Munte si manastiri

Asta ne-am dorit in zilele de Paste 2011: sa fim si pe munte, dar sa intram si in schituri si manastiri de la poalele lui unde sa simtim atmosfera pascala.

In alti ani, de Paste eram in Catedrala Alba a Muntelui, la 2000 m, cu schiuri si cort (Calimani,Parang, Fagarasi, Iezer-Papusa..) sau la o bisericuta dintr-un satuc de munte.

In acest an am ales ca destinatie Buila-Vanturarita- una din perlele Carpatilor Romanesti. Ne-a insotit doar Laura Giurgea.

Vineri 22 apr. Plecam din Cluj dimineata la ora 7. Aparatele foto intra in functiune la Muzeul Trovantilor de la Costesti. Apoi il parcam pe ALP in satul Pietreni si pornim per pedes pe drumul marcat cu TR spre prin poiana Scarisoara , apoi la stanga pe la stana La Vacarie, ajungand in culmea Builei in zona varfului Cacova. De acolo continuam pe Coada Builei, marcata cu PR, segment pe care nu mai fusesem in cele 6-7 dati anterioare. Coboram in Curmatura Builei pe unul din Hornurile Popii care mai are zapada. Cele doua incaperi ale refugiului arata foarte bine, dar preferam sa dormim in cortul nostru drag , stiind ca va fi mai cald in el.

Sambata 23 apr. Dimineata faina, cu mare de nori pe vai si depresiuni. Dar in carand creasta se acopera cu ceatza. continuam pana in saua Stevioara, unde ne schimbam planul: amanam pe maine Vanturarita si coboram pe marcajul PG spre Schitul Pahomie. Pana la liziera padurii, la parasita stana Stevioara, nu exista poteca, semnele de marcaj de pe pietre trebuie cautate cu atentie, sunt mai greu de vazut in sensul de coborare. Desi pana la micul schit se poate urca cu mijloace auto, il gasim inca in liniste si plin de farmec, adapostit sub uriasa surplomba de stanca ce m-a impresionat de la prima mea vizita (1966) , nu vazusem pana atunci nici o fotografie a sa.

Mergem apoi pe drumul din padure pana la Schitul Patrunsa. Drum care de fapt nu ajunge la el (ce bine!!), ultima parte e doar poteca. Cand am trecut in graba pe la Patrunsa in 2007, acolo era atunci santier pentru o noua biserica mai mare. Acum e terminata ! Si abia acum am aflat cu uimire si bucurie si am vazut ca accesul se face tot per pedes !! Toate materialele de constructie au fost carate pe spatele magarilor, cailor, calugarilor si satenilor din Barbatesti ! Calugarului cu care am stat de vorba, i-am spus ca ne-au fost gazde amabile in a 2-a noapte de dupa eclipsa din 1999. Ne acaparase acea atmosfera si am amanat pe ziua urmatoare intoarcerea la Refugiul din Pisc, unde ne lasasem bagajele. Veneam atunci de la Petrosani, am avut numai zile cu soare, dar in trei nopti- una in cort, una la Schit si una in refugiu- au fost niste furtuni de neuitat ! Si calugarul isi amintea de ele ! Ne-a mirat intrebarea daca ramanem la schit. Caci aflasem ca de cativa ani, la Patrunsa nu mai sunt cazate peste noapte persoane de sex feminin. Am vazut apoi si am si fotografiat anuntul afisat cu aprobarea Episcopiei Ramnicului : "Se interzice cu desavarsire ramanerea peste noapte a persoanelor femeiesti in incinta Schitului Patrunsa. Pace si binecuvantare in casele celor supuse si ascultatoare, pedeapsa si blestem peste fiicele neascultarii" ! Nu am intrebat desigur motivul hotararii ! Am aflat mai apoi ca singura exceptie se face o data pe an, de Paste.

Am urcat "spre casele noastre", tot pe un marcaj PG, cu o lunga bucata fara poteca in golul alpin, dar cu semne recente si vizibile de cei care urca. Am profitat de semnalul GSM sa-i felicitam de onomastica pe cativa Gheorghe ! Apoi, am avut doua placute intalniri: in padure cu D, o pasionata montaniarda care umbla mai mult solitar si in Carpati si in mari munti ai lumii, iar sub Curmatura Builei cu Mihai Cernat si Andreea.

Duminica 24 apr. Ca si ieri, strangem cortul si ascundem doi rucsaci undeva intre stanci; riscul sa ne dispara ceva din cort ar fi mic, dar nu inexistent ! Cei doi craioveni care sosisera aseara si au dormit in refugiu ne-au marturisit ca "au cam batut cuie" ! Dimineata, termometrul arata afara - 6gr.C, in cort noi aveam + 6.

E zi superba. Plecam pe creasta. "Westwand"-ul mai salbatic si mai fotogenic e inca in umbra, dar blandul versant (sud-) estic e in plin soare, care indeamna brandusele sa-i zambesca si sa ne zambeasca. Cei doi craioveni se intorc din vf.Buila- care fusese tinta lor. Noi insa vom parcurge azi si Salbatica Vanturarita. Vechea poteca de dincolo de vf.Vioreanu e invadata de jnepeni si in multe zone plina cu zapada. Laura are emotii in zone cu catarare/descatarare, o speriasem si cu termenii Zona Bombei Atomice/Cetatea Daramata, care de fapt e "cireasa de pe tort", cea mai spectaculoasa zona a Acestui Munte. Noi doi am fost de mai multe ori pe aici, ne-am putea descurca si fara vechile semne de marcaj care nu vor mai fi revopsite. Din "Poienita Catalinilor" (nu gasiti pe harti acest nume si unele de mai sus !) nu continuam pe vechiul marcaj ce duce in Curmatura din Oale (pe unde, de la Cabana Cheia, venise Mihai), ci tinem culmea prin padure care stim ca ne va duce in Curmatura Comarnice. Avem norocul ca zapada "ne tzine", doar arareori ne scufundam.

De acolo cotim la stanga, pe poteca ciobaneasca marcata cu TR. Stim ca dupa cca 15 minute vom gasi apa in paraul Comarnice, si ca dupa inca cca 5 minute vom iesi in Poiana Frumoasa, numita si Poiana din Piscul cu Brazi. Urcam pana in coltzul de sus al poienii, la un refugiu unde am dormit de mai multe ori, refugiu care nu se vede din poteca. De fapt e o constructie facuta a fi stana, dar nefolosita ca atare. Nu are confortul refugiului din Curmatura Builei, are doar 2 locuri, caci mare parte din priciul pe care am dormit de cateva ori a disparut. In foc desigur, desi exista destule uscaturi in padure. Dar suntem in Ro !

Dupa o scurta zona prin padure, ajungem in Poiana Fatza Piscului, din care candva urca o poteca marcata spre Saua Stevioara. Acum e invadata de vegetatie, impracticabila. In Poiana de Piatra -in care ajungem dupa inca 20 minute- facem o pauza mai lunga. E mai frumoasa ca cea din Pisc. Bolovanii risipiti pe pajiste, par taburete care invita la popas, la admirarea peretilor fragmentati de valcele cu grohotis si jnepeni , amintindu-ne de draga Piatra Craiului.
Stana din Dos are semne ca e parasita de mai multi ani.. Ajunsi La Troita, ne umplem bidoanele cu apa (sursa si pentru cei care campeaza in Curmatura Builei !) si in 10 minute ajungem la locul de campare.

Luni 25 apr. Aseara sosise un grup mai mare din Bucuresti; unul dintr ei este Mihai Papuc. Ei fusesera la Slujba de Inviere la Patrunsa si apoi parcursesera creasta pana la Vf.Vanturarita si retur. Fiind mai multi si probabil mai bine echipati, n-au mai rabdat frig ca perechea de craioveni din noaptea anterioara.
Hotaram sa plecam spre Pietreni pe alt traseu, prin padurea de pe versantul vestic: pe PG pe La Troita, apoi urmarind succesiv marcajele TR, PR, TG. Nu recomandam nimanui accesul sau retragerea pe acolo ! Zona din padure a traseului marcat cu PR e probabil foarte rar frecventata, e plina de crengi si de copaci cazuti, in multe locuri nu e poteca, dar am avut noroc de semne noi si dese !

In Pietreni gasim Schitul " 44 de Izvoare" in renovare. Revizitam apoi manastirile Arnota, Bistrita, Hurezi. O ducem pe Laura la autogara Valcea, iar noi pornim spre Slatina , la dragii parinti ai Marlenei, sa incheiem un Paste in Buila cu Un Paste langa Cei Dragi- cum ne-ati dorit mai toti cei care ne-ati trimis sms-uri. Tuturor va multumim !

S-avem parte numai de pace si liniste in munte !

Meniu: 
09. revelioane, Craciunuri si Paste pe munte
glqxz9283 sfy39587stf02 mnesdcuix8