Pantofarii

Opinie despre cei cu comportament inadecvat pe munte. 

Cu ocazia unei deteriorari mai grave a telecabinei Busteni-Babele , cineva scria pe Alpinet: „Oare, odata cu caderea telecabinei din Busteni vom avea parte de mai putini „pantofari” la Babele, sau ne vom intalnii cu ei tot mai des pe Jepi? Sau poate baietii din Salvamont vor avea mai mult de lucru?

Catalin , in mod corect a scris cuvantul „PANTOFAR” cu ghilimele. Se mai utilizeaza si „sosonari” , „paltonari” . Candva li se spunea „mazdronci” sau „mazdropi”. Dar si daca mai scriem cuvantul pantofar fara ghilimele, trebuie sa fim o data si o data in clar: NU e vorba de ce avem in picioare cand mergem pe munte, nu e vorba de echipament decat intr-o mica masura, ci mai ales de CE AVEM IN SUFLET!!! Asta nu inseamna ca ii aprob pe cei care urca, din motive diverse, echipati necorespunzator, caci nu o data, din cauza unora dintre acestia, ture „de plimbare, de placere”, mi s-au transformat in „ture de salvare”. Dar uneori erau doar PANTOFARI PE DINAFARA, echipati prost din ignoranta, saracie, dar iubeau si respectau muntele, legile comportarii pe munte fiind -in principal-,de fapt legile bunului simt. Erau jenati de nestiinta lor, de faptul ca ne-au creat probleme. Cu unii am tinut legatura, au devenit adevarati oameni de munte, unii imi sunt acum prieteni. Nu i-am tratat atunci cu insulte sau ironii. Ii prefer pe acestia celor bine echipati, unii chiar cu corzi , carabiniere, hamuri, dar PANTOFARI PE DINAUNTRU, care aduc cu ei pe munte muzica lor de la oras, limbajul trivial, care arunca gunoaie peste tot zicand; „sa aiba ce lucra aia care se tot iau de noi”. 

Da, de acord ca in aceste doua categorii de mai sus se incadreaza putini ! Caci majoritatea celor care-s „pantofari pe dinafara” sunt si „pantofari pe dinauntru” si ca majoritatea celor echipati de munte, ca marea majoritate a cataratorilor, sunt adevarati montaniarzi. Adjectivul „adevarati” e doar o subliniere, cei „ne-adevarati” de fapt nu sunt montaniarzi. Sa dea D-zeu, sa ne intalnim pe munte numai cu montaniarzi ! 

Cand am aflat de caderea telecabinei, m-am gandit in primul rand la Salvamontistii din Busteni; nu-i deloc usor sa urci in goana la locul accidentului, apoi sa cobori Valea Jepilor cu mortul sau – si mai dificil cu ranitul. De asemenea, m-am gandit la acei montaniarzi de 70-80 de ani, care ar face economii la iaurt, ca sa mai urce o data la Babele si -daca inima ii mai ajuta- de acolo la Omul.