2. Avalanse catastrofale – statistici

Motto : Avalansa cea mai putin periculoasa este cea care nu omoara pe nimeni

Este stiut ca, spre deosebire de fenomenele naturale dorite (ploaia asteptata deseori sa ne ude ogoarele, sa ne spele orasele, zapada sa ne acopere gunoaiele), avalansele sunt fenomene naturale nedorite.

DEFINITIE: Avalansele sunt  fenomene meteorologice  reprezentate de deplasarea prin alunecarea, curgerea sau rostogolirea   pe pantele muntilor a unor mase de zapada, care antreneaza uneori in miscare si pietre, stanci, arbusti etc. Ele sunt temute, caci produc distrugeri (paduri, constructii) si uneori fac si victime omenesti.  In muntii nostri, victimele avalanselor sunt mai ales turistii, schiorii, alpinistii, asa cum am precizat anterior. 

Avalanse catastrofale:  In muntii mai mari (Alpi, Anzi, Himalaya) si avalansele sunt pe masura acestora, ele producand deseori catastrofe, acoperind sosele, cai ferate si mijloace de transport surprinse in zona, dar si catune, cartiere si chiar orasele. In statul Washington din SUA, in 1910, o avalansa cazuta peste o linie ferata a tarat „in prapastie” doua trenuri de persoane. In acelasi an, in Canada, au murit intr-o avalansa 62 de muncitori care dezgropau un tren acoperit de o avalansa anterioara.

În 10 febr. 1970, în staţiune Val d’ Isere, o avalanşă spontană  pe culoarul Grande Gorge  a  lovit cabana ” Makalu 2″  omorând 39 de persoane şi rănind multe altele. Masacrul l-a produs suflul care a spart geamurile, suflu care a precedat „tunetul ” ! Tot în  acel an, în 31 mai 1970, o avalansa uriasa, declansata de un cutremur ( s-a rupt un ghetzar suspendat ), a acoperit in intregime oraselul Yungay din Peru, facand 18.000 (!) de victime. In 10 ianuarie 1962, acesta fusese „iertat” de o alta avalansa uriasa, pornita de sub varful Huascaran, care, dupa ce a parcurs 16 km, a facut 4000 de victime in 9 mici localitati vecine. In decembrie 2006, alpinistul clujean Romeo Chira care a urcat munti mari din Peru, ne-a aratat si o fotografie a impresionantului monument ridicat in memoria acelor victime.

În 13 iulie 1990 o uriașă avalanșă declanșată de un cutremur a ucis 45 (!!!) de alpiniști din tabăra 3 aflată la 5.300m pe traseul  Razdelnaya, unul dintre cele de duce pe vf.Lenin.

In tarile alpine, localitatile, casele, cabanele se construiesc in functie de datele privind avalansele, transmise de generatiile anterioare (verbal sau prin arhive) sau de statisticile oficiale. Primariile poseda harti cu ierarhizarea zonelor de risc. Sunt locuri favorabile avalanselor, unde acestea sunt frecvente, unde nu se construiesc locuinte, cabane, iar soselele sau liniile ferate se realizeaza in zona respectiva cu tunele, copertine etc. Dar avalanse uriase pot ajunge si in locuri ce par sigure, asa cum reiese din exemplele de catastrofe de mai sus. Mai dam un exemplu: In 20 ianuarie 1981, in departamentele Savoia si Isere din Franta, avalansele au distrus peste 100 locuinte, biserici, anexe gospodaresti, amplasate in acele locuri de 300 – 400 de ani. 

Avalansele spontane care surprind oameni in cladiri sau in mijloace de transport, fac mai multe victime deodata. Pe munte asa ceva se intampla rareori. De obicei sunt 2-4 victime deodata. Dar sunt si exceptii:In 1937, in Nanga Parbat (muntii Karakorum), 16 alpinisti germani si serpasi au fost ingropati in somn in tabara a IV-a, loc pe care il crezusera sigur. Conul avalansei avea 400 m lungime si 150 m latime.  O tragedie cu 23 de victime a fost în Ro în 17 apr.1977, la Bâlea. Amănunte în subcap.9 !

Despre  o avalanșă similară din anii ‘40  în munții Rodnei, aflasem doar vag. Abia în 2020 am aflat date concrete: În 13 ianuarie a anului 1944,  o mare avalanșă în căldarea Petrosu Rodnei a îngropat 16 montaniarzi maghiari, membrii echipei de schi din oraşul  Salgótarján, care  doreau să urce pe cel mai înalt vârf din Ungaria de atunci.  Vârful Pietrosu Rodnei se numea  ”Horthy-csúcs”, după numele regentului Ungariei, Myklos Horthy. Ungaria obținuse Ardealul de Nord  în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940.  Dintre cei 16 doar unul a reușit să se salveze și să dea alarma. Nu cred că a fost o avalanșă  spontană, ci  provocată de cei în cauză.  Abia în 1994 a avut loc la Salgótarján, prima comemorare oficială a victimelor acelei avalanșe,  iar  în 2003, a fost montată o placă comemorativă  în apropierea lacului Iezer. Apoi,  în 2019,  acolo a mai fost amplasat un mic monument   cu text bilingv. (info de pe internet, de la Sebastian Sava, ghid montan din Iași.)

In tarile cu avalanse frecvente, s-au creat SERVICII SPECIALE. Unul din cele mai vechi si cunoscute este cel elvetian de langa Davos (Weissfluchjoch), fondat in 1935. In SUA, el se afla in Muntii Stancosi, la Fort Collins (statul Colorado), in Franta la Grenoble. (ANENA a fost creată de statul francez în 1971 ca urmare a avalanșelor dramatice din iarna 1969-70), Pana si tari cu munti mici (Scotia) au servicii de specialitate. Aceste institutii dispun de o retea de statii, unele cu specialisti, altele automate, de senzori amplasati in sol etc., care culeg o serie de parametri privind zapada (grosime, numar de straturi, temperatura lor, structura, coeziunea dintre straturi), locul, ora, cauza declansarii avalanselor, viteza de deplasare, distanta parcursa, marimea conului avalansei, tipul avalansei etc. Se filmeaza avalanse din exterior, se studiaza avalanse „din interior” (observatori in buncare ). Se fac studii „de laborator”, chiar si pe avalanse miniaturale cu zapada adevarata sau ” zapada” din zahar, faina, nisip etc., modifacand „patul” avalansei, inclinarea pantei, etc. Mai nou aceste simulări se fac  pe calculatoare. De asemenea sunt fisate cazurile cu victime si analizate apoi statistic. Concluziile stau la baza masurilor de reducere a numarului de victime, atat a celor datorate catastrofelor (avalanse peste sosele, cai ferate, localitati), cat si de reducere a numarului de schiori, turisti si alpinisti morti in avalanse.

STATISTICI :

 Măsurile preventive/educative sunt tot mai eficiente,  ceea ce se constată: deși a crescut mult și numărul celor care abordează munții iarna, numărul decedaților în avalanșe n-a  crescut numeric, în țările alpine se menține media de  cam 30  morți pe an . 

       -Elveția: o  statistică pe 35 de ani pentru Alpii elvețieni dă media de 75 de oameni/an acoperiți de avalanșe, din care decedați 35/an.

       -Franța: – în Alpii francezi, o statistică pe 28 ani dă media de peste 100 persoane/an implicate în avalanșe, cu o medie de 30 morți/an. În iarna 1996/1997 au fost 23 de morți în avalanșe în Alpii francezi, în 2002/2003 au fost 26, dar au fost și ani „negri”: sezonul 1969/1970, 1980/1981 și 2005-2006 cu câte 55-57 morți

Au fost 13 decese în 2018-2019 și 11 decese în 2019-2020, după un sezon 2017/2018 peste medie (37 decese). Pe parcursul sezonului 2020-2021  ANENA a înregistrat 135 de accidente de avalanșă, pentru 223 de persoane implicate, 52 îngropate (capul sub zăpadă), 40 morți, 66 răniți și 117 nerăniți.

Tot în Alpii francezi: 6 mai 2022:   Nouă persoane au murit în această iarnă în Franța în urma unor avalanșe, potrivite cifrelor Anena. Chiar dacă iarna nu s-a încheiat complet, niciodată un bilanţ al accidentelor mortale nu a fost atât de scăzut din 1971. Această  cifră compensează bilanțul de anul trecut, când s-au înregistrat 39 de decese în iarna lui 2021.

     -SUA: avalanșele fac 20-30 victime/an (19 în sezonul 1997/1998)

     – In Tatra poloneza 1-4 morti/an intre 1985-2000. 

Accidentologie:  În Alpii elvețieni, în perioada 1945-1959, drumeții, schiorii, alpiniștii au reprezentat numai 43% din cei morți în avalanșe, restul în catastrofe -33% sau muncitori în zone montane -24%. Dar în deceniile următoare 90% dintre morții în avalanșe au fost montaniarzi, schiori, alpiniști! Aceste cifre dovedesc eficiența măsurilor de protecție a șoselelor, construcțiilor. Dar acest procentaj de 90%, trebuie coroborat cu numărul anual de decese în avalanșe ale practicanților de sporturi montane de iarnă. Deși în ultimele decenii a avut loc o „explozia  a schiului”, numărul deceselor în avalanșe nu a crescut, a rămas oarecum constant de cam 30/an în Franța ( a se vedea mai jos), Elveția, USA, ceea ce dovedește eficiența metodelor educative privind evitarea avalanșelor, deși în ultimele decenii a avul loc o „explozia a schiului”.  Revenind la accidentele din munți:

În Franța, în 1997 a fost creat  SNOSM – Le Système National d’Observation de la Sécurité en Montagne care studiază toate accidentele din munți : schi alpin, drumeții pe schiuri sau rachete, drumeții pedestre, alpinism, ice-climbing, via ferrata, parapantă/deltaplan, canyoning, ciclism montan.  Se publică anual statistici despre intervențiile cu elicoptere sau terestre pentru accidente în munți.  O statistică pe anii 2009-2018 arată că nu avalansele fac cele mai multe victime in munti. Prin traumatisme au murit în munți 1.701 =170/an  de persoane și doar 305 =30/an  prin avalanșe. De reținut și că   600 persoane/an mor (în Franța)  prin inec ( din care 47 in piscine particulare !), si 40-45/an in accidente de vanatoare. 

La fel, in muntii nostri nu avalansele fac cele mai multe victime. Dar iarna 2003-2004 a fost catastrofala: 8 schiori si montaniarzi morti in avalanse !!!

In anii ’80 cand participam la consfatuirile anuale ale sefilor de echipe Salvamont, am incercat sa fac un studiu statistic privind accidentele grave si mortale in muntii nostri, inclusiv privitor la avalanse, notand cifrele ce le citeau sefii de echipe. N-am avut insa acces si la rapoartele scrise ale colegilor care absentau, caci sefii nostri spuneau ca datele acestea sunt secrete !

STATISTICA MEA DIN  Ro :

Asa ca din ian. 1974,( cand  a murit prietenul meu Misi Szalma in avalansa la Podragu !)am inceput sa tin eu o evidenta a celor decedati in avalanse. Desigur  ca nu e completa, caci unele au aparut probabil doar in presa locala, nu le-am aflat. Probabil nici acum, dupa 2000 nu le pot afla pe toate. Iar Salvamontul care are/ar trebui sa aiba data cvasi-exacte, nu stiu sa le fi analizat si publicat   vreodata si pentru noi, cei care nu suntem in Salvamont.

  Am consemnat notat 84 de morti in avalanse in muntii nostri  si anume:

Pana in 1979….. 39, dintre care 23 in avalansa catastrofala de la Balea din 17 apr.1977.

1980-1989……. 11

1990- 1999…….18

Dupa 2000……. 16.

Cu victime multiple:1 x 23;  1 x 6; 2 x 5 ; 3 x 4, 2 x 3; 5 x 2; 17 x 1. (date consemnate in nov.2008)

Cu cateva exceptii am notate: numele victimelor, data avalansei, la cele mai multe dintre ele si alte amanunte, existente  in capitolele care urmeaza.

S-au mai citat in presa si 5 morti (dintre care 3 copii) in 21-24 ian. 2001 in sate de munte. Am numele localitatilor, nu si al victimelor.    

 Se observă mai sus ca numarul de victime in avalanșe tinde sa crească in Carpatii nostri. Echipamentul alpin (pioleti, coltari, saci cu puf etc.) nu se mai pot obtine doar prin asociatiile sportive ca inainte de ’89, ci il poate achizitiona oricine. Acest lucru este pe de o parte binevenit caci a dus la cresterea rapida a numarului alpinistilor si al performantelor in domeniu. Dar competenta si experienta alpina nu se gaseste de vanzare la nici un magazin! Cand intalnesc tineri alpinisti autodidacti pe munte, mi-amintesc ca celebrul Lionel Terray spunea ca „Cel mai periculos fapt in alpinism este inconstienta tineretii”. Dupa moartea unora dintre acesti tineri, cei care le-au cunoscut intentiile, cabanierii sau cei care i-au intalnit pe traseu sunt acuzati uneori cu vehementa de rude, de ziaristi, ca nu i-au lamurit, ca nu i-au oprit cu forta (revistele România Pitorească 12 / 85, 8 / 87, 3 / 88 si 9 / 88 ). Este insa atat de greu sa o faci. Cu cat sunt mai incepatori intr-ale muntelui, cu atat sunt mai orgoliosi, mai dornici de a-i epata pe prieteni (si prietene) cu „victoria” lor. Avalansele capricioase si perfide pandesc si uneori pacalesc si pe asii care au mici fisuri in pregatire, darmite pe cei cu „crevase” in materia „stiinta muntelui”. 

In capitolele viitoare vom „sonda” in avalanse, pentru a vedea conditiile de formare si declansare, tipurile de avalanse, metode de aparare, tactici de evitare, sanse de supravietuire, metode de cautare a victimelor si de acordare de prim-ajutor, alte aspecte medicale, logistice etc. 

Desi bazate pe tratate si reviste, pe experienta personala si discutii cu specialisti, materialele ce vor urma vor reprezenta un simplu ABC al avalanselor. Niciodata nu vom sti totul despre avalanse, nu le vom putea prevedea pe toate. 

Dar ca sa le evitam, sa riscam cat mai putin, trebuie sa invatam cat mai multe despre ele.