Revelion 2017 în Călimani

În fine, vom avea un coechipier ! Căci deși în ture cu cortul am mai avut colegi, în ture ce cuprindeau și Rev-ul nu prea. Doar la două dintre ele ne-au însoțit bistrițenii Doru Munteanu cu Mirela și dragul lor și al nostru Liviu Nechiti din Năsăud. De data asta ne va însoți dragul Florin Bîscu din Lausanne-Horezu. După Craciunul petrecut cu ai săi în casa părintească, va veni cu noi. Sosește în Cluj joi 29 dec. cu mașina lui de CH; o parcăm în curtea noastră și stăm la povești, amintiri din ture comune în Alpi, câteva zile de Paște în Buila, Maratonul Montan Apuseni, planuri pentru Alpi 2017…

Vineri 30 dec. plecăm pe întuneric spre Bistrița- Vatra Dornei- Gura Haitii. Ca în multe alte dăți, îl parcăm pe ALP pentru 4 zile în fața casei și pensiunii familiei Pața. Scoatem schiurile din box, focile erau montate pee le de acasă. Ne încălțăm clăparii și pornim pentru prima data pe drumul industrial de 8,5 km ce însoțește Valea Neagra ce are zapadă faină, proaspătă, peste o mai veche urmă de cauciucuri. Ne încercăm fără succes norocul spre stânga – 1 km pe un drum pe care- pe hartă- figurează un vechi marcaj Cruce Rosie spre Șaua Rețițiș . Revenim la drumul principal. E din ce în ce mai frig, gerul ne mușcă de obraji și ne lipește nările. După încă cca 4 km. ne montăm corturile. Gerul de afară este -18 gr.C, dar în corturile în care și seara și dimineața a funcționat încălzirea centrală a fost plăcut și în cele cam 2 ore dinaintea de a ne băga în sacii călduroși de puf.

Sâmbătă 31 dec. Mai mergem cam 500 m până la parcarea din capătul drumului, unde găsim marcajul Triunghi Albastru spre Șaua Nicovala de care ne spusese colegul Lucian Moisuc ca e bun, pe poteca clară. Vremea e faină, ieșim la un moment dat în soare. În culme lasăm rucsacii și cotim la stanga spre Cabana Meteo Rețitis unde suntem primiți cu amabilitate de dl. Laurențiu Balint șeful Stației, dar… în loc de un ceai cald ne-a oferit apă rece ca gheața ! Dar ne facem prieteni pe FB unde postează peisaje faine, dar cam din același loc.

Revenim la rucsaci, coborâm cu grijă până în Șaua Negoiu, din cauza ”dulapurilor” din spinare. Urcăm apoi abrupt pe serpentinele dintre brăduții și jnepenii acestei creste ce duce spre vf.Negoiu Unguresc. În apropierea vârfului punem schiurile pe rucsaci și colțarii pe clăpari !

Am ajuns pe vârf la câteva minute după apus, dar culorile erau fotogenice. Am continuat încă vreo 15 minute, vântul era tot mai puternic , un fel de pui de viscol. Așa că în primul loc ce oferea o oarecare protecție de vânt din două laturi, am montat corturile pe rând, cu mare atenție să nu ne zboare ceva ”în decor”. N-a fost ușor să nivelăm locul cam înclinat, căci zăpada era tare și trebuia izbit zdravăn cu pioleții. Măcar ne-am încălzit ! Afara erau acum doar -13gr.C, dar în cort era plăcut datorită lumânărilor aprinse.

Revelion: Am gătit și mâncat fiecare în cortul său , dar pe la ora 23 a venit și Florin în cortul nostru la desert și la povești. La ora 23.45 am ieșit din cort și în 3-4 minute ajungem în creastă de unde la ora trecerii dintre ani vedem focurile de artificii din satele e pe valea Neagra și cețturile luminate pe valea Mureșului. Îmbrățisări ! Urari de La Mulți Munți ! Apoi repede în corturi și în saci, la căldură !

Duminică 1 ian. 2017 ! La Mulți Ani ! Urcăm înapoi pe Negoiu Unguresc să admirăm Răsăritul ! Suntem atât de fericiți să fim aici ! Ne gândim la dragii camarazi din multele drumeții pe munte ! La Mulți Munți dragilor !

Pornim apoi cu ”dulapurile” în spinare spre top-ul masivului- Vf.Pietrosul Călimani-2.100 m. Fotografii, lecții de geografie, căci Florin e prima data în zonă. O coborîre mai abruptă, o facem cu fața la panta abruptă de zăpadă, cu schiurile pe rucsaci. Aici ne-ar fi prins bine câte doi pioleți ! Apoi pe schiuri și din nou cu ele pe rucsaci pe vâlcelul ce ne duce în poteca cu marcajul principal, ce duce din ”Saua Iosif al II-lea” cum e numită acum, spre îndepărtatul Trio Vestic al Călimanilor: Țuțurgău-Bistricioru-Strunioru, dincolo de care se află Colibița și Țara Bârgaielor.

Pe muntele Măierișul ne chinuim rău de tot printre ”cățâni”: ienuperi și jnepeni deși ca peria. Din cauza lor, la plecare din Gura Hatii n-am urcat pe pârâul Granița spre vf.Calimanul Cerbului de unde știam din alte ture cât este de ”înotat” până nu departe de Stația Meteo. Dar de cei de aici n-am scăpat. În fine ajungem la poiene prin care înaintăm ”omenește”, prin pădure este potecă destul de clară. Dar nu avem șanse să ajungem pe lumină la Tămău cum estimasem, ne-au întârziat mult ”cățânii”. La lăsatul serii ne oprim și montăm corturile la liziera pădurii, un loc fără vânt și cu orientare spre răsărit.

Luni 2 ian. Pusesem alarmele să ne trezească pentru a poza răsăritul ! Vreme faină, lumină faină, corturile ,”gemenele suedeze” (Hilleberg Allak) , rșii ca două scufițe, zâmbesc în soare ca și noi ! Dar trebuie să le demontăm și împachetăm ! Aplicăm și azi ”regula celor 100 de pași”, căci nu e ușor să fii mereu primul. Tămău-Pietrele Roșii- Poiana ”La Popasul cu Apă”- Cei 12 Apostoli. Prin pădure, ca și ală data iarna, mergem pe mai vechi urme de urs. Dar după ce am ajuns acasă, aflăm pe net de la prieteni ieșeni că în ziua următoare ei au mers în sens invers pe urmele noastre peste care erau urme proaspete … de urs !

Ne lăsăm bagajele la intersecția potecilor aflată cam cu 15 minute înainte de ei. Defilăm pe schiuri pe lângă Mareșal dându-i onorul ca de fiecare dată. Poze la Apos toil. La Moșu nu mai mergem, căci suntem la limită cu timpul. Ne întoarcem la bagaje și începem coborârea pe îngusta potecă din padure de pe Piciorul Hârlii. Eu și Florin, la un moment dat , preventive ne punem schiurile pe rucsaci. Doar Marlene, mai curajoasă coboară cu ele până la limita fânețelor, de unde coborâm toți trei pe schiuri, prin zăpadă faină, pulver. Ne oprim să dăm jos focile, căci vom urma spre dreapta marcajul PA doar o vreme, apoi vom continua pe drumul de căruțe pe lângă firul pârâului. La 17.30, în a 4-a seară de la plecare, după 50,5 km cât ne arată GPS-ul, suntem lângă ALP. La 21.30 suntem acasă, în Alma Mater Napocensis, încărcați de bucurii, de amintiri faine, cum sunt și cardurile foto. Mulțumim Florin pentru plăcuta companie, ne bucurăm că ai petrecut lângă noi primele tale nopți de iarnă în cort și ne bucurăm că ai mai învățat câte ceva și de la noi.

Fotografii la: https://plus.google.com/photos/100452716495980794788/album/6375405930249...

Meniu: 
01.Articole recente
glqxz9283 sfy39587stf02 mnesdcuix8