoste, la cele scrise de Jean Coste: "J'aime cette montagne, comme on aime une personne". Rebuffat scrie că şi alţi munţi sunt frumoşi, dar niciunul ca Cervinul ! Când vorbim de Dru, ne gândim la faţa sa vestică; atunci când vorbim de Aiguiile Noire de Peuterey, vedem creasta sa sudică. Dar privind Cervinul de oriunde, din nord, din sud, din est, din vest e acelaşi, este El ! El domneşte, el guvernează, el impune respect ! El este solitar, nu este nici protejat şi nici ascuns de alţi munţi din jur. E ca un far ! Îl atacă vânturi violente, furtuni teribile (căci e un uriaş paratrăznet ! ), dar rezistă cu impasibilitate, e indestructibil, le învinge, le destramă şi apoi surâde în soare. Forma sa de piramidă perfectă, nu ne conduce în niciun caz cu gândul la o inacceptabilă monotonie, ci la perfecţiune ! Da, perfecţiune. Unul din filmele dedicate Lui se numeşte "Il Cervino, la montagna perfetta"

Matterhornul nu face parte dintre patrumiarii (cinci) de peste 4.500 m( Mont Blanc 4.807m, Monte Rosa 4.634 m, Dom 4.545, Lyskamm 4.538 m si Weisshorn 4.505 m). Are doar 4.478 m. Dar asta nu-l impiedica de a fi celebru datorita si istoriei sale tragice - voi reveni mai jos- si formei sale iesite din comun si pozitiei sale, oarecum izolat, fara concurenti in apropiere. Dintre cele patru feţe, cea nordica e cea mai dificila. A fost urcata prima data in 1931 de fratii Franz si Toni Schmid. Aici, printr-o senzationala ascensiune solitara de iarna in 1965 cu 5 zile in perete pe un traseu nou, ghidul italian Walter Bonatti si-a luat ramas bun de la lumea alpina, retragandu-se in plina glorie si incepandu-si viata de fotoreporter prin locuri fascinante ale planetei. Sa ne amintim si de Eiger-Capcaunul, care e celebru fara sa aiba 4000 m., tot prin ascensiunile- unele tragice- ale peretelui sau nordic.

Eigerul (Căpcăunul) - cu doar 3.970 m -deci sub linia magica a Alpilor, e mai celebru decat vecinii sai Mönch (Călugărul ) si Jungfrau (Fecioara) care sunt patrumiari. Feţele nordice ale Matterhornului si Eigerului, impreuna cu peretele Grandes Jorasses (nordic şi el) formeaza renumita "Trilogia Alpilor" *** .Daca numarăm Mont Blancul si Monte Rosa doar cate o data, atunci Cervinul e al 7-lea; daca luam in considerare ca Mont Blancul are 3 varfuri iar Monte Rosa 9 varfuri, cum e in lista celor 82 de patrumiari ( mai suntîn acea listă munti si creste cu 2-3 varfuri), atunci Cervinul e al 12-lea.i In ambele cazuri e al 2-lea sub linia de 4.500 m, după Täschhorn 4498 m. Tot Gaston Rebuffat ne spune: "Creasta Hörnli e cea mai frecventata, Creasta Leone e cea mai frumoasa"...

Pe aceste doua creste s-a desfasurat in iulie 1865 o competitie in care au ajuns primii oameni pe varf- dinspre Elvetia in 14 iulie "“sapte persoane si dinspre Italia cu 3 zile mai tarziu- doua persoane. Dar dintre primii sapte, la coborare, prin ruperea corzii cu care erau legati cu totii, au murit patru: ghidul Michel Croz din Chamonix, lordul Francis Douglas, clericul Charles Hudson, bun alpinist si protejatul sau- tânărul si neexperimentaul Hadow - cauza catastrofei. Au scapat cu viata Edward Whimper si ghizii elvetieni tată si fiu: Taugwalder, ambii cu prenumele Pierre.
Fiecare echipa dorea sa ajunga prima, ca succesul sa atraga turisti in orasul respectiv: Zermatt din Elvetia si Breuil (acum Cervinia) din Italia. Cand cei din echipa elvetiano- engleza au ajuns pe varf, de bucurie ca sunt primii, au izbucnit in urlete. Apoi au aruncat cu bolovani pe versantul italian, ca sa atraga atentia echipei concurente, condusa de ghidul Jean Antoine Carrel din Valtournenche (aval de Cervinia) . Acesta -cu care Whimper făcuse mai multe încercări dinspre Italia, refuzase sa-l insoteasca pe Whimper in urcusul dinspre Elvetia ("vreau sa urc dinspre tara mea" ). Italienii s-au retras in acea zi. Dar ei, Carrel si Jean Baptiste Bich- au ajuns pe varf cu 3 zile mai tarziu.

Văzusem prin cartile ce le deţin poze ale ale lui Carrel si Whimper si o poza a mormântului lui Croz.( Acum cu Google Search putem vedea şi afla mai multe !) .Asa ca in 2005, la coborarea spre Zermatt -incet-incet sa tina cat mai mult- am dorit sa ajung la acel cimitir. Zona dinspre Matterhorn a Zermatt-ului e superba. Mi-a alungat proasta prima impresie facuta la sosire de zona din aval, de langa gara. Ne simteam excelent in acel peisaj dintre munti uriasi cu pitoresti vechi casute de lemn presarate printre vile si pensiuni cochete. Am intrebat de cimitir, am ajuns la el, aflat nu departe de biserica mare, pe niste stradute ca-n povesti. La un magazin cu articole de munte aflat langa cimitir, am intrebat de mormantul lui Michel Croz. Deceptie ! Patronul habar n-avea ! Am inceput sa cautam noi in cimitir. Am intrebat o doamna varstica. Am fost inspirat: i s-a luminat faţa si ne-a indrumat la locul dorit, langa peretele bisericii de dincolo de stradă. O piatra simpla cu un text in franceza - limba din cantonul Valais, limba în care ne răspunsese acea amabilă doamnă. Chiar alaturi, mormântul ghizilor Taugwalder. Multe alte mici monumente pentru alpinisti de diferite nationalitati ( si cehi si polonezi) cazuti pe Matterhorn. Printre care treceam ca printr-un muzeu. Si aveam o senzatie greu de explicat in cuvinte, pe care an avut-o de fiecare data si in Cimitirul Simbolic din Tatra...

Apropo de deceptii: naşii mei si ai Marlenei, dupa ce au citit cartea "Amintirile unui alpinist" a lui Niculae Baticu, au hotarat sa faca si ei o vizita in masivul Wilder Kaiser din Austria. La cabana Stripsenjoch, candva fusese cabanier renumitul ghid si alpinist Peter Aschenbrenner. Despre el scrie Nea Baticu mult si cu caldura. Vizitatorii romani au sperat sa vada acolo vreun semn despre fostul celebru cabanier. Asa ceva vazusem eu despre Tita Piaz la cabana din Dolomiti cu numele acestui catarator italian. Dar n-au gasit/ vazut nimic si nimeni din personalul cabanei nu auzise de Aschenbrenner !!! Ciudat ! (Am constatat asta şi noi în vara 2013, articol alături ).

Sa revenim la Fascinanta Piramida. In 13 septembrie 1867, Jean Jacques si Pierre Maquignaz parcurg Creasta Leone direct spre varf, caci traseul Carrel ducea pe Brana Carrel de pe faţa vestica si apoi pe creasta Zmutt. Creasta Zmutt a fost urcata prima data de Al.Burgener si A.F.Mummery in 1879. Bucura Dumbrava a ajuns in 1921 pe creasta Hornli pana la refugiul Solvay, aflat la 4.001 m. (refugiu construit in anul 1915). Ghizii au consolat-o: "Mai bine la 4000 m pe Cervin decat pe varful oricarui alt munte !". Da, acest munte e o chemare irezistibila. Pe varful lui a ajuns in 1889 si cardinalul Achille Ratti, care a devenit mai apoi Papa Pius al XI-lea.

Din cartea lui Baticu "Pe crestele Carpatilor", aflam ca primul roman pe Matterhorn a fost Vasile Steopoe in 1929. Era secretarul de atunci al Clubului Alpin Roman.( Pe Monch, patrumiar din Alpii Bernezi, urcase in 1855 contesa Elena Ghica-Dora D'Istria ). Al 2-lea roman pe varf a fost Valeriu Ionescu in 1968. Al 3-lea- eu ştiu că a fost Alexandru Bradut Serban-"Cuxi" in 1982. Apoi au urcat inca multi alti romani, mai ales dupa 1989, mai ales dinspre Elveţia ! E clar ca o ascensiune pe Matterhorn, facuta pe una din crestele amenajate cu cabluri in zonele mai expuse, nu e o mare performanta. Dar a ajunge acolo e o mare bucurie si de ce nu -o performata personala. Si ne bucuram ca acum ajung pe varfuri din Alpi (si nu numai) tot mai multi romani. Caci in trista perioada de 50 de ani nu se ajungea acolo din cauza "cortinei de fier". Dupa ascensiunea mea pe Mont Blanc in 1973 am spus intr-un cerc de prieteni ca " partea cea mai dificila a ascensiunii a fost drumul pana la Viena".

Si pentru mine şi Marlene Matterhornul era o fascinatie. Ma bucur ca de data asta- în 2005- în prima iesire in Dolomiti si Elvetia- am vazut in fine Acest Munte nu de prea departe. L-am vazut caci nu aveam in plan sa-l urcam, ci sa-l admiram de aproape. Si pe el si pe acei multi patrumiari ce-l gardeaza. Nici macar nu ne-am apropiat de el pe traseul clasic, pe la Schwarze See si refugiul Hornli ( construit in 1880, refacut mai tarziu). Am preferat sa urcam vizavi de el, pe Gornergrat- cu unul din acele trenuri ce le-am tot admirat in fotografii. Pe o vreme de exceptie, am ajuns comod in ziua de 8 aug.2005 in acel loc de vis, la doar cu ceva peste 3000 m, dar in zona cu cea mai mare concentare de patrumiari. Am putut identifica, vedea, poza, admira 17 dintre cele 82 de varfuri de peste 4000 de m.ale Alpilor. Intr-un pliant se spune ca sunt 29 in jur. Dintre cele mai cunoscute nume enumar (in sensul acelor de ceasornic): Alphubel, Täschhorn, apoi Dom, Monte Rosa, Lyskamm (care au peste 4.500 metri), Castor si Polux, Breithorn, Matterhorn, Dent Blanche, Obergabelhorn, Zinalrothorn, Weisshorn (si el de peste 4.500 m), Bishorn. Pe multe dintre ele au urcat colegi ai mei de club: Romeo Chira ( 27 de varfuri !) Alin Bradean, Mihai Cernat. Pe 15 patrumiari din Alpi a urcat dl. Gabriel Motica din Baia Mare impreuna cu sotia sa. Iar până în 2015, neobositul alpinist şi salvamontist Ciprian Lolu din Zărneşti a urcat 48 !
Dar până acum,dintre români "recordul " îl deţine prietenul nostru Nicolae Dimache din Roma (http://www.dinumititeanu.ro/Nicolae-Dimache), care a fost toată viaţa medic la poalele Alpilor.Ştiu că are neurcaţi doar 5 !!!: Aiguille Verte, Les Droites, Nadelgrat cu cele 2 varfuri, Aig.Blanche de Peuterey.

Pe Monte Rosa- care era cel mai apropiat de noi- se vedeau cu ochiul liber si urmele celor ce-l urcasera cu plecare de la cabana Monte Rosa in zilele anterioare, dupa o recenta ninsoare. Noi insa hotarasem de acasa ca la prima iesire in Elvetia sa nu ne luam colţarii si pioleţii. (nota din 2013: am urcat şi noi pe acolo !). Caci in Elvetia sunt de urcat atatia munti mai mici de 4000 de unde sa-i admiri pe cei mari si ai de vizitat atatea superbe alte locuri-minuni ale naturii si creatii ale mainii elvetianului harnic si iubitor de frumos. Asa ca de data asta am mers doar sa vedem patrumairi, nu sa-i urcam. Poate data viitoare, caci gandind la Dolomitii si Alpii pe care acum doar i-am "mirosit"- nu concepem ca nu va exista o "data viitoare". (Am urcat mai multi patrumiari in anii urmatori, în vara 2015 am parcurs per pedes, cu dormit în cort " Turul Matterhornului/ Il Giro del Cervino" - 173 km cu +10.500 m diferenţă de nivel, relatări alături).

Matterhornul, fascinanta piramida !O dovada in plus a frumusetii, sveltetii si renumelui sau e si faptul ca in multe alte colturi ale lumii, varfuri svelte sunt alintate cu acest nume: Ama Dablam- "Matterhornul Himalayei", Mont Aspirig din Noua Zeelanda- "Matterhornul Sudului", Mount Yari- "Matterhornul Japoniei", Uşba- "Matterhornul Caucazului", Kurbasita- "Matterhornul Bulgariei" şi incă vreo duzina, consemnate in pagina de pe Wikipedia dedicate Fascinantei Piramide. Dar in mod sigur sunt mai multe. Si anumite piscuri din Carpati, chiar daca privite doar dintr-un anumit unghi, au aspect de Matterhorn. Cei care urca spre refugiul Costila, recunosc in Peretele Policandrului un " Matterhorn al Bucegilor ". In Făgăraşi Colţul Bălăceni e tot un mic Matterhorn.

PS. Am avut mai multe tentative de a urca Il Cervino dinspre Italia, pe Creasta Leone. A se vedea:http://www.dinumititeanu.ro/Tour%20du%20Cervin%202. Am reuşit asta doar în 19 iulie 2016, a se vedea:
http://www.dinumititeanu.ro/Ascensiune%20pe%20Matterhorn
Alături 50 de imagini făcute Lui de către noi din diverse locuri şi de la diverse distanţe + câteva afişe de la A 150-a Aniversare a primelor două ascensiuni ale Fascinantei Piramide.

*** Trilogie incheiata in 2011 si de alpinistii nostri: Zsolt Torok din Arad si Ianos Torok (Joe Indianu") din Cluj. Vezi si : http://www.dinumititeanu.ro/Despre-Maratonul-marilor-pereti-din-Alpi

Meniu: 
17. ture externe
glqxz9283 sfy39587stf02 mnesdcuix8