Vacanţă în Alpi

Plecati din Cluj sambata 13 iulie 2013, am revenit acasa in 2 aug., cu o zi mai repede dacat in plan. Asa ca Marlene a avut doua zile de odihna, dupa oboseala din Alpi si inainte de a reincepe lucrul.

Am avut o vacanta cum ne-am dorit-o ! Am atins toate "ţintele", chiar si ceva in plus. Eram hotarati ca ce vom face, sa facem doar pe vreme buna. Asa ca de doua ori am amanat urcarea planificata (pe Bernina si pe Monte Rosa) si nu regretam: le-am urcat mai apoi si pe acestea pe vreme excelenta. Din pacate nu si cu Dragos si Raluca. Cu ei am parcurs la inceputul vacantei doua superbe trasee de trekking de cate o zi in masivul calcaros Wilder Kaizer din Austria, cu dormit o noapte la cabana Stripsenjoch, unde stim ca in anul 1938, alpinistii romani Niculae Baticu, Dan Popescu si Gigi Creanga au participat la o tabara de catarare condusa de renumitul Peter Aschenbrenner- supravietuitor al tragediei din Himalaya (Nanga Parbat) in iunie 1937.

Tot noi patru, in prima zi in CH, am traversat (in scop de aclimatizare pentru patrumiari) vf. Morteratsch -3.741 m (de la hotelul Morteratsch, pe la cabana Boval, la cabana Tschierva). Apoi, plecand din campingul Randa aflat pe valea Matter, am urcat pe Dom -2.545 m, al 3-lea din Alpi. Fara dificultati tehnice, dar o tura lunga, obositoare: in aceeasi zi am olecat la 4.30 dimineata de la cabana Dom aflata la 2.940 m, am ajuns pe varf la 4.545 m si apoi am coborat inapoi la campingul din Randa, la 1.406 m ! Dar mai apoi, in alte doua zile (21-22 iulie) ne-am "relaxat" pe o lunga si faina vale gen Fagarasi (Baltschiederklause, 7 ore la urcare până la cabana aflată la 2.783 m, 6 la coborare)- in dreapta fatza de Visp (in sensul de curgere al Rhonului), deci "vizavi" de uriasii de langa Zermatt si Saas Fee.

In masivul Monte Rosa, la cabana ultramoderna cu acelaşi nume, urcasem in 23 iulie sapte prieteni: Dragos, Raluca, trei amici din CH (romanii Gec si Iulian, polonezul Maciej) si noi doi. Cand am ajuns la cabana Monte Rosa, cei patru plecati impreuna din RO (dar cu doua masini !) urcasem deja mai mult decat "un Everest ", GPS-ul arata 9.600 m urcare ! Dragos si Raluca sunt martori. Dupa plecarea lor noi doi si Gec am mai urcat si 4 patrumiari din cei 9 ai masivului Monte Rosa : Nordend (4.609 m), Dufour- 4.634 m (al 2-lea din Alpi), Zumsteinspitze-4.563 m si Punta Gnifetti (Signalkuppe)- 4.554 m. Apoi, la final,"desertul", care in planul initial se dorise a fi "aperitivul" din CH : doar noi doi am urcat din nou din Pontresina la cabana Tschierva si de acolo pe patrumiarul Piz Bernina, peste Piz Bianco. Nu stim ce "vrajitorii" au facut colegii care n-au mai putut ramane cu noi inca o zi la ultramoderna cabana Monte Rosa (Dragos, Raluca, Iulian, Maciej), dar dupa plecarea lor GPS-ul e refuzat sa mai functioneze ! Bine ca nu si Canon-ul si ...picioarele ! Dar un calcul facut ulterior, desigur cu oarecare aproximatie- ne arata ca in aceasta vacanta, noi doi am urcat 15.930 m, deci aproape doi optmiari cu plecare de la nivelul marii !

Vremea "dubioasa" ne-a determinat sa nu pornim spre varf la ora 3 din acea prima dimineata la cabana Monte Rosa; au plecat doar un ghid cu clientul, dar cand se intorceau, ne-au spus ca varfurile au fost toata ziua in ceatza deasa. Asa ca nu am regretat ca am amanat.In acea zi, noi doi si Gec am urcat cca doua ore si am facut un "depozit" de materiale pentru ziua urmatoare: coarda, hamurile,coltzarii si alte cateva "fiare". Colegii plecasera la vale. Noi doi + Gec (si alti vreo 30 !) am urcat in ziua urmatoare pe o vreme superba, am atins cele 4 varfuri de peste 4.000 m ale masivului Monte Rosa, amintite mai sus. Am ajuns la destinatie dupa 16 ore de la "start"(start la ora 2.45 din noapte!) si am dormit in noaptea urmatoare la cabana Margherita din Italia, situata la cea mai mare altitudine din Alpi, pe vf. Punta Gnifetti (Signalkuppe)- 4.559 m. Loc cu "panorame de vis". Ne dorisem mult o noapte acolo ! Punct ochit- punct lovit !

Am facut apoi o vizita pe frumoasa "rivieră elvetiană" : Montreux, Vevey, Lausanne, aflate pe ţărmul "mării" Leman. In Lausanne locuiesc dragul meu nepot Razvan Mititeanu si sotia sa Ghiula (nume de fata la tatari !). Cu ocazia asta i-am adunat la o intalnire "face to face" pe ei, pe Iulian si prietena sa sarboiaca Tania si pe al nostru drag coleg Sory Fofana - medic la specializare acolo ! A doua zi- duminica 28 iulie, am facut cu ei ( fara Iulian, plecase la o nunta in Ro si fara Tania ),tot pe vreme faina, o tura tot gen vale din Fagarasi + o traversare pe un ghetar plat: de la Sierre in stanga in sensul de curgere al Rhonului, pe Val d’Anniviers, pană mai sus de pitorescul sat-staţiune Grimetz, adica la cabana Moiry- 2850 m. Tura cu mult verde, cu multe flori (sute de sangele voinicului!), cum fusese si cea de la Baltschiederklause.

Cireasa de pe tort a fost "Crasta Alva"-cum i se spune la Bianco Grat in vechea limba romanica din zonă. Acea superbă tură e descrisă separat tot în acest capitol. Pentru marea bucurie ce ne-a oferit-o parcurgerea ei, ii multumim si aici prietenului Puiu Dimache din Roma cu care am facut cateva ture de neuitat in Alpi. Afland in primavara trecuta ca avem in plan Piz Bernina, ne-a indemnat staruitor sa abordam acest patrumiar pe Bianco Grat, nu pe traseul clasic pe care am coborat. De data asta am fost rasplatiti pentru perseverenta: la a 3-a tentativa (prima anul trecut, a doua cu 14 zile in urma ),Creasta Alba ne-a primit cu o vreme superba ! Vreme pe care ne-a trimis-o draga Dia prin SMS. Mersi mult Dia ! 15 ore de neuitat, in ziua de miercuri 31 iulie !

De neuitat a fost si prima zi de august, ultima zi de munte a vacantei in Alpi, de la cabana Marco e Rosa din Italia, spre telecabina elvetiana Diavolezza (care ne-a coborat la parcarea unde ne astepta cu rabdare ALP, Dusterul nostru) : un traseu mai pe ocolite, peste varfurile Bellavista si Piz Palu, cu zapada, cu fotogenice uriase crevase si seracuri, cu creste inzapezite unde mergeam ca Nadia pe barna si creste de stanca din blocuri imense de granit, foarte placuta catarare gradul 1 ! In aceeasi zi de joi, la ora 16 am pornit spre casa pe valea Innului. Am trecut de Innsbruck si am pus cortul intr-un camping de langa Kufstein. Vineri seara soseam in Alma Mater Napocensis, obositi dar fericiti !

Am parcurs poteci spre cabane si varfuri, pe morene marcate mai ales cu momai, pe poteci pe zapada facute de cei din zilele anterioare, dar si zone de catarare de gr 2-3, legati in coarda, folosind pitoanele rare de pe traseu si ghidati si de bucle de coarda si cordelina. Asa ca am carat degeaba friend-uri, nu a fost nevoie sa le folosim. Dar la urcusul pe superba si mult dorita Bianco Grat ce duce catre Piz Bianco- 3.995 m , in zone mai inclinate si cu gheaţăa, ne-au prins foarte bine cei doi pioleti tehnici imprumutati de la Club. De la Piz Bianco până pe Piz Bernina (4.049 m) şi coborârea de pe acesta, am avut iarăşi parte de stâncă: catararare, descatarare, rapeluri, lungi asteptari din cauza celor din faţă ( o echipa de 5, legati unul de altul). Dar noi nu eram grabiti, ne bucuram sa savuram peisajul. Ne grabea doar ora mesei la cabana, unde, depasind "melcii" din faţa noastra, am ajuns la 18.25 ca si la Margherita; cina se servea la 18.30 !

Noi am fost a 6-a oara in Elvetia ! Tara cam scumpa, dar cu munti si cu peisaje atat de atractive. Ne bucuram ca Dragos si Raluca au fost macar in prima parte cu noi, ca s-au initiat in obiceiurile de la cabane si in abordarea de varfuri din Alpi. Suntem convinsi ca- impreuna cu alti colegi- vor "recidiva". Caci noi ne vom lua o pauza de CH. Urmatoarele tinte vor a fi "alte Annapurne" din Italia, dar unele pe granita cu fascinanta Elvetie !

N-am dorit "recorduri" personale in Alpi: nici ca numar de varfuri, nici ca dificultati, nici ca timpi de parcurgere. Am dorit doar sa vedem diferite zone, sa le savuram pe indelete, sa le fixam in carduri foto. Am fotografiat Muntele, multi stiti ca nu ne prea facem poze, mai ales poze "iola.../noi la..." ! Traseele ni s-au parut mult mai usoare decat pareau din descrieri, din fotografii si vazute de departe. Turnuri ce pareau dificile, s-au dovedit o joaca ! Mai ales catararea si descatararea in zonele stancoase, ne-au facut o imensa placere. Experienta si echipamentul, ne-au permis sa nu intram in panica in zone unde am gresit traseul. Ex in zona stancoasa a Bianco Grat si intre Dufourspitze si Zumsteinspitze; pitoane si cordeline dovedeau ca mai gresisera si altii; descatarari si bucle Carpati dupa ţancuri si 2-3 rapeluri ne-au permis sa coboram la poteca de pe ghetar pe unde urcau altii... O blocare a corzii de rapel la coborârea de pe Dufour, am rezolvat-o urcand inapoi cu prusice...

Relatari mai detaliate, pe masive si cate un album foto din fiecare, gasiţi tot in capitolul "ture externe". Abumele foto le puteti gasi si la:

https://plus.google.com/photos/100452716495980794788/albums?banner=pwa

Speram ca daca le veti citi si rasfoi, va vor indemna spre Alpii la care in anii de trista amintire nu puteam decat sa visam. Pe noi, acele vise intens visate si marea pasiune pentru Munte , ne-au dus acolo. Va vor duce si pe voi !

Dinu si Marlene -Cluj 4 aug.2013

Meniu: 
17. ture externe
glqxz9283 sfy39587stf02 mnesdcuix8