Nea Paul Fozocos

Cateva ganduri despre "un om de poveste", mirandu-ma de mine ca nu i-am dedicat pana acum pagina pe care o binemerita inca de cand am creat capitolul "Veterani" al acestui site.

Incep cu a spune ca Nea Paul este si un talentat povestitor si un om de poveste. Ca si alti nou intrati in mica lume a alpinistilor, si eu am aflat mai intai "povesti" cu Nea Paul si apoi l-am cunoscut. La primele "apiniade ale seniorilor" (caci am inceput sa ma catar "in coarda" la 29 de ani !) la care am participat, le dadeam coate amicilor mei Vali Craciun, Gyongyosi Miki, Misi Szalma: "Ala cine-i ? ", "care-i Floricioiu ?", care-i Chivu?..." Dar pe Nea Paul l-am recunoscut singur, dupa "stil". Mi se spusese mai inainte de catre amicii mei ca e cel mai simpatic si simpatizat dintre alpinisti. Si mi se relatasera cateva din celebrele sale poante. M-am convins mai apoi ca asa este. Doar la noi, la U- Cluj, mai era unul -Ghighi Hostiuc- care ii era parca frate geaman lui Nea Paul. Cand, la unele alpiniade erau prezenti amandoi, toti incercam sa le stam prin preajma; erau super-tonici ! Replicile lor erau atat de hazoase ca ne cruceam cu totii cum si de unde le scot spontan si muream de ras si de invidie.

Stiam atunci doar ca Nea Paul e unul dintre cei buni de la Dinamo. Nu stiam ca e fiu de vanator de munte, ca a inceput sa se catere la 19 ani -in 1949, ca facut parte mai intai din sectiile de alpinism ale asociatiilor/cluburilor Flamura Rosie si apoi Vointa Bucuresti. Nu-i insir realizarile pe care le-a enumerat Nea Baticu la pag. 368-369 a cartii "Pe crestele Carpatilor". Amintesc doar cateva: a parcurs de doua ori pe timp de iarna Creasta Carpatilor Meridionali: in 1955 (cu Alexandru Floricioiu) si 1956 (cu Floricioiu si Norbert Hiemesch). A participat cap de coarda sau secund la multe ascensiuni in premiera (ex. Diana, Lespezile Lirei in Piatra Craiului).A fost primul care a urcat iarna traseul Surplomba Mare din Bucegi. A facut ascensinui in Tatra si Rila. In 1972 a fost in Pamirul sovietic, membru in echipa din care Al.Floricioiu si Adrian Tanase au ajuns pe Vf.Comunismului (fost Vf.Stalin).- 7495 m. In 1967 i s-a conferit titlul de Maestru al Sportului "“ramura Alpinism.

Daca ar fi sa spun doar doua cuvinte despre Nea Paul as scrie: modestie si umor.
Nu vorbea niciodata despre el si reusitele lui, ci despre ale celorlalti. Si la fel ca si Profesorul Seracin (prin tact, simt diplomatic si prestigiu), Nea Paul avea un talent deosebit ca printr-o gluma sa detensioneze atmosfera uneori « incarcata » de la unele alpiniade.
Relatez doar o situatie: Ca si in alte sporturi ( caci "Alpinismul nu e doar un sport, dar el este si un sport." - scria Lionel Terray) , s-au preconizat prin anii "˜80 niste teste atletice care sa verifice daca alpinistii sunt pregatiti pentru escalade dificile. Se cerea pintre altele: sa alergi 3000 m sub 12 minute (testul Cooper), sa faci 15 tractiuni la bara, sa faci 30 de genuflexiuni cu un rucsac de 15 kg, nu mai stiu cate flotari.... Toti eram stresati ca daca picam la testele atletice (nimeni nu le putea indeplini pe toate !) nu vom fi lasati in marile trasee. In Cheile Bicazului pentru teste- au fost selectionati prin tragere la sorti cate doi alpinisti din fiecare club. Spre bucuria noastra am vazut ca Nea Paul e cel delegat din partea Federatiei. Stiam ca nu se va comporta ca un plutonier cu soldatii ,ci ca un unches cu nepotii. Si asa a fost. Dupa 4-5 minute de alergare i-a oprit : « destul baieti, vad ca stiti fugi; nu va mai obositi caci maine trebuie sa va catarati ». La tractiuni :"gata ma baiatule ca rupi bara si mai trebuie sa se traga de ea si altii.". La genuflexiuni: « ajunge pe azi, vei face destule maine in traseu... ». La flotari « mai flacaule, nu mai da din c.. in zadar, nu vezi ca fata nu mai e sub tine ? » Poate ca nu reproduc chiar exact, dar firea lui Nea Paul ne-a scos din stres. Era si el de parere ca sefii de club/antrenorii stiu mai bine cine in ce traseu e apt sa intre si sa-l termine cu bine.
M-am bucurat mai apoi sa aflu ca la varsta la care altii au trecut la sah sau sporturi bahice, nea Paul urca inca pe poteci de munte. Nu pe cele verticale marcate cu pitoane, dar pe poteci de munte, prin cotloane minunate pe unde nu umbla decat impatimitii muntelui. Dovedind ca pasiunea pentru munte n-a fost un foc de paie.

M-am bucurat mult cand am aflat de blogul fiicei sale Oana, www.floaredegheata.blogspot.com Daca nu l-as fi cunoscut pe Nea Paul, poate as fi zis ca e subiectiva ca orice fiica. Dar stiu si de la altii ca oameni ca Nea Paul nu sunt multi. Intalnind sau reintalnind un astfel de Om, mai uităm de cei multi ne-oameni de care ne izbim tot mai des in societatea moderna care e cu totul alta lume decat lumea inaltimilor pe care a iubit-o si o iubeste Nea Paul si o iubim noi.

Un astfel de om "de poveste" e quintesenta povestii "tinerete fara batranete si viata fara de moarte". Un astfel de om n-ar trebui sa moara niciodata !

Meniu site: 
glqxz9283 sfy39587stf02 mnesdcuix8