Tour du Queyras

Album foto la: https://photos.app.goo.gl/FoVeQcCKlCqGfvro1

Este un traseu în circuit, cu lungime de cca 110 km, cunoscut și sub numele Grande Route 58. Oferă posibilitatea de a cunoaște o zonă de mare frumusețe: Parcul Natural Regional Queyras, ”un parc naturel régional français créé en 1977 sur dix communes du massif du Queyras, un territoire rural habité, reconnu au niveau national pour sa forte valeur patrimoniale et paysagère, qui s’organise autour d’un projet concerté de développement durable, fondé sur la protection et la valorisation de son patrimoine naturel, culturel et humain. GR 58 fait partie des GR les plus fréquentés, avec le GR Tour du Mont-Blanc (TMB) et le GR 20 Traversée de la Corse.”

Se află în departamentul Hautes Alpes, dar față de Parcul National Ecrins-Oisans, e situat diametral opus de orașul Briançon, adică la la sud-est, lângă granița cu Italia, graniță peste care chiar trece un timp una din variantele GR 58. Citisem multe articole incitante despre Queyras în frumoasele reviste ”Montagnes Magazine” editate la Grenoble, ilustrate cu imagini superbe despre frumusețile naturale și antropice, despre mici sate de munte în care te simți hoinar prin Evul Mediu, sate care conservă tradiții arhitectonice, meșteșuguri, obiceiuri vechi de secole, cum ne vom convinge ”live”.

Acest circuit era o mai veche dorință a noastră, dar neplanificat pentru vara asta. Însă vremea bună din Ecrins ne-a ajutat să terminăm mai repede cu patru zile ce aveam în plan. Ne-am gândit din vreme ”să mai facem ceva în zonă”, dar ideea ”măcar trei zile pe GR 58” ne-a venit spontan, discutând cu funcționara de la un Biroul de Turism, de unde am și cumpărat hărțile Queyras-ului. Era în timp ce ne întorceam în lungul ocol cu mijloace auto din La Berarde, unde ne coborâse cu ceva mai devreme și în acea direcție nedorită, vremea rea din Tour des Ailefroides. Așa că în aceeași seară de luni 24 iulie ne montăm corturile în campingul din Aiguilles, un fain sat din Queyras.

Marți 25 iulie: Aiguilles- Col Vieux

Din camping, ne deplasăm dimineața vreo 7 km cu mașina pe șoseaua care însoțește vijeliosul râu Guil până în satul Abriès. Lăsăm mașina într-o parcare din centrul localității, la 1.513 m. Harta ne îndeamnă să cotim la stânga către cătunul Roux, iar după cam 100 m găsim prețiosul indicator care ne dirijează spre dreapta pe o potecă faină ce ne urcă progresiv prin pădure. Ieșim apoi în golul alpin și ajungem pe creasta Gilly-Peira la aproape 2.600 m. de unde avem o faină priveliște în toate direcțiile. Vremea e superbă. Mergem la stânga pe creastă cam o oră, apoi cotim la dreapta în coborâre până în vale, la Gîte d'étape (hanul) Monta, aflat în fosta clădire a vămii. Traversăm râul pe un pod și curând începem urcarea prin pădure, anunțați de un indicator că până în Col Vieux vom face ... 3h și 55 minute ! Bine că nu 3h și 59 de minute ! E oare și aici ”politica” din comerț cu ,99 ? Mai sus, ne întâlnim cu mulți oameni care coboară, desigur de la lacuri, Câteva familii cu copii sunt însoțite de câte un măgăruș care le duce bagajele. Am observat în toate cele trei zile pe GR 58 că aici e o modă, folosită chiar de unii vârstnici. Undeva, în față, printre numeroasele vârfuri ne impresionează unul ce-l bănuim după hartă a fi Monte Viso, 3.841 m din Italia, ceea ce ne confirmă mai apoi șeful unui grup. Acasă, din Wikipedia, aflăm acasă că: ”e cel mai înalt munte din Alpii Cotici. La poalele lui, la altitudinea de 2.020 m, izvorăște râul Pad/Po”.

Zona e tot mai faină, mai ales când ajungem în căldarea cu trei lacuri, cel mai mare fiind Lac Egorgéou aflat la 2.394 m. Facem o plimbare fără rucsaci până la cele două lacuri vecine, ceva mai mici, aflate pe o terasă laterală mai sus, spre stânga. Iar după încă 40 minute ajungem la alt lac mare și fain - Foréant, 4,6 hectares, aflat la 2.618 m, lângă care sunt montate vreo 6-7 corturi.( În acest parc, pe munte, e voie de montat corturile). Avem norocul să-l găsim încă luminat ”dulce” de ultimele raze ale soarelui. De aici, dintr-un pârâu ne luăm preventiv apă pentru cină și mic dejun și apoi, după alte 40 minute ajungem în Col Vieux aflat la 2806 m. Din el, coborâm lin spre dreapta și după 15 minute pe o terasă faină ne montăm corturile tot sub ultimele raze de soare.

Miercuri 26 iulie: Col Vieux - Ceillac

Un La Mulți Ani telepatic fratelui meu din Brașov ! În noaptea asta a fost cam rece (nu în saci !); dimineața era chiciură pe corturi și la plecare ne-au trebuit mănuși și toate hainele pe noi, inclusiv vestele cu puf. Prima țintă este un înalt pas rutier- Col d'Agnel 2.744 m, dintre Briançon-Ville Vieille (Franța) și Chianale- Cuneo (Italia). Este al 3-lea pas rutier ca altitudine din Europa (vezi: http://www.dinumititeanu.ro/Prin-trecatori-din-Alpi). În 15 minute suntem în pas, facem câteva poze, deși contrastul soare-umbră nu e favorabil. Vântul ”arctic” ne îndeamnă să o luăm din loc. Marlene renunță a coborî la dreapta la cabana Refuge Agnel, aflată la 2.585 m pentru încă o ștampilă în ”jurnalul de bord”. Așa că urcăm prin soare spre Col de Chamoussière 2.884 m. Priveliștea văzută de aici ”ne taie respirația” găsesc scris în jurnalul Marlenei. Coborâre faină, prin ”zone prietenoase”, pășuni dispuse în terase. Trecem pe lângă Chapelle de Clausis, ”construite en 1846, rénovée en 1988”, care e aici singură, ca un pustnic. Dar acasă aflăm de pe net că aici este ”le lieu d'une célébration organisée en l'honneur de Notre Dame du Mont Carmel, chaque année le 16 Juillet, et qui réunit Queyrassins de Saint Véran et les Italiens de Chianale”.

Coborând pe poteca din vâlcelul ”Grand Canal” ce însoțește pârâul, nu pe drumul mașinilor, vedem mereu pe dealul de vizavi satul Saint-Véran. Pe o căldură cumplită, la ora 11 ajungem în acest superb sat-muzeu. Aflăm chiar aici, într-un magazin, că ”Saint-Véran est « la plus haute commune d'Europe ». Ni se spune că acei cocoși de lemn, aflați sus, pe toate crucile înalte de la intrările în sat și de pe mai toate casele, semnifică asta: ”Les coqs picorent les etoiles”-cocoșii ciugulesc stelele ! Acasă, pe net găsim precizări: ”le centre du village (église) est situé à 2.042 m d'altitude”. E localitate veche, nu stațiune de schi cum este Val Thorens aflată la înălțime mai mare, la 2.300 m și locuită și ea tot anul. Se recunoaște că mai sunt în Europa mici localități (cătune) aflate ”mai sus”, dar centrul acelor comune e situat mai jos. În plus, cei din Saint-Véran se mândresc și cu faptul ca satul lor a fost independent economic, până de curând când o viitură le-a distrus vechea moară a satului. Saint Veran era ” le plus haut village où se mange le pain fait avec les céréales cultivées dans les champs alentour ”, deci mâncau pâine din cerealele cultivate de ei !!! Ne simțim atât de bine în acest fain sat cu străduțe înguste, cu case vechi sau renovate în stilul locului, cu lemn și piatră; multe acoperișuri sunt și aici, la fel cu multe din alte zone ale Alpilor, din dale subțiri de piatră. Vizitatorii fără rucsaci, cu mașini, pot cumpăra amintiri din mici magazine cu sculpturi în lemn, țesături și produse ale altor meșteșuguri vechi. Noi doar ne reaprovizionăm, dar și consumăm pe loc baghete proaspete cu laptele răcoros. E sat/orășel fain, cum am citit, iar acum am și văzut că sunt toate din Queyras.

Dar ”călătorului îi stă bine cu drumul”. Coborâm prin cătunul Raux în vale și începem vizavi lungul urcuș, pe căldură infernală, spre Col des Estronques (2.651m). La pâraiele întâlnite, ne udăm capetele și șepcile. Popas în șa, dar nu lung. Începem la fel de lunga coborâre -cam 3 ore- spre localitatea Ceillac, 1651 m, unde timp de 18 ani a fost primar Philippe Lamour. Acesta a fost ”fondateur du Parc Naturel Régional du Queyras,” dar militat și pentru (și chiar a muncit personal marcând mulți km) ”GR 58 și GR 5- Grande Traversée des Alpes, sentiers de randonnées pédestres qui permettront aux vallées de ce haut-pays d'échapper à la ruine économique et démographique”.

Ceillac e un sat/orășel fain, cum am văzut că sunt toate din Queyras. Oficial de aici se începe și aici se încheie GR 58. Dar fiind circuit, se poate de oriunde, cum am făcut și noi. Pe mare parte din străduța principală sunt mese la care se manâncă. Dar pentru pizzele ( cu berile reci) ce le dorim noi, suntem îndrumați spre marginea satului, nu departe de camping. Oboseala, cina și dușul, ne ajută să dormim ”duși”.

Joi 27 iulie: Ceillac - Arvieux/Lac de Roue

E ultima zi lungă de mers per pedes pe munte, vom ”bate” recordul vacanței: 29 km ! Vom trece azi ultimele două col-uri. Plecăm la 6.30 ca de obicei. Urcuș plăcut la ore matinale și nu lung ca altele, doar 600 m diferență de nivel până în Col de Bramousse, 2.251 m. Surpriză! Spre deosebire de toate de până acum, col-ul e într-o poieniță din pădure unde ne întâmpină o cireadă de vaci, care aici au și un văcar ! Coborâre lungă până în cochetul sătuc Bramousse, unde facem pauza de cafea și lapte la un drăguț Gîte d'étape. De aici se vede vizavi de vale satul similar , Les Escoyères, ”village est le plus ancien du Queyras. Il est situé sur une voie romaine...”. Ne-ar prinde bine o... tiroliană :-). Dar n-am trișa și dacă ar exista ! Per pedes turistorum, coborâm prin pădure, traversăm valea și șoseaua, ne răcorim la un pârâu , ne udăm șepcile și urcăm tot prin pădure. Dar o simțim ca un cuptor, căci e de conifere, nu de foioase. Lungă pauză la ”fântâna satului” Escoyères, fain amenajată cum am văzut în toate satele, cu ”ciurgău” și cu un larg ”valău”, un bazin cu apă rece de izvor, în care îți vine să te scufunzi cu totul, nu doar cu capul. Descălțare, răcorire, gustare, lungă și plăcută discuție cu trei francezi care coboară ( le spunem la un moment dat: ”nous ne sommes pas des italiens, mais roumains !” ).

În fine, la 15.45 ajungem la Refuge de Furfande, aflat la 2300 m. Pauză până la 16.30 când mai urcăm 30 minute până in Col de Furfande, 2503 m. De aici spre vale există un drum de mașini (macadam), pe care urcă iubitorii de munte mai leneși (au și ei din ăștia, dar nu fac gălagie și mizerie !), dar noi urmăm poteca GR 58 care trece mereu peste curbele drumului. La 18.45 ajungem în Arvieux, la 1550 m la timp pentru a face cumpărături. Camping există doar la 5 km spre amonte, către celebrul Col de Izoard, așa că decidem să ne luăm provizii de apă, să părăsim GR 58 și din capătul din aval al satului, să urcăm per pedes la stânga până în cătunul Les Maisons, 1.690 m. În loc de un platou pentru corturi, găsim anunțul ”Campare interzisă!” Conform hărții noastre, aici ne întâlnim cu GR 5 - Grand Traversée des Alpes, care ne va conduce (mâine) până în vale, la Chateau du Queyras. Acum, seara, deja pe răcoare, mai ”tragem de noi” înaintând în urcuș lin pe un drum de țară ca în Ro până la Lac de Roue, aflat la 1.854 m, în pădure rară de zade uriașe. Așadar toamna e desigur și mai fain aici,cum scrie în pliante și relatări. Căci așa cum știm, toamna ”zadele devin geloase pe celelalte conifere”, culorile sunt fantastice. E probabil un loc de picnic, căci sunt mese cu băncuțe. Așa că bărbații însetați bem două beri încă reci (surpriza lui Florin). Apoi, pentru cină folosim o masă, cină la care, ca băutură bem toți trei lapte ”de Arvieux”, la fel de bun ca ”berea de Arvieux” ( cu care nu s-a certat în stomacurle noastre cum ne prognoza Marlene!). Somn binemeritat în ultima noapte în cort (cea de mâine noapte din... Milano, nu se pune ! ).

Vineri 28 iulie: Lac de Roue- Chateau du Queyras.

Va fi ultima dimineață per pedes pe munte, căci în 2 ore vom ajunge la civilizație în vale, în satul/orășel Chateau du Queyras- ”cité dès 1301 dans les archives”. Satul și-a luat numele de la un castel întărit de mareșalul Vauban ca cetate pe timpul lui Ludovic al XIV-lea, a fost cândva și închisoare. E fain plasat, pe o stâncă cum e și Branul (fost al) nostru ! Bându-ne cafeluța într-un local mic și cochet, aflăm (este și afișat) că la ora 10 avem autobuz să ne ducă până în Abriès, unde am lăsat mașina.

Bilanț: Am parcurs 86 km din cei cca 110-120 km ai GR 58 ( lungimea depinde de variante. Una, cea parcursă dar nu integral de noi, e aici: http://www.gr-infos.com/gr58.htm )

Epilog: Dacă reușeam să plecăm spre Alpi cu Dusterul nostru, pe lângă turele per pedes aveam în plan ca în zonă să facem și de data asta puțin ”alpinism pe patru roți”( titlu de capitol în cartea lui Walter Kargel !), să urcăm neapărat măcar două șosele transalpine, cele care trec prin col-urile Agnel și Galibier. Ați citit mai sus că prin Agnel am trecut per pedes. Așa că ajunși vineri 28 iulie la mașina lui Florin lăsată în satul Abriès, el este amabil să ne împlinească această dorință. De fapt, dacă numerele roșii ale noului Duster nu ne obligau la transport cu avionul, și ne-am fi dat întâlnire cu Florin în Ailefroide, el, din Lausanne ar fi venit la întâlnire prin Pasul Galibier ! (care e al 4-lea din Europa !). Plecăm spre el pe alt traseu, nu pe văi (adevărat că foarte faine !) pe unde ne-a adus aici www.viamichelin.com , ci pe o variantă auto mai scurtă, dar cu trecere din nou prin... Arvieux și în premieră prin frumosul Col de l'Izoard, 2.361 m. Pe unde într-una din zilele anterioare trecuseră cicliștii participanți la renumitul ”Tour de France”. Șosea plină de mașini, de mulți cicliști și de câțiva schiori de fond pe ”schiuri” cu role ! În pas, foarte multă lume. Panorame superbe și din pas, dar și pe traseu ! Traversăm apoi Briançon-ul și urcăm în partea opusă, în direcția Grenoble, până în Col de Lautaret-2.058m. (pe unde trecuserăm cu autobuzul după Tour des Ailefroides!). Cotim la dreapta și urcăm încă 8 km până în Col du Galibier- 2.645 m, pe o șosea cu dublu sens dar îngustă și fără parapeți ! E firesc, șoferii trebuie să nu se bazeze pe aceștia ci pe atenția lor ! Parcarea din pas e plină de mașini, de cicliști care își fac poze-dovezi ! Tour de France trecuse și pe aici, vedem asta după numeroasele înscripții de pe asfaltul primelor curbe, inclusiv două în limba poloneză ! Pe vârfulețul-belvedere vecin, sunt plăci de indentificare a vârfurilor ce se văd în toate direcțiile. Avem noroc de vizibilitate, așa că recunoaștem desigur inconfundabila, eleganta siluetă Barre și Dome des Ecrins, dar și Roche Faurio, Meije. E ciudat relieful acestui promontoriu, e plin de cratere, parcă a fost bombardat, dar pe noi ne interesează depărtările !

La coborâre, facem o pauză la un restaurant din Col de Lautaret, unde sărbătorim încheierea acestei lungi și deosebit de frumoase vacanțe în Les Hautes Alpes. Ne întoarcem la Briançon pe aceeași vale Sierre Chevaliere. Apoi urcăm prin locuri faine în Col de Montgenèvre /Colle del Monginevro, 1.855 m, mai jos cu 2 km e granița. Coborâm în Italia prin locuri la fel de pitorești, văzute și în urmă cu 3 săptămâni. De la Susa intrăm pe autostradă, iar seara ajungem în campingul din Milano, unde am dormit la începutul vacanței.

Sămbătă 29 iulie.

Nu ne-am mai trezit la oara 5, ci am dormit pe săturate. Ajunși apoi la 11.30 la Aeroportul Bergamo, de unde ne luase Florin cu 3 săptămâni (!!!) în urmă, ne despărțim cu lungi îmbrățișări de acest minunat prieten și montaniard, căci vrem ca el să ajungă mai repede acasă, la Lausanne. Pentru noi, până la ora 20.30 când va decola avionul spre Cluj, timpul va trece repede cu ajutorul cărților ce le avem. Culmea coincidenței, ambele scrise de prietenul Puiu Dimache din Roma: eu ”Oameni și munți”, Marlene ”O privire dincolo de orizont” - cărți superbe pe care acum le recitim cu aceeași plăcere, dar mai pe îndelete decât prima dată, ”savurându-le”! Încă o dată mulțumiri prietenului Puiu și admirație pentru marile sale pasiuni: muntele și cultura, pentru cum a știut să-și organizeze și să-și trăiască viața.

În avion mai și citim, dar mai ales cugetăm. Din jurnalul Marlenei: ”Nu ne vine să credem că am avut o asemnea vacanță, cu planurile realizate aproape în totalitate, cu vreme superbă exact când trebuia, cu peisaje incredibile, cu momente atât de speciale și cu un ”bonus” atât de neașteptat... ”.

Albumfoto la: https://photos.app.goo.gl/FoVeQcCKlCqGfvro1

***********

Meniu: 
01.Articole recente
glqxz9283 sfy39587stf02 mnesdcuix8