Revelion la Bucura

Două nopți cu cortul deasupra lacului Bucura, pe vreme capricioasă. Poze aici: https://photos.app.goo.gl/23wfHSahPS3SwALU6

Cei care ne urmăriți activitatea montană, știți deja că de 20 de ani încoace ne petrecem Trecerile dintre Ani în cort, pe munte, 3-5 zile și de obicei cu schiuri. Cele mai multe astfel de ture de Crăciun, de Rev, de Paști le-am efectuat în circuit, dar unele cu ”base camp”, cu cortul montat într-un loc pentru cam 3 nopți și ture zilnice cu bagaj mic.

Ultimele două ture de revelion au fost cu Base Camp, dar cu schiuri : pe Transalpina și lângă cabana Buta. Text și albume foto la:http://www.dinumititeanu.ro/09-revelioane-craciunuri-si-paste-pe-munte

Pentru 2019-2020 era planificată din nou o tură în circuit pe schiuri, deci zilnic cu bagaje mari în spinare, de cam 4 zile, cu 3 nopți în cort, dar am amânat-o din motive de lipsa zăpezii.

Am decis o tură de Rev pe bocanci, cum din lipsa zăpezii suficiente am mai parcurs vreo trei. Acelea au fost însă în circuite de 50-60 km. De data asta tura a avut și caracter staționar și doar pe bocanci.

Am ales ca destinație Căldarea Bucura din Retezat !

De fiecare dată, pentru tura asta de 3-5 zile, ”ne pregăteam” în prealabil cu câte o ”Tură de Crăciun” de 2-3 zile. Dar de Crăciun 2019 nu era zăpadă pe munții mai mici. De fapt pe dealuri gen Apuseni sau Obcine, cum le făcuserăm pe cele anterioare, cu posibilitatea de ”a mirosi” farmecul Crăciunului în bisericuța dintr-un sat mic de munte. Și nu era nici măcar înghețat pământul ! Așa că de scârba noroaielor am ascultat sfatul tatălui Marlenei: ” Ia mai stați și voi ca oamenii, pe acasă !”

În 30 decembrie la ora 6 dimineața plecăm din Cluj cu al nostru ALP spre Retezat. La ora 9 îl parcăm la Cârnic. Unde, sperăm că era și doar noi nu am văzut, o plăcuță cu anunțul ” Cabana Pietrele închisă- Closed”. Anunț ce era la curba drumului unde se ramifica poteca spre Cabana Gențiana și la întâlnirea acesteia cu cea care urca dinspre Cabana Pietrele. La ora 12.30 soseam la Cabana Gențiana. Vreme faină, facem primele poze, schimbăm câteva vorbe cu Nea Gigi și unii montaniarzi ( nu ne place numele de ”turiști”) și pornim ”la deal”.

Brazii și jnepenii sunt încărcați de neaua căzută în 28 și 29. Dar zăpada nu acoperise bine jnepenii, nu ar fi fost o plăcere urcarea pe schiuri spre Bordu' Tomii și mai ales coborârea de acolo. Dar au fost și câțiva ambițioși, le-am văzut urmele prin căldare și spre Șaua Stânișoara. Avem avut norocul să găsim poteca bine bătută până la Lacul Pietrele. Ne întâlniserăm cu unii care coborau și ne-au spus că vom avea urme până în Curmătură și pe creastă spre Peleaga. Le-am mulțumit desigur. Deși mai apoi , unde panta devenea mai abruptă, am constatat că urmele lor sunt prea distanțate pentru noi care avem bagaje mari . Așa că trebuie să săpam cu bocancii trepte intermediare.

La ora 16.30 suntem în Curmătura Bucurei. Spre sud facem noi urme în zăpada de cam 70 cm. La ora 17 decidem că am ajuns ”la destinație”. Orizontalizăm și tasăm platforma pentru Erik cel Roșu lângă un bloc stâncos, cam la jumătatea distanței dintre Curmătură și lac. Spre deosebire de câteva revelioane cu temperaturi de -18-22 gr.C, de data asta temperatura era ”blândă”, doar -10 gr.C, dar în cort am pornit totuși ”încălzirea centrală” ! Dacă nu știți: Text și foto : http://www.dinumititeanu.ro/Cu-cortul-iarna
În zare, dincolo de Șaua Plaiului Mic și de Creasta Vâlcanului se văd lumini ale unor sate din Oltenia de sub Munte. E o liniște incredibilă, nu e vânt deloc.

Ultima zi a anului 2019. Vremea nu e prietenoasă, e ceață deasă așa că repornim ”încălzirea centrală” și mai lenevim în saci. Dar pe la 10 , când se mai destramă norii, ne amintim că nu suntem ”drumeți de vreme bună” ! Așa că urcăm spre Curmătura Bucurei. Ne blindăm bine fețele, ne punem ochelarii, căci suntem ”sablați” cu cristale supărătoare de gheață. Ținem creasta ”matematică”, peste vârfulețele Bucurei 2, eu amintindu-mi de ascensiunile de iarnă din tinerețea mea a traseelor 25 Octombrie și Cresta Vulturilor, pe care mai apoi, cu Marlene - în anii ”tinereții noastre”- le parcurseserăm doar vara.

La ora 12.49 -cum ne spune poza de vârf -una dintre puținele făcute și ne-deletate- suntem la 2.433 m, pe Vârful Bucura 1. ”Ciugulim” câte ceva, bem câte un pahar de ceai cald din termos și pornim înapoi la ”pensiunea noastră” ! Unde, pe lângă cortul nostru cu o ușă semi-deschisă, trec cam la 15 m fără să ne salute trei montaniarzi cu căști și coardă pe rucsacii mari.

Aflasem în creastă unde era semnal gsm, că în prima zi a anului 2020 vom avea câteva ore de soare doar dimineața, dar pe creste vântul va fi și mai ”furios ca azi”. Vânt care bate și acum în rafale, dar stăm liniștiți căci țărușii de iarnă ai sforilor nu ni-i poate smulge, îi îngropasem adânc și bătătorisem bine zăpada peste ei, care acum e deja înghețată.

Revelion 2020 : ”În familie”, doar Noi Doi cu sentimentele și gândurile noastre și Maria Sa Muntele ! Atmosferă intimă, fără hărmălaie, doar cu discreta și plăcuta melodie numită Liniște. Depărtate pocnituri din Valea Jiului de Vest și chiar mai depărtate focuri de artificii din satele oltenești. Apoi ne lăsăm în brațele lui Moș Ene.

Prima Zi din 2020 ! La Mulți Ani și La Mulți Munți tuturor, mai ales vouă dragi Confrați întru Pasiune cum ar spune Noica ! Afară este ”zeamă de lapte” cum spunea cândva Miși Szalma. Mai lenevim. Deși aveam mâncare pentru 4 nopți și ne dorisem ca în prima zi a lui 2020 să urcăm până pe Peleaga, îi propun Marlenei că dacă vremea ”se luminează” să trecem azi peste creastă. Nu ne surâde coborârea din Curmătura Bucurei spre căldarea Pietrele pe ceață și cu urmele de la urcare astupate de vânt. Așa că pe la ora 11, când căldarea Bucura era plină de lumină, ieșim din cort și zâmbim la soare, deși niciunul nu avem păr bălai . Soare ce ne permite câteva imagini faine. Nu vedem nici oameni pe la Refugiu, nici cortul ”vecinilor” și nici pe ei.

Strângem cortul, bagajele și începem a săpa urme spre Curmătura Bucurei. În creastă ne ia în primire vântul ! Nu se mai văd mai deloc urmele de ieri, dar măcar aveam vizibilitate. Colțarii și pioleții ne sunt foarte utili, prima parte coborâm ”mai cuminți”, în poziția de urcare, deci ”cu fața la cearșaf” ! Se văd vreo 6 oameni care urcă spre Șaua de Iarnă. Mai sus de lacul Pietrele întâlnim două persoane- unul era dl. Răzvan Dobre din București- care deciseseră să se întoarcă spre Gențiana. Așa că nu mai trebuie ”să spargem urme”. Un gând pios la Monumentul Cuxi spre care ne-am bucurat că duceau urme proaspete, un gând similar lși a ”Bolovanul Sarcofag” al Clubului ”Floare de Colți” din Valea Jiului , cei care îngrijesc și modernizează mereu Cabana Gențiana. Eliberez iarăși de zăpadă cu mănușa plăcuța aurie ”In memoriam Zsolt Török”. Câteva saluturi prietenești și poze de grup la Refugiu. Unul dintre ei este celebrul Cornel Roman- ”Conu” din Bănie ! Cu urările de rigoare vechilor și noilor prieteni, la ora 15.15 pornim la vale. La ora 17 suntem la ALP. La ora 20 -ca niciodată în seara de 1 Ianuarie- ajungem în Alma Mater Napocensis, unde n-are cine să ne întrebe: ”Ce s-a întâmplat?”. Deciși -la excelenta propunere a Marlenei- ca mâine dimineață să punem boxul pe ALP și schiurile în box și să plecăm undeva pe 2-3 zile să astâmpărăm supărarea schiurilor și al nostru dor de ”mers alunecat” la deal și la vale pe minunatele tălpici.

Meniu: 
01.Articole recente
glqxz9283 sfy39587stf02 mnesdcuix8