Gânduri la o plecare

Încerc de o vreme să-mi ordonez gândurile, să-mi mai calmez durerea şi revolta, să mi se usuce lacrimile, ca să pot scrie. Poate subconştientul mă îndeamnă la asta în speranţa că mă voi mai elibera de „energia negativă”, de revolta ce o simt mai de mult, dar mai ales de când am aflat de la Dia această decizie, deloc uşoară, a ei. Să scriu ce? Ceea ce ştiţi şi voi, ceea ce gândiţi şi voi, cei care cu toţii, din ture sau doar de aici, de pe grupul de discuţii al clubului nostru de iubitori de munte, o cunoaşteţi pe Dia. Şi ştiţi cât de perfecţionistă e Dia în toate, câte eforturi depunea ca tot ce face să fie perfect şi la timp, ştiţi de multele nopţi în care dormea doar 3-4 ore de dragul lucrului bine făcut.

Ştiţi cât de mult iubeşte Dia ţara asta, peisajele şi oamenii ei, mai ales pe acei oameni simpli, sărmani, dar atât de curaţi şi de buni la suflet. Dia nu e dintre aceia care gândesc „Ubi bene, ibi patria”. Şi de fapt eu cred că sunt puţini care gândesc, care simt aşa. Iar patria în care te-ai născut, în care ai copilărit, în care ai părinţi şi bunici şi morminte, în care ai cules atâtea amintiri frumoase, în care ai mulţi prieteni, în care ai bătut sute de kilometri pe munte, în care ai făcut mii de fotografii, în care… ar trebuie să fie acea patrie care să te ţină aici! Să îţi aprecieze competenţele, să iţi răsplătească eforturile. Să îţi dea o speranţă că aici va fi mai bine, că mergem spre mai bine. Să vezi că bogăţiile ei sunt folosite şi pentru tine şi ai tăi, că apele, pădurile, aerul, solul şi subsolul nu sunt agresate, batjocorite, mutilate, distruse de către o minoritate de hrăpăreţi fără scrupule, care se gândesc doar la binele lor şi la prezent; după ei deşertul, nu doar potopul.

La trecerea dintre anii 2013-2014 am fost pe munte, unde ar fi trebuit sa mă simt fericit! Dar gândul îmi era mereu la Dia, era furtună şi în sufletul meu! Eu, Marlene, Cătălina, Tibi şi mulţi dintre voi eram pe munte, iar draga Dia îşi făcea bagajele să plece din ţară! Noi doi ştiam deja asta şi îmi venea să urlu pentru că o fiinţă minunată ca ea, atât de îndrăgostită de aceste plaiuri, a fost obligată să ia o astfel de decizie! Și nu e singura! Suferinţa ei, durerea ei sfâşietoare o trăiesc multi alţii, necunoscuţi sau prieteni, unii colegi de grup de discuţii, dar mai introvertiţi ca Dia, ale căror sentimente le cunoaştem mai puţin, dar le bănuim! Care au plecat deja sau se gândesc la plecare…

Şi mai trist şi dureros e faptul că părinţii ei au fost de acord cu plecarea ei, au îndemnat-o să plece! Ei care au crescut-o, care au fost atât de mândri de cum a evoluat, de câte dovezi a dat că se va putea realiza prin calităţile ei. Dar tot ei au fost îndureraţi şi revoltaţi de câte dezamăgiri şi nedreptăţi a cules Dia în primii ei ani de muncă în România.

Au mai fost vremuri grele peste ţara noastră. Cam mereu grele, o ştiu de la bunici, o ştiu din istorie. Dar întotdeauna a existat o speranţă. Acum parcă nu mai e niciuna! Căci, după cei care îşi bat acum joc de ţară, de noi, vor veni odraslele lor…

Draga Dia,

Mă mângâie doar gândul că n-ai plecat în Noua Zeelandă! Ca ai la Paris lângă tine nişte oameni dragi. Mă mângâie şi ne mângâie gândul şi promisiunea ta că ne vom revedea de vreo două ori pe an. Îţi repet ce ţi-am mai scris şi spus la aflarea tristei veşti: ne mângâie gândul că eşti tare, că eşti inteligentă, tenace, că eşti o luptătoare. Că multele şi minunatele tale calităţi le va descoperi un bărbat care iubeşte muntele la fel ca tine. Că şi calităţile umane şi profesionale îţi vor fi descoperite, apreciate, utilizate, dar şi răsplătite la valoarea lor.

Şterge-ţi lacrimile şi fruntea sus!

PS după 10 ani: Acum, în 2024, Dia este acolo unde merita: în Geneva, la o firmă de prestigiu, apreciată și răsplătită și material și moral. E la „doi pași de Alpi” și  a rămas cu marea ei pasiune pro-munte, unde își reîncarcă mereu „bateriile”.  Revine anual, uneori chiar mai des, la dragii ei părinți din Baia Mare și la dragii ei părinți Carpații Românești. Te admirăm dragă Dia pentru tenacitatea prin care ai ajuns unde te afli acum.  Să rămâi mereu așa: frumoasă și tenace! Să fii mereu apreciată!