CHEMAREA MUNTELUI

CHEMAREA MUNTELUI

Dinu și Marlene MITITEANU
Relatări, amintiri, gânduri, sfaturi, opinii

18. Sporturi montane

Schiul de tură

Daca iubim muntele, e firesc sa dorim a-l urca si a-l strabate in toate anotimpurile. Schiurile de tura ne ajuta sa ne indeplinim aceasta dorinta. Iar celor care sunt buni schiori le permite a schia ”off piste” nu doar pe lângă pârtii, ci și departe de ele.

Înţelesul noţiunii de „schi de tură” diferă:

– montaniarzii înţelegem prin el posibilitatea de „a face munte şi iarna” ( nu creste dificile ! ) mai comod şi mai plăcut decât pe bocanci, deci „plimbări pe schiuri”, francezii îi spun ” ski de randonnee” !

-schiorii înţeleg „a schia off piste” , a coborî în zăpadă mare şi pe pante mai abrupte, deci free ride, „schi sălbatic” ! .

Aşa că eu spun că dacă nu aţi pus până acum schiuri pe picioare, puteţi începe cu oricare:

-schiul de pârtie vă va ajuta apoi la debutul în schi de tură,

–  drumeţii pe schiuri de tură ( plimbări ”la orizontală” sau pe pante blânde cu întoarceri de pe loc, nu în viraje) vă vor ajuta mai apoi la iniţierea şi învăţarea mai rapidă a schiului de pârtie. 

Stim ca iarna nu-i ca vara, mai ales pe munte. Stim ca pantele mai abrupte si crestele mai semeţe nu se pot parcurge oricand, chiar daca avem pioleti, colţari si toate celelalte echipamente necesare. Stim ca acolo pericolele sunt mai mari, perioadele cu zapada favorabila si conditii meteo acceptabile mai scurte. In acele perioade nefavorabile ne putem multumi cu munti mai „blanzi”, mai mici, dar care ne produc totusi mari bucurii. Insa si in astfel de munti, stratul mare de zapada ne poate pune probleme la inaintarea pe bocanci si chiar cu rachete. Schiurile de tura sunt insa o inventie minunata, o afirm in cunostinta de cauza. Caci in ultimele 18 ierni am petrecut in medie 25-30 de zile pe schiuri de tura. De cand le avem, eu si Marlene cam ocolim partiile de schi, statul la cozi, muzica ce urla din boxe. Banii necheltuiti pe telecabine si telescaune, ii folosim pentru apropierea de muntii de care ne e mereu dor. 

Schiurile de tura combina in mod fericit avantajele schiurilor de partie: latimea si rezistenta mai mare ca a schiurilor de fond, legaturi securit, posibilitatea de a cobori in viraje, cu avantajele schiurilor de fond: putem „marsalui” cu ele datorita legaturilor speciale care permit ridicarea calcaiului bocancilor la mers si la urcare, putem urca pante mici si medii cu ele paralele datorita „pieilor de foca” ( acum sintetice) care impiedica alunecarea inapoi, dar permit alunecarea inainte. Scăriţele (înăţătoarele) cu 1-2 trepte pe care le ridicam sub călcâiele bocancilor cand urcam pante, permit ca si la urcare bocancii  sa stea la orizontala. Desigur ca la coborari mai lungi demontam (dezlipim) „focile” de pe talpile schiurilor si blocam spatele legaturilor, mutăm (la clăparii moderni) clapeta clăparilor din poziţia „walk” în poziţia „ski” , transformandu-le in „schiuri de partie”. La coborari e recomandabil si sa scoatem mainile din dragoanele (chingilor) beţelor de schi, pentru a nu risca o entorsa sau o luxatie a articulatiilor bratului in caz de cadere. Pe straturi de zapada mare si proaspata se scufunda si schiurile de tura. Mai ales cand avem si rucsaci grei in spinare. Dar nu se compara cu efortul ce ni l-ar cere mersul fara ele !

Sa nu credeti ca pacurgerea unor trasee pe schiuri de tura se face mai repede ca vara ! In functie de starea si grosimea zapezii si de greutatea rucsacilor, timpii, mai ales la urcare sunt mai mari cu 30-50 % sau chiar se dubleaza. Doar in caz de coborari lungi realizam timpi mai mici decat vara. Am parcurs multe culmi pe schiuri de tura: zeci de trasee in Apuseni, cateva in Obcine, creasta principala si alte culmi din Muntii Rodnei, Suhard, Tibles, Bargaului, Baiului, Munceii Predealului, Fagarasi (de la Sambata la Rudaritza), Cindrel, Lotrului, Surianu, Platoul Bucegilor si creasta Babele-Omu-pasul Strunga-Leaota, Valcanu, caldari si vai din Retezat, Calimanii, Papusa-Iezer, zone din Alpi… Unele din aceste ture sunt descrise si ilustrate cu poze in capitolele 8 si 9 ale site-ul nostru.

Schiurile de tura sunt cu ceva mai late decat cele de partie, mai ales cele carve si se aleg cu lungime egala (mai ales daca mergem deseori cu bagaje mari) sau cu 5-10 cm. mai mica decat inaltimea schiorului. Cele mai lungi ofera mai buna stabilitate la coborari in viteza, dar cu ele, intoarcerile in urcare si virajele in coborare se fac mai dificil. E bine ca „foca” sa nu acopere toata latimea talpii schiului, sa ramana libera o zona de cca 2 mm langa kanturi. Legaturile sa fie metalice (desi sunt mai grele), caci cele de plastic se pot rupe ;am patit-o si eu si altii. Exista si legaturi metalice mai usoare, dar desigur mai scumpe, iar unele dintre ele se pot folosi doar cu clapari construiti special pentru aceste legaturi.

ATENTIE: Coborând cu schiuri de tură în zăpadă relativ mare cu viteză mică, există riscul ca la o căzătură securitul să nu se deschidă DACA e reglat dupa greutatea corporala, cum  stiu si fac cei mai multi schiori si chiar instructori de schi ! Caci un incepator coboară cu viteză mică, deci în caz de cădere şocul nu e destul de puternic pentru a reuşi să deschidă securitul.  Aşa că dacă nu sunteţi buni schiori, reglati legăturile să sară la socuri mai mici, reglaţi-le la jumătatea greutăţii corporale şi le mai strângeţi progresiv dacă vă sar şi în viraje !  Va spun asta căci am fost şef şi medic al unei echipe Salvamont şi am constatat că multe fracturi pe pârtii sau lângă ele au fost produse din cauza sistemelor securit prost reglate, reglate ca pentru buni schiori, nu ca pentru incepatori !

Pentru inceput mai ales, nu e cazul sa cumparati schiuri noi. „Focile”, daca „părul” nu e uzat ci doar adezivul nu mai e eficient , se pot reconditiona cu adeziv existent in magazinele cu echipament de munte. De asemenea exista solutii, spray-uri, ceara de dat pe „foci” ca sa impiedice lipirea zapezii moi de ele (incomodele si chiar periculoasele „copite” care se pun si pe bocanci si mai ales pe colţarii modele vechi,  neprevăzuţi  cu sistem anti-snow ). Exista şi foci „Geco”, fără adeziv, bazate pe microventuze. ”Focile” când nu-s pe schiuri, se păstrează cu o folie între ele sau rulate separat cu o folie pe adezivul fiecăreia. Lipite între ele, cum fac unii, e și dificil a le dezlipi și riscant ca bucăți din adezivul de pe una să rămână pe cealaltă.

Bocancii: Sunt recomandati claparii de tură (clapari cu talpa tip vibram). Pentru schiul de tură propriu zis (drumeţii pe schiuri, ski-randonee, Skitouring, Tourenschifahren) se aleg nu prea inalţi si nu prea rigizi , caci acestia ne vor face rani. Cei moderni pot fi reglati pentru „walk” sau „ski”. Cei mai inalti si mai rigizi sunt preferati de cei care practica schi-alpinism si schi extrem. Daca tura nu presupune coborari lungi, putem folosi bocanci de iarna (eu am Kayland), mult mai comozi la urcusuri si in zone cvasi-orizontale. Dar la coborari nu putem controla bine schiurile si cadem deseori, cum am recunoscut in relatari.

 Sfaturi: Începeți cu ture mai scurte, fără bagaj mare. Trebuie să înaintați cu „pași alunecați”, schiurile să rămână mereu pe zăpadă, nu pășiți, nu ridicați schiul! Nu plecați la mea sau la urcuș cu clapeta de la spatele clăparilor în poziția ”schi”. În primele zile veți face febră musculară, căci alți mușchi și în alt fel sunt ei solicitați față de mersul cu bocanci. La urcușuri nu uitați să ridicați scărițele sub călcâi. Nu Începătorii lăsați focile pe schiuri și la coborâri, să nu prindeți viteză și, pentru a nu cădea în față, fie stați mai ”pe spate”, fie blocați legătura-spate.

Despre echipament gasiti sfaturi utile pe blogul lui Adi Valean

http://snow-trace.blogspot.com/2008/10/despre-ski-de-tura-si-ski-alpinis…

Desi  el se refera mai ales la schi-alpinism, multe din cele scrise  si ilustrate cu fotografii, va vor fi de folos.   

Alt articol util e al lui Vali Voinescu: http://explorersport.ro/blog/post/schiul-de-tura?fbclid=IwAR24SKy6fPtV94…

Chiar și pantalonii folosiți iarna la schi de pârtie sau de tură ar trebui să fie adecvați: să fie atât de largi jos, încât să treacă peste clăpar. E jenant  și inestetic a schia cu pantalonii ”suflecați” deasupra clăparilor !

Incepeti cu ture mai scurte, fara bagaj mare. Trebuie sa înaintaţi cu „paşi alunecaţi”, schiurile sa ramana mereu pe zapada, nu păşiti, nu ridicati schiul ! In primele zile veti face febra musculara, caci alti muschi si in alt fel sunt ei solicitati faţă de mersul cu bocanci.   Începătorii lăsați focile pe schiuri și la coborâri, să nu prindeți viteză.  Iar intoarcerile pe loc, prin pășire, să le faceți cu vârfurile schiurilor spre amonte, nu spre aval când riscați ”să fugă schiurile” de sub voi ! In zapada mare si „grea” e bine sa evitati virajele, mai ales daca aveti rucsaci mari si sunteti departe de civilizatie. „Securit” -ul nu se deschide intotdeauna , mai ales dacă e reglat greşit cum am scris mai sus. Iar  o entorsa sau fractura nu e de dorit. In astfel de situatii sunt de preferat intoarcerile de pe loc, coborarea in „zig-zag”-uri. Cand exista o succesiune de urcari si coborari, unii practicanti ai schiului de tura fac si coborari mai lungi si chiar viraje cu pieile pe schiuri. Dar altii nu-s de acord cu asta, preferand sa-si menajeze „focile”. Pe drumuri forestiere, mai ales cand zapada nu e uniforma, cand e batatorita de masini, cand are zone cu gheaţă , e recomandabil sa nu mergem pe schiuri (uzam pieile). Dar nici a le pune pe rucsaci nu e convenabil cand acestia sunt mari si grei. E mai comod sa le remorcam dupa noi, legate de rucsac (de chinga pentru piolet) cu o cordelina trecuta prin orificiile pe care mai toate schiurile de tura le au la varf. Doua mici carabiniere sunt foarte practice pentru asta. E bine -dar nu neaparat necesar- sa fixam cu un snur si legaturile celor doua schiuri intre ele.

La traversari de pante ingheţate, dar uneori si la urcare, sa „ajutăm” focile/schiurile sa nu derapeze, e bine sa avem cu noi si sa-i montam-„coltari de schiuri” (francezii de spun „cuţite”). Tot la traversari pe pante inghetate şi cu  înclinaţie mai mare, fie punem schiurile pe rucsaci şi ne montăm colţarii de alpinism pe bocanci, fie in locul băţului din  mâna dinspre amonte luăm pioletul, cu care avem mai multe şanse să frânăm şi să ne oprim dacă vom cădea prin deraparea  bruscă a schiurilor de sub noi (cădem) ! 

In ture mai lungi, lasati-va timp de rezerva ca sa terminati tura pe lumina. Iarna zilelele sunt scurte, noptile foarte lungi. Nu riscati sa va prinda noaptea pe munte fara cort sau/si echipament de bivuac in zapada. Foarte important e ca la opriri mai lungi si seara cand montati cortul/pregatiti bivuacul, sa va schimbati tricoul ud sau umed si sa va imbracati bine. Si nu uitati ca mai ales iarna, organismul are nevoie de multe lichide: 3-4 litri/zi ! Nu apa ! Nu lichide reci ! Se recomanda ceai dulce si cald, pastrat in termosuri metalice sau improvizate din pet-uri ambalate in folii de staniol- ziare-staniol si impachetate in haine de rezerva si in rucsac (nu in buzunare ca vara !). Lichidele reci consuma energie ca sa fie incalzite in stomac, energie de care avem nevoie la mers. Cu lichidele calde evitam si o neplacuta faringita/bronsita.

Nu uitati celelalte accesorii necesare iarna: primus care sa functioneze, ţărusi „de iarna” pentru cort, o lopata de echipa, pioleţi, colţari (sunt zone unde din schiori redevenim alpinisti, cu schiurile pe rucsac), ochelari de zapada si de soare, harta, busola sau…GPS cu traseul luat vara sau de pe o harta topo. Nu uitati ca unele pante/zone nu se parcurg iarna pe traseul de vara. Nu uitati „sa cititi” zapada si sa va conformati sfaturilor ce vi le da. Si nu va luati dupa povesti vanatoresti si muieresti cu oameni atacati si mancati iarna de lupi (vezi despre aceste animale in cap. 04 !) . Pentru schi de tura prin zone mai blande, nu trebuie sa fiti excelenti schiori. Nici eu nu sunt.  Asa ca pentru unii, schiul de tura e o alternativa la schiul de partie, la ice climbing si dry tooling. O alternativa la schi-alpinism care e mult mai pretentios si mai periculos. Schiul de tura este exact ce se potriveste amatorilor de „ture cuminti” , de culmi montane si orizonturi largi, de zapezi imaculate si de melodia numita Liniste. Daca sunteti sau ati devenit mai mult poeti decat sportivi, incercati schiul de tura. Si nu cred ca veti regreta.

 

Loading