Urcând spre Coştila

Amintiri si alte ganduri dintr-o dimineata de toamna, in timp ce urcam din Busteni spre refugiul Costila si apoi pe Valea Galbinele. Aparut in revista Muntii Carpati nr.19 )

Motto: "Si urc spre locuri retrase,
cernand amintirile-n mers..." Leonida Lari

Vine o vreme cand suind pe o poteca de munte, mai ales daca esti singur, amintirile se pravalesc peste tine ca si cum s-ar fi rupt un baraj din amonte. Te rascolesc, te coplesesc, te purifica. Sunt multe ca fulgii de nea ai iernii, ca florile primaverii, ca picurii de ploaie ai verii, ca frunzele din care-i tesut covorul auriu al toamnei...Amintiri multe si dragi ne arata ca nu mai suntem tineri, dar ca am trait, n-am vegetat !

Vineri 23 oct.1998. Coborasem din tren, pe intuneric, in gara Busteni, Chamonix-ul nostru. Urcam spre Maretul Munte, spre soarele care stiam ca ma va saruta pe frunte cand voi ajunge la Refugiul Costila. Singur ?

Nu ! Eram cu gandurile si amintirile mele, nu putine. Si de fapt cu El, cu Muntele, caci gandurile imi erau la el, veneau din el. Strada Valea Alba. Caminul Alpin. Aici am intrebat pe cineva, in urma cu 30 de ani, cum se ajunge la Refugiu. Mi-a aratat cam pe unde-i plasat. Urc. Padurea Munticelului. Aprind frontala. Pe aici, intr-o vara, cu vreo 15 ani in urma, Nea Baticu, asteptand sa i se vindece un infarct, sedea pe o buturuga si povestea cu alpinistii care urcau si coborau...

Frunzele toamnei fosnesc sub bocanci. Doar atat. In rest liniste. Vuietul de pe Valea Prahovei e tot mai departe. "Aud" doar linistea Muntelui. Respir adanc. Doamne, ce aer ! Ce departe in timp si spatiu au ramas deja zgomotele civilizatiei si aerul irespirabil dintre betoanele citadine !

Simt cum ma incarc cu energie. Poate exista un bio-terapeut mai bun ca padurea, ca Muntele?

Sting frontala. Urc. Amintiri... Pe aici alergau in anii' 70 alpinistii spre si dinspre traseele de catzarare, cand FRTA organiza startul si sosirea la.... Caminul Alpin ! Din clubul nostru alergau doar tinerii, orgoliosi ca intotdeauna si fetele, bataioase si dornice de locuri fruntase. Noi, "batranii" (seniorii ) intram rareori in joc, doar asa, ca sa demonstram ca daca am vrea, am putea si asta. Dar, de obicei nu ne pasa de penalizari. Urcam agale, iar dupa iesirea din trasee, ne desfatam cu minunile din jur. Fotografiam flori si capre negre. Ne asteptam prietenii sibieni, timisoreni si pe altii, care se considerau si ei montaniarzi, nu "alergatori pe stanca". Fugeau prin padure si pe stanca pentru a se incadra in baremul de sase ore, doar asii de la Armata si Dinamo, in lupta pentru titlu. Astfel s-a stabilit un record care ne-a uluit si pe care l-am retinut datorita uniformitatii cifrelor: 2 ore si 22 minute in Fisura Albastra: Mitica Chivu si Nagy Miklos- zis Dcotoru", "nebunii lui Mosu' Cristea". Amintiri, locuri, evenimente, prieteni vechi si buni ca vinul vechi...

Urc.La despartirea de marcajul "triunghi galben", ma gandesc cu jale la diferenta dintre ruina de acum si cel care a fost acel cald, primitor, iubit "Refugiu Valea Alba". Al schiorilor, dar in care eram primiti si noi, alpinistii, vara, cand al nostru- ref. Costila- era neincapator. Urc trist. La peretele stancos de langa poienitza "La Sfatul Uriasilor" devin si mai trist. N-am flori in mana, dar le am in inima. Scot carnetul si notez de pe placutzele de inox care sclipesc parca spunand: "Nu ne uitati": Marian Bulearca -23 apr.'73, Bebe Iordache si Mircea Daia - 30 iulie '78, Ionita Sorin Radu -4 apr.'81, Cezar Vargulescu - 15 mai '85, Mihai Suler si Dumitru Tudorie - 27 nov. '88, Gabi Stana si Razvan Petcu - 1996. Cu o exceptie, cunosc povestea fiecaruia. Dar de ce doar trei din Himalaya ? De ce nu au inca placutza Taina Dutescu-Coliban si Sanda Isaila ? Urcand din nou spre Refugiu in 14 sept. 1999, am gasit acolo, fixata provizoriu, o fotografie color a lui Mihai Cioroianu- "Galiani", rapit si el de zeii himalayeni in 10 iulie 1999 in drum spre K2.

Stiu ca voi mai intalni astfel de semne "In Memoriam" - placutze si cruci. Pe unele le-au indoit avalansele: in Valea Alba a lui Stefan Gradinaru- 1 apr.'72, in Valea Galbinele a lui Maxim Nicolau- 5 apr.'70. Stiu ca voi intalni si unele recente. Ele, ei ne avertizeaza: "Nu repetati greselile noastre ! " Da, multi au gresit ceva, mult sau putin, dar nu toti. Putem spune ca au gresit cei care si-au pierdut viata din dorinta de a o salva pe a altora? Si brusc imi amintesc de tacutul, tenacele Sany Schonberger, care mi-a fost elev in Cheile Turzii si de coechipierul sau Gyuri Koritar. Placutza lor e fixata pe poteca ce urca spre Brana Aeriana. Era 2 oct' 83, o zi in care temperatura a scazut brusc cu aprox. 15 gradein timp ce ei si alte doua echipe se aflau in Fisura Albastra. Imbracati ca si in ziua precedenta, dar acum pe ploaie, vant si frig, au terminat cu bine traseul si puteau "sa-si salveze pielea" coborand la Busteni sau urcand la Babele. I-au asteptat insa mult timp pe cei care urcau traseul mai incet, ca sa coboare impreuna pe Brana Aeriana, pe care acestia nu o stiau. Cei asteptati au supravietuit, noptii, ei nu ! Asteptarea din Creasta Vaii Albe le-a fost fatala. Li se poate reprosa altruismul intr-o lume din ce in ce mai egoista?

Urc. Ajung la izvor. E firav, bazinul lui plin de frunze.Nu l-ar putea cineva amenaja ca pe cel din Valea Alba? (Nota : A fost amenajat apoi la initiativa lui Mihai Pupeza din... Torino!). Deasupra izvorului inca un nume din decembrie '89 : Constantin Cabalorta. El ce a gresit ? Urc. Peretele Policandrului (Vulturilor ) apare treptat in toata maretia lui. E ca un mic Matterhorn. Luminat de soare si decorat in prim plan de zadele gleloase pe celelalte surate conifere, ma invita sa-l fixez iar pe pelicula. Il privesc cu nostalgie: Fisura Mult Dorita cu tavanul lui Bulinel, Policandrul lui Andrei Ghitescu, Fluturele de Piatra al lui Iosca Ghetie, Suspendata lui Aurel Irimia... Trasee atat de frumoase si atat de variate, de interesante care mi-au produs si mie atatea bucurii. Innominata lui Viorel Nicolaescu n-am avut curajul s-o abordez. Alpiniade, vacante, prieteni....

Urc. In fine Refugiul, care din '38 incoace ( a se vedea Buletinul CAR nr. 2/1938 ) este Mecca alpinistilor romani. Oare cate mii de oameni au beneficiat de ospitalitatea lui gratuita? Oare cine i-a calcat pragul de cele mai multe ori si de cate ori anume? Oare i-am omagiat destul pe cei carora il datoram ? Nu-i nimeni in refugiu. Dar diseara cand vor sosi coechipierii mei, sigur refugiul va fi plin ca-n orice week-end. Dau jos "animalul" din spinare, dar inainte de a deschide usa, cad iar pe ganduri. Imi amintesc cu nostalgie cum am ajuns aici in urma cu 30 de ani, singur, dupa cartea lui Cristea. Cand undeva tocmai ezitam pe unde sa continui urcusul, a aparut ca la o comanda miraculoasa un alpinist care cobora tot singur. Am salutat, m-am prezentat. El era Mircea Opris, de care auzisem desigur. Cobora din Peretele Vaii Albe unde "lucra" la Traseul Sperantei. Dormise in Grota din Circuri, asa ca nu stia ce-i pe la Refugiu. Dar mi-a aratat directia spre Sfatul Uriasilor. "De acolo nu mai ai probleme de orientare, iar la refugiu vei gasi cu cine sa te catzeri". In fatza Refugiului facea plaja o tanara. De undeva de sus se auzeau cazand bolovani. Mi-a explicat -"Sunt fratii Dan si Doru Vasilescu. Pitoneaza Tavanele de Argint". I-am vazut, i-am admirat. Seara i-am cunoscut. Cand mi-a strans Dan mana, am crezut ca-i Stramba-Lemne..

Privesc jungla de sub Refugiu, unde umbla doar ursul. Ursul Refugiului, veche cunostinta a costilarilor, "abonat" la resturi, dar care nu se sfia sa se serveasca hotzeste cu provizii chiar de pe masa intinsa langa refugiu de alpinistii flamanzi. Privesc Tzancul Mic, de pe care am facut la rugamintea mea cele patru rapeluri ( atat de iubite de incepatori ) descrise in cartea lui Nea Milica, dupa ce urcasem Rasucita cu Ted Tomov de la clubul Grivitza, caruia nu-i venise coechipierul. Era primul meu traseu in Bucegi. Am urcat apoi tot cu Ted, Creasta Vulturilor, Fisura Suspendata si Insorita. Apoi Hermann Buhl. Ce cinste pe mine , destul de incepator in ale catzararii, sa fiu in una din echipele ( il mai urcase Sandu Bulgar cu cineva in una din acele zile ) de omologare neoficiala a acestui frumos si indragit traseu. Mi-am amintit apoi de vara lui '82, cand fiul meu Radu avea 10 ani si l-am dus prima data la Costila venind de sus, prin Hornul lui Gelepeanu si pe Galbinele, dupa trei zie de vis la Omu si prin imprejurimi. Ne dadusem intalnire aici, la Refugiu cu impetuosul Cuxi, de care ne despartisem cu cateva zile mai inainte in Piatra Craiului, la Cabana Ascunsa. Urcasem cu el Lespezile Lirei- frumosul traseu al lui Floricioiu. Ii promisesem sa facem si aici "ceva mare". Dar Cuxi n-a avut rabdare sa ma astepte. In acea dupa amiaza el sosea fericit din Albastra. Se astepta sa-l felicit, dar dupa ce am aflat cine i-a fost coechipier, eu am inceput sa-l cert, cum sincer si dezamagit scrie el in captivanta carte "Singuratatea Veticalelor"- editata post-mortem. Ne-am iertat reciproc si am acceptat intr-una din zilele urmatoare sa-i fiu coechipier in "Scorpion". El era in mare forma; eu nu, desi in "Lirei" ma simtisem excelent. Asa ca am preferat sa raman tot traseul pe post de secund. Am si cazut. Asa ca am revenit la trasee mai usoare cu Radu si Elis: Brana Aeriana, Valea Alba, Brana Mare a Costilei si alte "perle" ale Bucegilor. O placuta surpriza a fost intalnirea pe Valea Galbinele cu Walter Kargel (pe Hornul dintre Fire) . -"Dar traseele astea sunt la fel de frumoase ca cele din Piatra" - a spus Radu. -"Da,Radule, toate-s frumoase si toti muntii sunt frumosi daca iubesti Muntele"- am raspuns eu. Tot aici, langa Refugiu, isi avea pus cortul intr-o vara Gabi Saplacan- atunci student la Timisoara. Urcase Fisura Albastra cu doua zile mai inainte, cu inca trei echipe de timisoreni. Trei dintre ei, dormisera in "Bivuacul 4". "Sef de dormitor" a fost dl. prof. univ. Eugen Seracin. Gabi a acceptat sa mai urce o data Albastra cu mine, cap schimbat. Se pot oare uita senzatiile traite in celebrul pasaj "La Tendor" si in Tavanele lui Floricioiu ? Se poate uita acel gest al iesenilor Miki Bucholzer si Vicol Selaru - "Steag" ? Urcand in alta vara Traseul Sperantei, ei au trecut pe langa noi doi clujeni pe la jumatatea traseului ca rapidul pe langa un personal. ! Dar ne-au asteptat apoi- cam mult cred- in hornul final ( comun cu iesirea din Fisurile Centrale) sa sa vada daca putem face "Traversarea Ingerilor". Am reusit "la limita caderii". Era pe atunci moda catzararii cu bocanci, nu cu papucii de azi.

Amintiri... Ce multe amitiri se deruleaza cu viteza ! Sunt oare batran sau sunt doar "bogat" ? Ma smulg din visare si deschid usa refugiului. Trec la probleme mai prozaice: scot paturile, le scutur si pun mana pe matura. Aranjez apoi saltelele, putinele care mai exista. Ocup trei locuri. Las rucsacul mare.. Fixez pe perete un pliant de la recenta comemorare a lui Misi Szalma in Cheile Turzii. Si el s-a catzarat mult pe aici. Traseul "Anotimpurile" din Peretele Caraimanului el l-a pitonat cu Nae Zbarcea, actualul cabanier de la Padina. Scriu pe o hartie: "Ora 10. Urc singur pe Galbinele si cobor pe Scorusi- Malin". Pun biletul pe masa pe care am folosit-o la inceput de aprilie '73 drept targa pentru Nicu Boariu pana la Masuratoarea Ursilor, unde ne-am intalnit cu salvamontisii din Busteni in frunte cu neobositul Nelu Bratu. Targa lor ar avea multe de povestit. Baiatul nostru, vazand prima data capre negre si nemaiprivind pe unde calca, era sa-si piarda viatza rostogolindu-se din Brana Policandrului, atingand pamantul doar din cand in cand ca o minge pe panta. A avut mare noroc sa aterizeze pe singurul petic de zapada ramas providential la baza abruptului.

Pornesc la deal. Coama cu Jnepeni. Pe aici s-a stins ca o lumanare Marian Bulearca in 23 apr.'73, la cateva minute de Refugiu. Valea Galbinele. Crucea indoita de avalanse a lui Maxim Nicolau. De ce oare dupa terminarea "Balcoanelor " in 5 apr. '70 a facut doar un singur rapel si apoi a pornit pe panta inzapezita fara coltari si piolet? Mai sus, e crucea lui Ion Barbu, cazut in 15 aug. 1952. Cunosc "povestea" : a incercat sa urce solitar Creasta Costila-Galbinele. Un deget ii ramasese in urechea unui piton !

Urc. Sub Cele trei Surplombe vad crucea lui Andrei Ghitescu. E ruginita de vreme, dar pe placutza de inox. pot citi porecla lui: "Tumak 26.03.1930 -3.07. 1955. Muntii au pastrat pe cel ce le-a fost drag". Ii inchin un gand. Nu l-am cunoscut, dar stiu ca i s-a rupt coarda de canepa...

Urc. Privesc fascinat Peretele Galbinele, perete fixat adanc in istoria alpinismului romanesc, primul perete urcat de la noi cu doar cu 7 pitoane !!! in 20 oct. 1935 de Niculae Baticu, Ion Trandafir si Dan Popescu. Ciudat ! In acest perete n-am facut nici o escalada, pe cand in in Peretele Vaii Albe si in al Policandrului am parcurs mai toate traseele, unele de mai multe ori.

Urc. "Bolovanul lui Baticu", apoi "Hotelul" Galbinele. Are saltea de cetina proaspata. Tot se mai doarme aici ; cazare gratuita ! In cel din Valea Alba am dormit, aici nu . Privesc Furca lui Baticu si Furca lui Bulinel (Furca Dreapta), Surplomba Centrala a lui Andrei Ghitescu, Surplomba Mare a lui Toma Boerescu. Ma va lasa oare Cronos sa urc unele dintre ele ?

Urc. Privesc din cand in cand la Hornul Coamei, pe care am coborat cu multe emotii intr-o iarna dupa ce am parcurs Creasta Costila Galbinele. Urc. In fatza- Fisura lui Baticu- prima premiera romaneasca adevarata. Langa ea- "Rosculetz"-ul, in care am dus multi baieti si fete de la U-Cluj. Urc. Strunga Galbinele. In dreapta ei - Coltzul Strungii, pe care am urcat prima data si am stat cam o ora, singur, in urma cu 30 de ani. In stanga strungii e Umarul Galbinele cu traseele Coman si Slavoaca. La baza Umarului sclipeste o alta cruce de inox: Marius Daniel Ciupitu - 21 martie '84. Era prima zi de primavara, dar penru el a fost ultima zi de viatza...

Gata cu plimbarea prin locuri cunoscute. Incep coborarea prin Scorusi -Malin. Nu risc sa declansez o avalansa ca Daniel. Mi-era teama doar sa nu stiu unde sa parasesc firul vaii Malinului. Si "de ce ti-e frica nu scapi." A fost o aventura, care din fericire s-a terminat cu bine. Dar asta e o alta "poveste", intitulata "Singur".( o gasiti tot in cap.11)

glqxz9283 sfy39587stf02 mnesdcuix8