Tour des Combins

Motto: " In primele mele drumeţii nu am descoperit doar muntii, ci si ceva care stătuse adânc culcuşit în cugetul şi simţirea mea, ceva după care tânjisem fără să ştiu".

Aurel Neron

Acel "ceva" cred că este bucuria de a fi în mijlocul naturii, este convingerea că nu vom trăda niciodată muntele, că ne va fi mereu dor de El, că îl vom căuta mereu. Că nu-l vom considera un stadion, că nu vom căuta doar vârfuri mari şi trasee dificile, ci vom căuta şi admira frumuseţile sale.

În Alpi noi am căutat şi urcat de 10 ani încoace şi varfuri mari, dar nu ca sportivi, ci ca montaniarzi, ca iubitori de frumuseţi care multă vreme nu ne-au fost accesibile. Le ştiam doar din unele poze şi din unele cărţi, şi acelea puţine, cele care "străpungeau cortina de fier". Am urcat până acum vreo 20 de patrumiari, dar am facut şi multe trasee de drumeţie precum cele din Carpaţi, unele lungi ce se parcurg în 5-9 zile, acele Grande Route-GR care "impânzesc" Europa de Vest mai ales prin munţi, dar şi în zone pitoreşti de dealuri şi chiar de şes. A se vedea la: http://www.dinumititeanu.ro/TMB%201

În anul 2016, pe lângă 4-6 patrumiari, ne-am propus un traseu în circuit de doar cca 100 km, deci mai scurt decât Tour du Mont Blanc si Tour du Cervin parcurse în anii anteriori care au peste 170 km.

Masivul Combins e un grup montan care are 3 vârfuri de peste 4.000 m, vizibil de departe şi confundat uneori de către cei mai puţin cunoscători cu...Mont Blanc-ul ! " Le Tour des Combins est un parcours de randonnée pédestre en six étapes autour du massif des Combins, entre l'Italie et la Suisse".

Pentru oricare traseu în circuit, putem alege oricare punct al său ca loc de plecare şi întoarcere, punct desigur accesibil transportului auto. Noi aveam de ales pasul Grand Saint Bernard sau prima localitate spre Elveţia sau Italia de pe această şosea transalpină. Am ales Pasul Grand Saint Bernard, aflat la
2.469 m.

Sosim în pas în dimineaţa de vineri 15 iulie 2016, amânaţi din nou de Matterhorn, pentru care în 10 şi 11 iulie ne aclimatizasem pe patrumiarii Castor-Polux -Roccia Nera (relatare alăturată). Dormisem seara în cochetul camping din Saint Oyen aflat în Italia, unde încep serpentinele mai strânse spre pas. În pas, unde e frig şi chiciură, depistăm o parcare gratuită unde să-l lăsăm pe ALP cam 5 zile şi nopţi. Marlene are ideea ca prima etapă să nu fie coborârea spre Bourg Saint Pierre din Elveţia, pe o potecă cum e în ghidul tipărit ce-l avem, potecă ce însoţeste oarecum şoseaua, ci să folosim o variantă mai lungă, dar probabil mai faină. Aşa că din pas, pornim în urcare spre vest, pe lângă statuia lui Saint Bernard şi crucea vecină.

Potecă marcată ce ne conduce pe serpentine şi după o oră ajungem la o belvedere amenajată: La Chenalette -2.800 m. Unde flutură steagurile provinciei italiene Aosta si al cantonului elveţian Valais. De unde putem admira marea de munţi dinspre sud, spre Valee d'Aosta şi de dincolo de ea, spre Gran Paradiso, iar spre vest zărim printre nori inconfundabilele siluete Mont Blanc şi Grandes Jorasses. Panoul metalic semi-circular ne ajută, identificând pe el şi numele altor vârfuri de pe orizont.

De acolo pornim spre dreapta, pe creastă şi întâlnim graniţa dintre I şi CH, unde flutură stegurile celor două ţări. Continuăm pe graniţă, peste Point du Drone -2.950 m, pe un traseu marcat şi amenajat ici şi colo cu cabluri şi scoabe. Ajungem în Colle de Fenetre Superieure, de unde, spre dreapta, spre CH, urmează o coborâre pe zăpadă (multă faţă de când -ne va spune Florin că- a fost el !), aşa că ne montăm pe bocanci"colţăreii" (snow-line), pe care, prevăzători îi lusem în rucsăcei. La limita zăpezii ajungem la superbele Lacs de Fenetre, aflate la izvoarele Val Ferret elveţiană. Locuri superbe cu privelişti superbe mai ales spre vest, unde identificăm: Grand Goliath, Mont Blanc şi Grandess Jorasses. GJ, de aici arată cu totul altfel decât văzut de le Aiguille du Midi sau de la Ref.Couvercle. E ascuţit, căci e văzut din profil. Mai spre dreapta urmează Aiguille de Leschaux, Aig. de Talefre, Triolet, Mont Dolent.

Suntem uimiţi şi fericiţi de acest peisaj. Frumuseţea locurilor e dovedită şi de marele număr de montaniarzi întâlniţi pe malurile lacurilor şi pe potecile dintre ele.

Pentru a ajunge la Bourg Saint Pierre, avem de traversat spre dreapta câteva culmi şi văi. Primul pas e Col du Bastillon, după care intrăm în Combe du Drone, căldare faină cu lacuri şi flori, mai ales cu mii de Sângele Voinicului , cum am văzut în mai toate păşunile din Alpi. În punctul "La Pierre" întâlnim traseul clasic dinspre Pasul Grand Saint Bernard şi îl urmăm până în cochetul sătuc Bourg Saint Pierre unde constatăm cu stupoare că.... nu există un magazin alimentar. Ne trebuia pâine pentru următoarele 4 zile !

Nici campingul de la marginea din aval a localităţii -unde seara ne montăm cortul- nu are punct alimentar !!! Problema e însă rezolvată de ...un SMS de la Florin: "marţi şi miercuri se anunţă vreme faină pe Cervino !" Ce noroc e faptul că acest SMS ne-a gasit aici, lângă şosea, la cca 10 km de ALP. Aşa că decidem să întrerupem TDC ! Îi scriem lui Florin că ne vom revedea duminică seara la cabana Orionde-Duca degli Abruzzi.

Bilanţul zilei: 20,5 km.

Sâmbătă 16 iulie: Aşteptăm autobuzul de ora 10 cu care urcăm în pas. De unde facem o tură faină pe un traseu marcat către cabana Bonatti de pe versantul stâng al Val Ferret italiană, unde dormisem o noapte când am parcurs TMB-ul ! Bineînţeles că acesta era traseu de o zi, aşa că după o vreme, ne oprim în Col de Ceingles, de unde vedem departe următorul col- Malatra, dincolo de care se coboară spre cabana Bonatti. Dar noi ne întoarcem prin aceleaşi locuri faine, traversând câteva culmi şi văi, pe sub Petit Goliath, revenim la ALP.Apoi cu el ne deplasăm înapoi în campingul "nostru" din Valtournenche. De unde- în fine- în ziua de marti 19 iulie vom ajunge pe Matterhorn !!! ( relatare alături !). Iar miercuri 20 iulie vom coborî la campingul "nostru" pentru două nopţi şi o zi de "reanimare". Suntem "ca bătuţi", mâinile sunt "în concediu medical", ne dor la orice manoperă: încheiat nasturi, şireturi. De mers...mergem ca beţivii ! Norocul trupurilor noastre este... prognoza meteo, care ne îndeamnă la o pauză de munte mai lungă, dar nu zăcând aici ! Ci o zi la amabilul şi dragul Florin la Lausanne şi o zi cu el si Dia la Geneva, în drum făcând o vizită la Gland dragilor mei nepoţi Razvan şi Ghiula (nume de fată la tătari !).

Duminică 24 iulie. Noi doi ajungem iarăşi cu ALP în Bourg Saint Pierre (1.632 m) unde îl parcăm şi de unde, la ora 11.15 pornim cu rucsacii în spinare în direcţia indicată în broşura "Tour des Combins" pe care ne-o cumpărase Florin cu luni în urmă şi pe care o studiasem îndelung acasă. Ca şi la anterioarele circuite TMB si TC, nu doream să mergem "din cabană în cabană", ci să montăm seara, discret cortul în câte un cotlon fain al muntelui. Aşa că am trecut de Cabane de Mille-2.473 m.Vizavi admirăm casele cocoţate de versant ale binecunoscutului orăşel Verbier. Azi nu ne trebuie loc de cort, căci am găsit o stână clasică, dar faină, din piatră, a comunei Bagnes, unde am montat salteluţele pe prici şi am pus primusul în funcţiune. Apoi am dormit bine !

Bilanţul zilei: 17,1 km.

Luni 25 iulie. Plecăm la ora 7 dim. Într-o oră ajungem la cabana Brunet. Folosim apoi varianta mai lungă, ce urcă în Col des Avouillons de unde avem o superbă vedere spre înzăpeziţii Grandes Combins şi spre valea/gheţarul Corbassiere. Gheţar pe care, după o lungă coborâre, îl vom traversa pe un lung (190 m !) şi modern pod suspendat (Passarelle Corbassiere) construit tot de comuna Bagnes, inaugurată în 6 iulie 2014. Urcăm apoi spre cabana Panossiere-2.645 m şi după o scurtă pauză de "ciugulit" ceva şi de poze spre Cele trei Vârfuri albe, continuăm urcând spre stânga până în Col des Otanes-2.846 m. E plin de zăpadă, la fel prima parte a coborârii, dar e moale, "bună". Departe, jos, vedem Lacul Mauvoisin , lac mare de baraj construit în 1950 ! Nu coborâm până la el, căci vom urma "balconul" de pe stânga lacului, pe care e şi poteca. Harta ne arată că vom traversa multe pâraie, deci vom avea apă pentru seară, dar la ora 19.30 ne oprim şi curăţim de pietre un loc de cort, de teamă că poate nu vom mai găsi un altul până la căderea nopţii.

Bilanţul zilei: 20,2 km, 1.670 m urcaţi, 1.460 coborâţi.

Marţi 26 iulie. Zi superbă şi azi. Plecăm tot la ora 7. După o oră pe acel fain "balcon" ajungem lângă un lăculeţ în căldarea Tsessete, unde ar fi fost un loc mai fain pentru dormit ! Asta e. Continuăm o vreme cam pe curbă de nivel, apoi coborâm abrupt, dar în serpentine la coada lacului, unde traversăm podul Lancet, la 2040 m. De aici traseul clasic recomandat urcă susţinut la cabana Chanrion-2.462 m pentru dormit, de unde apoi se coboară pe altă variantă "la firul apei" ! Noi nu mai urcăm, ci ne ghidăm după textul unei săgeţi: "Fenetre du Durand" ce ne indică să folosim drumul orizontal paralel cu firul apei. După cca 30 minute, traversăm râul pe alt pod, unde regăsim semnele TDC şi începem lungul urcuş spre Fenetre du Durand-2.797 m.

Vreme faină, peisaj superb, covor multicolor de flori, pereţi şi creste impresionante în stânga (Mont Gele) şi dreapta (Mont Avril). Înapoi privelşţi faine spre gheţarii Otema ( pe care la început de lună mai 2009 am mers pe schiuri spre cabana Vignette) şi Breney, spre vârfurile Pigne d'Arolla şi Petit Mont Collon. Câteva petice de zăpadă înainte de şa. De aici intrăm în Italia, coborând mult pe lângă stâne abandonate, dar mai jos dăm de stâne moderne, în funcţiune. Un lung ocol spre dreapta prin păşunea Alpage de By. Aici avem semnal GSM. Trimitem un SMS lui Florin şi îl sun pe fratele meu din Bv să-i urez La Mulţi Ani la a lui Zi Aniversară. Vedere faină spre satele aflate mai jos, pe vale. Apoi urcăm lin spre păşunea şi cabana Champillon. La ora 19.30 montăm cortul printre flori de ...Sângele Voinicului şi alte flori faine de munte. Facem o spălare binefăcătoare la un pârâu din apropiere.

Bilanţul zilei: 29,5 km.

Miercuri 27 iulie. Plecare tot la ora 7. În cam 10 minute trecem pe lângă o stână modernă şi asistăm la plecarea imensei turme de vaci.Toate au clopote ! Cum oare suportă ciobanii în toate zilele de vară acea hărmălaie ? Într-o oră ajungem la cabana Champillon- 2.465 m. Marlene îşi aplică ştampila în "jurnalul de bord", cum a făcut la toate cabanele pe lângă care am trecut. Apoi urcăm spre Col de Champillon-2.709 m, de unde vom coborî şi vom face mai multe traversări spre dreapta peste creste şi văi, dintre care cea mai joasă, la Ponteilles Desot se află la 1.809 m. Apoi vom urca uşor şi mai ales vom merge mult la orizontală pe un fain drum prin pădure până la Alpage de Barasson şi apoi mai departe, până în sătucul Saint Remy - 1.619 m, aflat pe şoseaua Aosta- Col du Grand St-Bernard- Martigny. Unde, de câteva ore speram să mâncăm câte o bine-meritată pizza iar eu să beau o bere rece !

Ghinion ! Acel local din cătunul Saint Remy en Bosses, nu avea pizza ! Ar fi trebuit să mărşăluim 4 km pe asfalt spre centru ! Aşa că ne-am consolat, am mâncat altceva, de fapt bun, iar berea nu a fost nici caldă, dar nici rece ! La ora 15 am plecat să parcurgem ultimele trei ore per pedes spre Col, să încheiem circuitul fără a trişa. Marcajul urmează vechiul drum "al lui Napoleon", traversând de câteva ori şoseaua şerpuitoare. Ne-a mai răcorit o ploicică intermitentă. Ajunşi lângă statuia şi crucea din largul pas, ştiind deja conformaţia locului, am căutat şi găsit un cotlon fain de pus cortul fără a fi văzut din şosea şi de la construcţiile de lânga şosea. L-am montat doar pe înserate, când altă ploicică cu vânt rece i-a alungat pe cei care mişunau pe acolo. Aşa că am dormit în cort ultima noapte a vacanţei Alpi -2016. În cort şi pe munte, nu în campingul din Bourg Saint Pierre.

Bilanţul zilei: 23, 7 km.

Bilanţul turei TDC: 111 km, +6.980 m, - 7.580 m

Epilog: Joi 28 iulie, autobuzul ce-l aşteptam la 10.10 a fost desigur puctual. Şi ne-a dus cei 10 km până în parcarea din Bourg Saint Pierre unde ne aştepta cu răbdare ALP. Am decis să nu plecăm spre casă tot prin Italia şi Slovenia, pe unde venisem în 8-9 iulie. Ci să mergem prin Elveţia- Austria, deşi drumul e mai lung cu cca 100 km. Aşadar am plecat la ora 11 prin Martigny- Visp- Pasul Furka- Andermatt-Oberalppas- Chur- Vaduz- Feldkirch- Alberg tunnel... Pe înserate, în Austria, înainte cu 46 km de Innsbruck, am ieşit din autostradă şi am dormit în camping în satul Stams.

Vineri 29 iulie, la 5.40 ne urcăm în ALP şi reintrăm pe autostradă. La Nikelsdorf, înainte de a intra în Ungaria, ieşim din autostradă să facem plinul, cu preţ semnificativ mai mic( diferenţa era acum 25 cenţi/litru), cum facem de fiecare dată şi la ducere. Reţineţi că în Austria benzina e mai ieftină ca în ţările vecine ei. Apoi iar pe autostradă până după Budapesta, de unde pe şosele clasice, la ora 21.45 eram acasă. Obosiţi, dar fericiţi. Fericiţi că am ieşit din Austria şi din Ungaria vineri, nu sâmbătă când era "exodul" românilor din Europa ce veneau în concediu, fericiţi (mai ales Marlene ) şi că avem în faţă două zile de "odihnă totală" ! Planul pentru Alpi 2017 e în linii mari deja făcut. Avem însă timp pentru detalii şi variante de rezervă.

4 albume foto :
TDC 1 : https://plus.google.com/photos/100452716495980794788/albums/633423462615...

TDC 2: https://plus.google.com/photos/100452716495980794788/albums/633725257419...

TDC 3 : https://plus.google.com/photos/100452716495980794788/albums/635552877536...

TDC 4: https://plus.google.com/photos/100452716495980794788/albums/635737501219...

Meniu: 
17. ture externe
glqxz9283 sfy39587stf02 mnesdcuix8