Wilder Kaiser - o Piatra Craiului a Austriei

O scurta incursiune, doua zile de drumetie prin acest superb masiv calcaros, o noapte la cabana Stripsenjoch, o Mecca a cataratorilor austrieci.

Nu mai stiu sigur când şi unde am citit prima dată acest nume ce s-ar traduce "Sălbaticul Împărat" ! E clar însă că mi-a rămas în memorie după ce am citit cartea "Amintirile unui alpinist" a lui Niculae Baticu. Acest pasionat şi talentat căţărător al perioadei interbelice, dedică în cartea amintită un capitol acestui munte. El, Dan Popescu si Gigi Creangă, membri ai Clubului Alpin Roman, in august 1938 au participat la o tabără de căţărare în Wilder Kaizer, condusă un as al alpinismuluii austriac din perioada interbelică: Peter Aschenbrenner. Care era atunci şi cabanier la Stripsenjochhaus, cabana aflată la altitudinea de 1.580 m, la baza pereţilor abordaţi şi atunci, ca şi astazi, zilnic, de zeci de căţărători. Dacă al nostru refugiu Coştila ar fi cabană, aş putea-o considera soră cu cea din Stripsenjoch.

De câteva ori, în drumurile noastre spre sau dinspre Alpii elveţieni şi francezi, admirasem aceasta frumoasă şi sălbatică "Piatra Craiului" din mersul maşinii sau chiar dintr-un camping (Kossen) de la poale. Ne chema, ne incita. Aşa că pentru iulie 2013, când aveam din nou în plan câteva vârfuri din Elveţia (relatări alăturate), am decis să "ne facem încălzirea" pe câteva poteci ale acestui munte. Documentându-ne pe internet şi din hărţile cumpărate anul trecut din Viena, am aflat că Wilder Kaizer e zona de sud, stâncoasă, sălbatică a masivului Kaizer Gebirge ( "Munţii Împăratului"),masiv ce are în nord o zonă mai blândă- Zahmer Kaizer. Asta ne aminteşte de ale noastre Albota Sălbatică şi Albota Domoală din masivul făgărăşan.

Sâmbătă 13 iulie 2013 la ora 4.30, am plecat din Cluj împreună cu Dragoş şi Raluca, colegi de Club; ei cu maşina lor, aveau în plan ca din Elveţia să plece mai repede spre casă. Am ajuns în prag de seară în campingul din Sankt Johann in Tyrol, aflat la 1.050 km. de Cluj, unde, pentru orice eventualitate ne anunţasem, deşi era camping şi noi aveam corturi, nu aveam nevoie de bungalow-uri şi nu era cabană unde am fi riscat să nu găsim locuri. Amabilitate, linişte, duş, odihnă.

Duminică 14 iulie: cu ceva mai devreme de ora 7, s-a deschis bariera ( !) şi am putut pleca spre vest, şi curând, din localitatea Elmau, cotim spre nord, urcând cu maşinile până într-o mare parcare- Wochenbrunneralm, aflată la 1.085 m altitudine. Taxa de parcare- 4 euro. Există indicatoare; toate potecile au acelaşi semn de marcaj o bandă albă între două roşii, dar fiecare are un număr din 2-3 cifre. Pornim pe 812, până la cabana Gaudeamus, apoi pe 824 şi 828 până la Ackerlhutte. Marlene, conform unui vechi obicei, la fiecare cabană, aplică ştampila în carnetul în care consemnează în fiecare seară, pe scurt, traseul parcurs, unele impresii. Primul vârf spre care pornim pe poteca 817 este Mauk- 2.231 m, cu obişnuita cruce- Gipfelkreutz- şi cu Gipfelbuch (caietul de vârf), aflat în cutie metalică în care nu intră ploaia. De aici continuăm pe creastă pe 817+816 până pe Ackerlspitze-2.329 m, de unde începem o lungă coborâre pe 816, marcată mai ales cu momâi (Steinmann) şi care necesită aptitudini de descăţărare. Apoi, pe 815 urcăm puţin până într-o şa, trecem pe lângă o cabană (încuiată) -Fritz-Pflaum Hutte a DAV (Clubul Alpin German) şi începem o lungă coborâre pe 815 + 83. În pădure, înaine de a ajunge în vale, la Griesner Alm (baza de acces cu parcare dinspre nord), cotim la stânga în urcarea bănuită a fi spre Stripsenjoch Haus. Ramificaţie importantă, din păcate fără indicator, dar câţiva căţărători care coborau (era duminică spre seară) ne-au confirmat că acela e drumul. Trecem pe lângă captarea de unde apa e pompată în sus, spre cabană, admirăm sus în stânga Stein Rinne şi Ellmauer Tor, adevărată şi spectaculoasă poartă alpină prin care mâine ne vom reîntoarce spre sud, spre parcarea unde am lăsat maşinile.

In nici două ore ajungem la cabană, la 1.577 m. Lume multă, deşi e duminică seara. Loc de un pitoresc deosebit. Privesc atent pereţii de stâncă, dar nu mai sunt căţărători în ei. În curând, pe baza schiţelor şi pozelor din cabană mă voi lămuri care e Predigtstuhl, care Totenkirchl, care Fleischbank, denumiri reţinute din cartea celui care era numit "Nea Baticu" (dacă doriţi, deschideţi :

http://www.dinumititeanu.ro/Niculae-Baticu

Suntem primiţi şi cazaţi cu amabilitate; cabana e desigur mărită şi modernizată, dar in dormitoare recunoaştem acele lăzi încăpătoare din dreptul locului fiecăruia în care încape tot ce ai, chiar rucsacul plin ! Vreme faină, seară faină. Mâncăm "din brişcă",afară, pe terasă şi seara şi dimineaţa, folosind totuşi primusul. In Elveţia vom fi şi noi "capitalişti" la mai toate cabanele. La unele de voie, să nu avem bagaje grele în ture de 2-4 zile, la altele de nevoie, nefiind acceptaţi decât cu "demi-pensiune" când ne făceam rezervările. Marlene face poze, eu inspectez holul şi sălile de mese, mă uit la poze şi la alte exponate şi constat şi eu cu mirare ce ne spuseseră Gheo şi Cosmina, naşii noştri după o vizită aici: niciun semn despre Peter Aschenbrenner ! Cu putina germană ce o ştiu, am atras atenţia despre asta luii Herr Willi Fankhauser şi apoi,după întoarcerea la Cluj, i-am scris (tradus şi trimis în germană desigur):
===========================================
" Sunt un alpinist varstnic din Romania si am avut bucuria ca in noaptea de duminica 14 iulie 2013, impreuna cu sotia mea si cu alti doi colegi de club, sa beneficiem de amabila Dvs.ospitalitate, sa ne realizam un mai vechi vis de a vizita frumosul masiv montan Wilder Kaizer.
Niculae Baticu, unul din talentatii alpinisti romani din perioada interbelica, intr-o carte a sa, a scris un capitol consistent despre participarea lui in august 1938 la o tabara de alpinism organizată la Stripsenjochhutte de celebrul alpinist austriac Peter ASCHENBRENNER , in acea vreme si cabanier acolo, carte in care e publicata si o fotografie de grup in care e si Peter.
Pe peretii frumoasei Dvs. cabane am vazut si admirat multe fotografii de epoca, cu alpinisti celebri (Mathias Rebisch si altii), dar nici una si nici vreo placuţă care sa aminteasca tinerilor sau sa-i determine a se interesa cine a fost Peter Aschenbrenner, participant la expeditiile din Himalaya (Nanga Parbat) din 1932,1934 si 1953. Aţi avut amabilitatea ca in faţa mea sa răsfoiti o cărticică in care aţi găsit o fotografie cu acesta. Consider că ar fi o mândrie pentru Stripsenjochhutte ca vizitatorii să afle numele acestui fost cabanier si alpinist celebru, sau chiar o scurtă prezentare a Sa, cum am vazut la alte cabane din Alpi. Mai multe despre Peter Achenbrenner se pot afla de aici:

http://de.wikipedia.org/wiki/Peter_Aschenbrenner

Alpinistii români au un respect deosebit pentru marii alpinişţti austrieci care au fost : Heinrich Harrer, Fritz Kasparek, Herman Buhl, Kurt Diemberger, Peter Aschenbrenner si altii. Pentru asta - cu scuzele de rigoare- am indrăznit să vă scriu cuvintele de mai sus. "
==============================================

Luni 15 iulie. Am plecat in zorii zilei pe poteca 812 folosită şi de căţărătorii ce se duc spre trasee. Pe o zonă e ca Brâna Aeriană din Bucegi. Apropo: ne pregătisem cu hamuri şi kit-uri de via ferrata, dar nu a fost cazul, în puţine locuri sunt cabluri sau lanţuri, scoabe. Impresionant urcuşul pe vâlcelul Stein Rinne, spre Ellmauer Tor. Am văzut o placă In Memoriam, apoi, mai sus, Dragoş ne-a arătat o bucată de coardă care atârna dintr-o surplombă.... Am văzut echipe intrând în trasee de căţărare, am întâlnit şi mulţi trekkeri ca noi, venind în sens invers. După o vreme, la coborâre, am continuat pe 823, pe Jubilaeumweg, să trecem şi pe la Grutten Hutte (1.620 m). In aceeaşi zi am pornit spre Elveţia, la Worgl am intrat in autostrada de Innsbruck, am părăsit-o la Landeck de unde am urmat valea Innului spre amonte, prin locuri cunoscute. Dar dorind şi ceva nou, înainte de graniţa cu CH, am cotit la stânga, trecând prin Reschenpass/ Passo di Resia (1.508 m) în Italia. Locuri superbe, seară faină în campingul din Malles Venosta. În seara următoare, vom fi în Elveţia, la Cabana Boval să urcăm Vf.Morteratsch, bun de aclimatizare, verificare şi îmbunătăţiere a antrenamentului.. Despre asta, in relatarea alăturată.
Imagini: https://plus.google.com/photos/100452716495980794788/albums/591013831234...
******

Meniu: 
17. ture externe
glqxz9283 sfy39587stf02 mnesdcuix8