Tură cu Arcanu

O tura pe creasta muntilor Valcan, de la Straja pana in pasul Jiu-Cerna.

De buna voie si nesiliti de nimeni, ne-dusi pe acolo cu arcanu'. Am trecut doar ( eu a 2-a oara) peste muntele Arcanu, la al carui izvor imi reveneau deseori gandurile, cand, rareori, pe munte rabdam de sete.

INFO: Pentru cei care n-au timp/chef de citit RT , mentionez ca MARCAJELE pe culmea M.Valcan sunt ca si inexistente. In plus (minus !) sunt zone unde nu mai e poteca clara, ci mai multe facute de oi, sunt zone unde poteca clara te-ar duce in alta directie decat cea dorita.( ex. Sigleul Mic trebuie urcat si traversat). Poteca buna il ocoleste prin dreapta si te trimite pe un picior nordic spre Uricani ).Harta buna si vremea buna te ajuta la orientare, dar ar fi util un traseu in GPS-"pentru orice eventualitate" cum am avut si noi, facut de pe harta. Dar ne-am descurcat "clasic" caci vremea a tinut cu noi, cu exceptia ultimei zile din Retezat, cand de sub Vf.Custura, nu ne-a indemnat sa continuam -cum era in plan - adica peste Vf.Mariii-Gruniu-Lazaru-Bilugu-Tulisa-Lupeni ( in Valcan urcasem din Lupeni- pe la Straja).

IZVOARE: Le voi mentiona pe cele de pe traseu, nu multe, caci cele mai multe surse de apa sunt la distanta de poteca de culme. De la Straja , primul intalnit a fost pe versantul sudic al Mt.Verde, intre Saua Prislop ( zisa si "La Pietrele Insirate") si Saua Scrideiu. Apoi la stanele de sub (vest de) Vf.Sigleul Mare, chiar la intrarea in padure: apa adusa langa stana de la un izvor mai departat, pe un furtun. Apoi unul firav pe muntele Gura Plaiului ( am mai trecut peste un munte cu acest nume dupa Saua Prislop, numit si Mt.Verde). Mentionam ca de la stanele Sigleul Mare, n-am coborat pe traseul "marcat" la motelul Valea de Pesti si apoi sa urcam la Arcanu, ci am urmat interfluviul. Cel mai bogat izvor, amenajat e langa poteca pe Mt. Arcanu. Am intalnit apoi doua izvoare la vest de Vf.Nedeilor, unul bogat la 10 min. mai sus de Groapa Nedeutii, unde incepe urcusul spre bijuteria numita Oslea, altul langa stana Sarba( sh) din Pasul Jiu Cerna.

In Retezatul Calcaros- intre Piatra lui Iorgovan si Saua Plaiului Mic gasim apa uneori pe Scocul Dragsanului, dar mai bun e bogatul izvor Bolborosi (nu Balborosi, cum apare in unele harti!) ce-l gasim mai spre dreapta de poteca marcata pe care urcam/inaintam spre est.

TIMPI: Ziua 1-a(sambata 25 iunie): Statiunea Straja -Saua Dalma Cazuta- Poiana Stevioara: aproape10 ore( 10.30-20.15), din care 2 ore pauze de cate 10-30 min.

Ziua a 2-a( duminica 26 iunie): Poiana Stevioara- Gura Plaiului- Arcanu- Oslea- Pasul Jiu-Cerna 13 ore (8-21), din care 4 ore pauze.

De mentionat ca Poiana Stevioara e prima poiana din zona impadurita de pe traseul Stanele de sub Sigleul Mare (La Palarie)- Saua Dalma Cazuta- Gura Plaiului- Arcanu si se ajunge la ea dupa 1 ora din saua amintita, prin care trece un drum forestier de la Valea de Pesti spre Oltenia( Cheile Sohodolului-Runcu).

Inconjurul pe creste al Jiului de Vest .

Acesta era planul. Sa plecam din Lupeni prin M.Valcan, avand Jiul de Vest mereu in dreapta noastra.Iar dupa "marea intoarcere" din Pasul Jiu-Cerna, prin "Retezatul Sudic" ( am spune noi) si sa coboram tot in Lupeni, incluzand si doua incursiuni in Retezatul Mare, de cate o zi , doar cu rucsacii de tura, cu baza in Poiana Pelegii.Un vechi obicei ma indeamna ca in fiecare an sa parcurg si cativa"munti uitati, munti curati" . Culmea Valcanului eu am mai parcurs-o o data cu Radu prin 1985 sau 1986, de acea data integral, cu plecarea de la confluenta Jiului de Vest cu Jiul, incepand urcusul de la Motel Gambrinus. Atunci ne-am sfarsit tura la.... Herculane.

Acum, cu Marlene, aveam si scopul de a memora traseul in GPS, de a vedea muntele "cu ochi de iarna", mai ales Oslea. Caci ne gandeam ca Valcanul sa fie tura noastra de revelionul viitor. Insa deja oscilam din cauza celor cam 3 ore (vara, iarna ar fi cam 5 !) prin padure, fara poteca si cu crengi cazute, inainte si dupa saua Dalma Cazuta. Si nici varianta pe la Motel Valea de Pesti nu ne surade, este mai ales pe drumuri forestiere, dar tot prin padure si cu diferenta de nivel si mai mare. Asa ca poate ne schimbam "restaurantul" in care vom petrece viitorul Rev.

Unii ar spune ca Valcanul e un munte plicticos vara. Pentru noi a avut insa ( fiecare munte are) farmecul sau. Mai ales linistea, curatenia. N-am intalnit si nici n-am vazut nici un turist, in Valcan si nici in primele doua zile de Retezat !!! Pet-uri si alte deseuri am gasit - doar cateva. Privelistea spre nord, spre cele doua randuri de creste ale Retezatului e superba. Locul de cort din Poiana Stevioara nu-l vom putea uita. Stanele erau parasite in proportie de 3 din 4. Caldura mare. In primele doua zile am baut cam 3,5 l de lichid fiecare ( limonada fabricata la izvoarele intalnite ). Langa minunatul izvor Arcanu am facut prima sedinta de plaja "a la Vama Veche". Perla numita Oslea ne-a fascinat, ne-a rasplatit cu vreme faina, cu o bogatie florala greu de descris in cuvinte. Nu va insiram numele tuturor florilor admirate, fotografiate, filmate. Mentionam doar ca acolo am gasit rhodo albi, pentru a doua oara in viata noastra de montaniarzi . Stana "Cuiul Popii"- e plasata intr-un loc fascinant si o remarcasem de la prima trecere pe aici. Inca mai sper ca o data sa admir Oslea de acolo, un loc asemanator cu Saua Tamaselului din Crai. Am memorat cele mai faine locuri de alunecat iarna pe schiuri, daca... totusi vom ramane la locatia aceasta.

Marti 28 si miercuri 29 iunie am haladuit prin Retezatul Mare doar cu un rucsacel de tura. Ajunsi luni seara in Poiana Pelegii, am ramas mirati ca suntem singuri ! Marti- 28 iunie, am ajuns in Saua Judele, apoi un dus-intors spre Sesele sa admiram/pozam lacurile Zanoaga si Taul Negru. Apoi coborat/traversat cu precutii zapezile de sub Judele si Poarta Bucurei. Taul Agatat abia 'rasarea' de sub zapada. Din poarta Bucurei am pornit spre Saua Retezatului. Ne-a mirat sa vedem un cort albastru unde nu ne asteptam : pe o frumoasa terasa din rezervatia Stiintifica Gemenele, cam pe linia dintre lacul Gemenele si saua Retezatului. Noi consideram ca erau turisti coborati acolo din Saua Retezatului. Asa aratau de departe- dupa comportament, nu a fi cercetatori. Eram in criza de timp, de aceea ne-am intors din saua Retezatului fara a mai urca pe varf. Ca fost "custode onorific al CMN "( numai pt. jud.Cluj aveam voie sa admonestez/legitimez contravenienti) ma gandeam sa cobor pana la ei. Dar daca erau ei in legalitate si ma intrebau pe mine de ce am intrat in Rez.stiintifica?

Am urcat apoi spre Vf.Bucura, oprindu-ne desigur mai mult la Flacara/Crinul de Piatra. Din Curmatura Bucurei am coborat spre Lac. Am adunat cateva mizerii de pe mal. La locul de campare, in doua "cetati" de piatra in care se pun corturile, erau abandonate cutii goale de conserve, o cutie de carton de branza topita si alte "semne de bun simt". Le-am adunat, compactat desigur. Dar langa Refugiu... era dezastru. Era prea mult si venea seara, asa ca am lasat asa ce am vazut: cineva lasase un sac mare plin cu gunoaie. Vreo tabara de asta iarna? Daca l-ar fi lasat inauntru, nu l-ar fi imprastiat animalele (vulpi, marmote...). Iar nu departe de Refugiu... alte jenante urme ale unui WC de iarna ! Stim ca iarna nu-i ca vara, dar cu putin efort il puteau amenaja ceva mai departe... Seara aparusera in Poiana Pelegii 3 corturi, tineri din Lupeni.

Miercuri, de pe Vf. Peleaga, am vazut ca mai aparusera 2-3 corturi la Bucura. Pe Papusa II am depus cateva floricele la crucea lui Mircea Nicoara- fost camarad de coarda si ture. Sub Vf. Custura, am intalnit doi danezi, carora le-am facut cadou harta noastra. Urcasera pe la Buta. Vremea care s-a "zbarlit", ne-a obligat sa coboram joi si noi pe acolo, prin ploaie marunta. Ne-au mirat la Buta- dar si inalte locuri- unele nepotriviri intre ce e scris pe panouri si sageti indicatoare, ce e pe teren si ce e pe harti... N-am stat sa le notam, dar poate oricine sa le remarce. Le remarcasera si danezii.

La Fanatze era soare. Dar din masina de ocazie care ne-a luat de la Motelul Cheile Butzii, am vazut ca toate varfurile erau in ceatza.

Luasem hotararea adecvata. In Lupeni l-am recuperat pe TOM din curtea familiei Mican, nu departe de statia telescaunului. Cate o pizza la placutul local Pizza Planet si apoi pornim spre "alte Annapurne" "“cum scria Maurice Herzog.

Coboram prin Defileul Jiului. Dupa Bumbesti cotim la stanga, spre Curtisoara. Ne incantam privirile si sufletele in Muzeul Satului Gorjan.Ne impresioneaza Cula Cornoiu, casa lui Gh.Tatarascu, a lui Mogos, case din sate gorjene.

Salutam din mers Coloana lui Brancusi. Pesterile din Ch.Galbenului ( a Muierii) si Oltetului ( Polovragi) erau inchise la acea ora, dar ne interesau Cheile, Manastirea Polovragi. Ne-au consternat geamurile termopan de la pridvorul manastirii !!! Ne-am propus din nou sa parcurgem candva Cheile Oltetului pe firul apei, nu pe sosea. In acea seara mai vizitam manastirea Hurezi. Apoi, pe soseaua Valcea- Slatina (vizita de familie), stergatoarele nu mai faceau fatza. Dar pe la Dragasani soseaua era uscata. Un superb curcubeu zambea in soare. Vineri pe la pranz am pornit inapoi spre Horezu, sa vedem pozam si Cula de la Maldaresti pe care o stiam doar din poze. Apoi ne ducem la manastirea Bistrita, unde din pacate- nefiind grup, nu am putut intra ( eu am mai fost) in Pestera lui Grigorie Decapolitul. Am urcat apoi la Arnota, unde e mare santier; se refac chiliile.In schimb, in curtea manastirii Govora ne-au incantat privirile multimea de petunii si muscate de zeci de nuante. Pe intuneric am trecut prin ploaie prin Baile Olanesti. Am dormit apoi pe terasa cabanei silvice Comana, unde ne invitase luminitza frontalei lui Florin Stoican -unul din valcenii care se lupta sa apere ce a mai ramas din frumusetea Masivului Buila-Vanturarita. Sambata am mai urcat vreo 10 km pe drumul din ce in ce mai noroios, apoi 3 km pe jos, prin ploaie- pana in Cheile Folea- unde erau instalate 14 corturi si erau parcate o motocicleta si cateva masini ale cataratorilor. A fost doar o vizita scurta sa cunosc si sa revad niste oameni care au facut si fac ceva pentru alpinism/catarare. Vineri si-au facut programul, dar acum au avut loc, sub o surplomba, doar discutii despre reamenajari, catarare cu asigurari mobile, accesul cataratorilor la zonele de catarare, etc. Pacat ca nu s-a putut profita mai mult si pacat mai ales de efortul celor veniti de la mii de km. Unul era Leslie Fucsko- originar din Oradea- acum in Franta, presedinte al prestigiosului Groupe de Haute Mountagne. Mi-a confirmat ceea ce aflasem din reviste, ca tentativa de unificare a celor doua mari organizatii franceze de alpinism CAF si FFME a esuat din motive de orgolii...

Am coborat la timp. Ploaia nu se mai oprea. Ajunsi acasa sambata seara am aflat ce dezastru era prin sate prin apropierea carora trecusem nu de mult.... Si am banuit ca voi, cei care n-ati avut o saptamana de concediu, ci doar cele doua zile de w-e, nu v-ati putut realiza planurile de munte.

Muntele raman acolo si ii asteapta pe toti cei ce-l iubesc.

Meniu: 
07. ture de vara
glqxz9283 sfy39587stf02 mnesdcuix8