Nostalgia zăpezii

Sfarsitul de saptamana 13-15 mai, coincidea cu o aniversare de familie. Asa ca era firesc sa o sarbatorim in familie: Noi Doi si Parintii Nostri Carpatii ! Unde ? Intr-o pensiune cat mai linistita. Asa ca am ales "pensiunea " Scarisoara" ! :-)

Nu cea de langa Ghetarul de la Scarisoara, ci cea "de doua persoane" (cortul nostru ! ) montat vineri la pranz pe platoul Scarisoara, cam la jumatatea distantei dintre Cabana Barcaciu (spre care se urca dinspre Avrig) si vf. Scara din Muntii Fagarasului.

Vineri 13 mai : Ca si in alte dati, cand plecam spre cei dragi (muntii ), o trezire inainte de a miji zorile, nu ni se pare suparatoare. La ora 4 suna alarma, la 5 demaram din Cluj. Gratie orei matinale de plecare si mai ales gratie celor 17 km de autostrada pe care ocolim Sibiul cu 130 km/ora, la ora 8 (si 5 minute ) ajungem deja la Poiana Neamtului, unde il vom parca pe ALP pana duminica. La 8.40 pornim, la 11 suntem la Barcaciu. Bucurosi sa-i revedem pe cei trei cabanieri: Nea Petre, tanti Mariana si Mihai. Ei si brandusele din "curtea" lor ne indeamnna sa zabovim, crestele inca albe, ne indeamna sa pornim. Si pornim la 11.45. Ajunsi la Valcelul Comanesei, intelegem ca Mihai avea dreptate sa urcam pe el, mai cu spor, decat pe poteca ce serpuieste printre ienuperi si alte tufe. Valcelul e inca plin de zapada, care ne convinge sa ne montam coltarii. Caci sub stratul moale de cca un lat de palma, exista unul mai dur in care nu ne scufundam, dar pe care, bocancii neinfipti "energic" si orizontal, ar putea aluneca.

Deja ne hotarasem sa nu urcam cu bagajele mari pana in creasta, cum era planul initial. Pe platoul Scarisoara, ne cautam un loc de cort mai lateral de traseul pe care banuiam ca sambata si duminica vor aparea si oameni veniti "la munte", nu numai cei veniti sa urce "pe munte". Orizontalizam un petic de zapada si montam cortul pe el cu tzarusii de iarna. E doar ora 13.30 si e clar ca n-o sa asteptam seara aici ! Plecam cu bagaje mici spre creasta principala. Cu betze, cu coltarii in rucsaci, dar fara rachete. Exista mari petice de cer albastru, dar in general e innorat, nu prea favorabil pentru fotografii. Din vf. Scarisoara ne deplasam doar pana pe apropiata cupola Scara, sa ne convingem ca in zilele urmatoare nu ne vor trebui rachetele. Ne vom culca mai devreme caci ne sculasem la ora patru iar....

Sambata 14 mai.... alarma suna iarasi la ora 4 ! Caci am venit aici "sa facem munte", nu sa dormim pe saturate ! Termosurile sunt pline cu ceai din zapada topita aseara. La ora 5 pornim. GPS-ul ne spusese ca soarele va rasari la ora 5.55. Dar de dupa orizontul ..orizont ! Caci "orizontul" nostru e inalta si dintzata muchie Tunsu, care pleaca din Vf. Negoiu spre Tara Fagarasului. Asa ca pentru noi soarele rasare la 6.07, cand noi suntem la cca 5 minute de vf. Scarisoara. Planul initial era ca azi sa mergem spre est, pana pe vf. Serbota, iar daca va fi soare ( pentru poze) , sa mai mergem spre vf. Negoiu, atat cat ne vor permite conditiile. Sau macar sa parcurgem dus-intors Custura Saratii, mai usoara iarna ( in ierni "usoare" !) decat vara. Dar Caltunu, Negoiu si Serbota aveau inca o mare caciula de nori. Scara, Garbova, "complexul alpin Ciortea" dinspre vest (erau in planul de duminica) zambeau in soare si ne zambeau si noua. In plus, mergand spre ele, nu aveam soarele in fatza.

Ne imbatam mai intai cu panorama ce ne-o ofera Scara. Apoi, coborand pe iarba de pe versantul ei vestic, ne gandim cum sa "atacam" Garbova, care parca vrea sa ne opreasca a ne apropia de "Cetatea Ciortea". Avem in rucsac si o semicoarda de 30 m, cateva anouri lungi, asa ca...peste varf ! Cu pauze, mai ales pe varf, caci ne indeamna peisajul si aparatul foto. Ne descataram fara sculele de alpinism. Urcam apoi spre Ciortea. Eu stiam din iernile anilor '70 cat e custura ei de frumoasa, de alpina. Coltzarii ne dau siguranta. Cerul e prietenos. Suntem uimiti de atata frumusete, de liniste. Privind spre sud, spre peretele vf.Boia, parca nu ne vine a crede ca pe acolo am urcat cu un grup mare de colegi in vara anului 2009 ! Dupa ce coboram in lunga sa dintre cele doua varfuri Ciortea, privind spre inapoi, la urmele noastre, Marlene se convinge ca am dreptate, ca suntem intr-unul dintre cele mai fascinante locuri de pe creasta Fagarasului. Poate si pentru faptul ca e mai departe de civilizatie decat Vanatoarea lui Buteanu, atat de spectaculoasa si indragita si ea...

Lunga pauza pe Ciortea- vest. Privim spre Soare-Apune, spre Vartopu Rosu- Budislavu- Suru. Privim spre sud , spre muntele Grohotisu, parcurs si el intr-un prag de seara de vara cu dragi colegi de club... Hotaram sa respectam principiul "ce poti face azi, nu amana pe maine". Adica sa terminam azi "T"-ul, sa mergem azi si spre Custura Saratii. Asa ca ne intoarcem pe urme. Dar din Saua Garbova, hotaram sa ocolim varful cu acelasi nume pe pantele inzapezite din sud, cam pe unde e si poteca de vara. Reveniti pe vf. Scarisoara, il zarim pe Mihai care urca cu schiurile pe rucsac. Dar nu vine pana la noi, ci pleaca in viraje largi, pe pantele dinspre valea Avrigului.

Coboram in saua Puha- Scara, vedem scheletul metalic al unui viitor nou si mai mare refugiu metalic, langa vechiul "pitic". Continuam peste varfurile muntelui Musceaua Scarii si prin saua Serbota. La 15. 30 ajungem pe varful Serbota. Surpriza!!: De pe culoarul din sudul Custurii Saratii, urca cu spor un om cu rucsac mic si schiuri pe rucsac. Ne dam seama ca e Lucian Clinciu, ne recunoaste si ne saluta mirat si el ! Imbratisari, intrebari (nu aflasem de planul sau !) . E in a 3-a lunga zi de la plecarea lui (joi dimineata) din Predeal. Diseara vrea sa ajunga in Valea Oltului, in a 8-a seara la... Herculane ! "Ai fost si esti fantastic Lucian! Nu te mai retinem, da-i !" Se urca pe schiuri fara a pierde vremea cu dat jos "focile", caci peste 2-3 minute, din saua Serbota va incepe urcarea. Zonele cu iarba le trece tot pe schiuri. Urca apoi pe schiuri intr-un ritm demn de valoarea sa. Trecute emotiile acestei intalniri-surpriza, Marlene rosteste ceea ce tocmai voiam sa spu eu : " Sa ne fie rusine, mai avem in termos putin ceai, mai avem vreo doua ciocolate mici, biscuti... Si nu l-am servit cu nimic !". Imi vine sa-mi dau palme ! Incredibil , dar asta e !

Uitati-va pe : http://transcarpathiansrun.wordpress.com/ sa vedeti ca Lucian nu si-a facut planuri fanteziste ! Caci se cunoaste bine pe sine !

Custura Saratii e in umbra. Zapada e mult mai moale, deci periculoasa la scufundarea bocancilor intre blocuri de piatra. Suntem dezamagiti si de gestul nostru urat din urma cu cateva minute. Asa ca pornim inapoi agale. Continuam sa ne miram de locurile prin care gasim urmele schiurilor lui Lucian, locuri prin care noi si multi altii le-ar fi dat jos de pe bocanci...
La coborarea spre cort, schimbam cateva cuvinte cu dl Fane, un brasovean singuratic care se interesa de starea zapezii pe creasta, pentru planul ce-l avea spre Ciortea in dimineata urmatoare.
Apucase si Lucian sa ne spuna ca a vazut un urs; ne spusese si Mihai la Barcaciu ca a vazut o ursoaica cu pui iesiti sa caute verdeata. Asa ca apropiindu-ne de cort, am avut fiecare o "strangere de inima" observand ca nu e cum l-am lasat ! Lasasem si mancare in cort, ursii au miros fin... Doar cand am ajuns langa el ne-am linistit si am inceput sa radem: cortul era doar "cu rotile in sus", il rasturnase o pala de vant, caci tzarusii au iesit cu usurinta din zapada flescaita de caldura zilei si soarelui ( noaptea fusesera + 2 gr.C ). L-am tarat pana pe o zona de iarba si l-am "reabilitat".

Duminica 15 mai. Hotarasem de ieri ca azi e zi de odihna ! Ne trezim pe la ora 7, mai lenevim pana pe la ora 8, caci soarele incalzise bine cortul si ne indeamna la lene. Nu a sosit inca vremea rea anuntata pentru luni, de care ne temusem ieri ca va veni mai devreme. Planul pentru doua zile, il realizasem intr-o zi . Suntem multumiti. La 9.30 pornim la vale. Pauza mai lunga la Barcaciu unde e atmosfera de week-end. Doua corturi, cantece de munte la chitara, o fetita de vreo 6 ani e fericita ( suntem si noi ! ) de frumusetea branduselor, Nea Petre cu barba bogata si carunta de "lup de...munte" !

Ne adusese aici nostalgia zapezii. Am dorit ca in primavara asta sa-l mai vedem inca odata pe Maria Sa Muntele imbracat cu hlamida alba, asemenea unui Cavaler al Ordinului Mihai Viteazu. Pohta ce-am pohtit !

O anuntam pe inimoasa noastra colega Mara ca pe la ora 14 o vom putea lua din Avrigul ei natal. Unde, joi 12 mai isi serbase si ea in familie un numar de anisori. La Multi Ani si La Multi Munti draga Mara ! Si voua - dragi confrati intru pasiune- aceeasi urare: La Multi Ani si La Multi Munti !

Meniu: 
08. ture de iarna
glqxz9283 sfy39587stf02 mnesdcuix8