Despre cartea "Cuceritorii inutilului"

Am avut marea bucurie s-o citesc mai intai in franceza ("Les conquerants de l'inutile", Ed. Gallimard, 1961)- cadou de la bunul meu prieten Ghiţă Racoviţă, speolog clujean, nepotul marelui Emil Racoviţă. Un alt speolog clujean, Corneliu Pleşa, coleg cu Ghiţă, a avut apoi initiativa de a face demersurile necesare pentru a o putea traduce, obtinand amabilul acord al Doamnei Terray si un contract cu  Ed. Stiintifica Buc. 1972.
La cateva saptamani de la aparitia cartii, in librariile noastre, in luna februarie, eram la cabana Plaiul Foii toti alpinistii seniori care participam la "Campionatul National". Dan Vasilescu, Cezar Manea, "Pif" si alti veterani isi amintesc desigur. Ninsese masiv, asa ca dupa ce in prima zi, unii dintre noi (cine a dorit) am dat tone de zapada in capul secunzilor nostri, facand cate o "transee la verticala" prin Peretele Padinei Popii, organizatorii au redus concursul la o mansa in peretele de deasupra izvorului  Orlovschi. Seara, la Plaiul Foii, printre altele se vorbea despre "Cuceritorii..." Nu mai stiu cine a avut ideea,(cred ca "Nea Milica", el avea legaturi mai vechi de colaborare si prietenie cu speologii clujeni) de a se  scrie d-lui Plesa- traducatorul- o scrisoare, semnata de toti, scrisoare de multumire pentru acest superb cadou oferit alpinistilor si celorlalti iubitori de munte. Dl. Pleşa mi-a marturisit apoi cat de mult l-a bucurat acel gest...

    Am fost rugat de doi alpinisti sa fac o recenzie a cartii. Normal ar fi sa fac recenzia unei carti aflate/iesite de sub tipar- cum am facut ieri privitor la "Singuratatea verticalelor" a lu Cuxi (care ar fi putut deveni un Lionel Terray al nostru!), nu a uneia epuizate de decenii. Dar   cine o doreste cu adevarat, o va gasi, asa cum si eu am gasit multe Carti Mult Dorite. Le-am citit de la prieteni sau in biblioteca, deoarece unele nu se imprumutau acasa. Iar anii trec si unii alpinisti urca definitiv spre albastrul cerului, undeva si mai sus de o  Fisurră Albastră, iar urmasii le pun cartile in anticariate. Eu ma bucur, dar ma si intristez cand cumpar carti in acest fel...

    Toate cartile despre munte ne sunt dragi, noua celor care iubim muntele. Dar cartea lui Lionel Terray  straluceste printre ele. Este un CV montan scris atat de captivant, desi nu-mi dau seama daca e talent sau o exteriorizare fericita a pasiunii pentru munte. Poate ca ambele, caci cartea o citesti "pe nerasuflate", chiar daca nu ai fi/nu esti alpinist. Citind-o, te simti undeva la un refugiu alpin, ascultand "povesti adevarate" ale unui camarad intru pasiune, un camarad care are ce povesti, iar tu (si ceilalti) il asculti in tacere, parca temator sa nu rupi vraja.
Incepe cu "Chemarea Muntelui", in care iti regasesti temerile,  emotiile, primele bucurii, convingerea ca "asta cautam", cum a scris Jerzy Kukuczka.  Continua apoi cu "Primele victorii", apoi cu "Batalia Alpilor" - perioada razboiului. Un capitol e intitulat "Intalnirea cu Lachenal", devenit un cvasi- permanent camarad de coarda, un prieten despre care scrie cuvinte emotionante. In "Peretele nordic al Eigerului" tensiunea celei de a doua ascensiuni a acestuia e urmata de participarea la o dificila actiune de salvare din acest perete cunoscut ca "ucigas". Ne impresioneaza apoi cu felul in care scrie despre frumusetea meseriei de ghid alpin ("Ghid de mari ascensiuni)". Ultimele doua capitole sunt "Annapurna" si "Pe piscurile lumii". Annapurna, Makalu, Jannu, Fitz Roy, Huantsan, Chacraraju, Taulliraju....

Nu dau un palmares complet al sau; va las sa-l descoperiti singuri. In mai putin de sapte ani, participase la 7 expeditii, petrecuse 27 de luni pe alte continente, realizase 180 de ascensiuni in Alpi, tinuse 700 de conferinte si a fost calauza de-a-lungul a peste 150.00 km., dupa cum scrie chiar el in carte. Ceea ce va recomand este sa ganditi ca tot ce a realizat s-a facut cu decenii in urma, cu echipmentul de atunci, fără căşti, fără hamuri, cu coarda legată direct peste piept, cu bocanci nepotriviţi pentru marile geruri din munţii mari..
.
Cartea este o calda pledoarie pentru munte, pentru a trai intens viata, pentru prietenie. E greu de gasit, dar cautati-o, cititi-o si va asigur ca nu veti regreta. Din pacate nu mai exista prin arhive filmul "Stele in plina zi" (titlu romanesc pt. "Les etoiles du Midi"- rgizor Marcel Ichac 1958) in care el era "actor" si nici filmul "Cuceritorii inutilului" realizat In Memoriam, cu secvente din expeditiile la care a participat si interviuri cu camarazi ai sai. Auzisem atatea despre primul mai ales, de la alpinistii care erau veterani cand eu eram incepator, incat am fost nespus de fericit cand in fine am avut sansa sa le vad. Despre "Stele..." imi vorbise atat de cald, mi-l povestise scena cu scena "Nea Tomiţă" (Toma Boerescu); il vizitam des si-i sorbeam spusele, la patul sau de suferinta dintr-un spital clujean... Cat de mult m-am bucurat cand, dupa ani, am reusit sa-l vad la TVR. Si sa-l revad mai recent pe Youtube: https://www.youtube.com/watch?v=vChHCJN698Y

Va doresc sansa sa gasiti/cititi minunata carte a celui care a scris:

"Ceea ce ne placea in escalada, era senzatia de a domina forta gravitatiei, de a dansa in vid, de a alerga pe verticala. Intocmai ca aviatorul in vazduh, ca schiorul pe zapada, omul se simte atunci descatusat si devine pentru scurt timp un semen al caprei negre, al veveritei si poate chiar al pasarii".

A scris multe fraze de o deosebită sensibilitate. Multe dintre ele le-am extras ca citate veţi regăsi tot în acest capitol în "Gânduri despre alpinism si munte"

Din pacate "aripile" lui de Icar s-au topit la 4 ani dupa scrierea cartii, la 19 sept. 1965, la varsta de 43 de ani. De data asta zborul a fost in directie inversa: a plutit prin aer spre grohotisul de la baza peretelui, timp de 11 secunde, impreuna cu tanarul sau camarad Marc Martinetti, dupa "descoaserea" unei lungimi de coarda dintr-un traseu din peretele Gerbier din masivul Vercors. N-a ajuns la finalul ce si-l imagina in ultima fraza a cartii:

"Daca nici o piatra, nici un serac, nici o crevasa... nu-mi va zadarnici tura, va veni o zi cand, batran si obosit, imi voi gasi pacea printre animale si flori. Cercul se va inchide, iar eu voi ramane un simplu pastor, ca-n visurile copilariei mele..."
                                                      *****

Meniu site: 
glqxz9283 sfy39587stf02 mnesdcuix8