Traversând Bârgăul

Relatarea unei ture de primavara cu traversare pe schiuri din valea Ilva in valea Somesului Mare

Pe campii, pe podisuri, la poale de munte a sosit deja primavara. Care obliga iarna sa se retraga tot mai sus. Zapada mai e pe dealuri, dar se topeste in ritm accelerat. Daca mai dorim ture pe schiuri, va trebui sa le caram 1- 2 ore pe rucsaci , pana vom ajunge la altitudini mai mari, unde am gasit zapada suficienta in multe vacante de Pasti.
ALP al nostru se mai afla inca la "chirurgie". Dar n-am uitat sa mergem spre munte si fara ajutorul sau. Am tot cugetat si propus variante; cea mai buna a gasit-o Marlene: cu tren pe linia Cluj- Nasaud -Vatra Dornei pana la Lunca Ilvei si de acolo "peste munte" pe schiuri pana in valea Somesului Mare, in satul Valea Mare. Dealuri faine, de care ne amintim cu placere. Colegii de club Alina Carja si Marian Poara accepta planul nostru.

Vineri 16 martie la ora 21.54 porneste trenul din gara Cluj

Sambata 17 martie: la ora 01.09 coboram in gara Lunca Ilvei. Mai mergem vreo 200 m pe langa linii, cotim apoi la stanga pe ulita ce insoteste Valea Ursoaia si dupa cateva minute, in lumina frontalelor ne apare gradina in care montam corturile pe zapada. Hotaram plecare doar la 8.30, sa mai prindem cateva ore de somn. Si la ora fixata suntem cu rucascii si schiurile in spinare . Marian cu rachete, a renuntat de acasa la schiuri, caci focile lui nu se mai lipesc . Track-ul din GPS este pe culmea din stanga, dar ca sa ajungem pe ea, sunt prea multe garduri de sarit ! Asa ca mergem pe ulita inca 30 minute, si cand gasim o ulicioara spre stanga, ne bucuram si ne urcam pe schiuri. Vreme superba, zapada e inca tare, schiurile nu se scufunda. In culme-dealul Prajii- lectii de geografie. Noi stim bine locurile, am mai facut ture prin zona si vara si iarna. Fie cu plecare din Piatra Fantanele, fie din Carlibaba (cand am traversat mai intai Culmea Suhardului), fie din Valea Mare spre care mergem acum, fie din Lunca spre Rodna sau Santz, dar urcand pe la Manastire si prin Poiana Brasovanca si peste Vf.Cornii.

E cald, zapada se inmoaie si schiurile se mai scufunda, dar nu prea tare; Marian ramane in general ultimul, sa profite ca tasam noi zapada cat de cat si asta il mai ajuta. Nu mergem repede, caci cerul senin si caldura soarelui ne imbie sa admiram peisajul sa facem poze. Urmam culmea asta secundara pana in vf.Prajii, unde intalnim creasta principala a Muntilor Bargau, care stim ca face o serie de inflexiuni. Tinta zilei este Vf.Cucureasa -1.392 m. pe care ajungem la ora 15. Montam cele doua corturi; nu ne amintim sa mai fi facut asta asa devreme ! Dar... le parasim curand si plecam intr-o plimbare pe frumosul deal ce ne-ar duce pana in satul Santz. Din pacate relieful nu ne permite celor trei care suntem pe schiuri sa ne dam jos "focile", deoarece fiecare panta coborata e urmata de o urcare. Si trebuie sa fim si solidari cu Marian ! Urmam culmea dealului doar o ora si jumatate, pana ce ea da o ramificatie spre satul Valea Mare, apoi ne intoarcem pe urme. Dar mereu ne intoarcem privirile la spectacolul pe care il va da in curand Maretul Astru care se apropie de orizont...

Duminica 18 martie: Traseul de azi e mai scurt. Asa ca hotarasem sa plecam doar la 9.30 ! Nici asta n-am facut-o de multa vreme ! Din Vf.?uvarosu, rotund si el ca un ceaun rasturnat, eu si Marlene continuam o vreme pe creasta principala ( fara rucsaci ) spre vf. Per?a, apoi revenim, ne dam jos focile si incepem o lunga si placuta coborare.Ii zarim departe pe Alina si Marian. Acest picior golas de munte e plin de stane vechi si noi. Zapada nu e cea mai "buna", e uda, "grea", virajel nu-s comode si din cauza rucsacilor mari, dar ne asteptam la asta. Venisem "sa facem munte" nu "sa ne dam" !
Dintr-o ultima adanca sa a acestei creste, ca sa nu mai montam focile pentru urcusul pe "motzotzoiul din fatza, nu mai pastram culmea ce ne-ar duce direct in sat, dar ar trebui sa sarim multe garduri. Cotim la dreapta spre un parau pe care se vede un drum. Dar am intels mai apoi ca am fost amagiti: era drum pe care tractoarele au dus la vale mare parte din podoaba silvica a muntelui, direct pe firul paraului.

Drum ingust, nu permite viraje, ne obliga la "plug" unde panta e mai abrupta sau chiar la coborat "in trepte". In plus, e un traseu mai lung spre sat. Asa ca ne dam seama ca riscam a nu ajunge la ora 15 in statia de plecare a autobuzului Valea Mare- Nasaud-Bistrita. Si l-am pierdut "la mustaza" ! Marlene chiar il vazuse plecand...
Dar in grup eram doua persoane nascute in zile de 13, asa ca norocul ne surade ! Ne culege o dubitza, depasim autobuzul, dar in Ilva Mica ( de unde aveam si tren peste vreo doua ore) asteptam alt autobuz: Rodna-Cluj. Soferul se scarpina, ne arata "binevoitor" ca "burta" autobuzului e plina de bagaje. Dar le rearanjam noi si facem loc si alor noastre. Asa ca ajungem acasa mai devreme cu o ora fatza de trenul in care am fi urcat in Ilva Mica sau Nasaud daca am fi ajuns la timp in satul Valea Mare.
A fost o tura faina, cu soare si privelisti largi spre munti dragi binecunoscuti noua din alte ture de iarna si din alte anotimpuri.

Meniu: 
08. ture de iarna