Cucurbăta – Curcubăta !

O altă denumire controversată de genul Vânătoarea-Vânătarea!   (articol alături!) 

Denumirea corectă e Cucurbăta. De la latinul și popularul în multe zone cucurbită/cucurbetă = bostan, termen existent în dicționarele de regionalisme și arhaisme. Filologii au un nume pentru  fenomenul de inversare de către persoane neinstruite a unor silabe pentru „a ușura pronunția”.  Se numește metateză și în DEX găsim: ”METATÉZĂ, metateze, s. f. Modificare fonetică produsă prin schimbarea locului sunetelor sau al silabelor dintr-un cuvânt.”  Știu din satul natal și din stagiul de medic de țară că sătenii folosesc genicologie în loc de ginecologie.  Cam așa este și cu curcurbăta, termen existent pe Wikipedia, postat acolo de unii ca cei care au postat acolo „Vânătarea”, deși pe ultimele hărți turistice (Dimap și Munții Noștri) e Cucurbăta, numele folosit și de localnici în anii când s-au elaborat primele hărți, cum veți afla mai jos.  

Pe harta austriacă (mulțumesc pentru ea lui Szabolcs Csaba Boloni!): Habsburg Empire (1869-1887 – Third Military Survey (1.25.000) apar ”Bihor (Cucurbeta)”-1848  și ”Cucurbeta Mică”-1.773 , litera e având „căciulă” ca ă,  semn că se pronunță ă!  Și pe acea hartă apar toate toponimele românești, culese desigur de la localnici . Este deci nume vechi de secole!  

Necazul e că și mulți localnici de la poalele Cucurbătei  încep a-i spune Curcubăta, auzind asta mereu de la „domni, care e mai deștepți ”. Mi s-a spus că și bostanului i se spune acum în zonă curcubătă.  Probabil și „pentru ușurarea pronunției” cum am explicat mai sus și din dezinteres pentru corectitudine.  Așa cum s-a discutat recent pe net că mulți domni-drumeți au înlocuit  cu nonșalanță numele tradiționale și oficiale  de marcaje turistice bandă si punct, cu dungă și bulină! Scuze pentru exprimarea „neaoșă” toată lumea știe ce e un cur, mai puțini știu ce e o cucurbetă!   Iar dacă în urmă cu 200 de ani moții ar fi folosit toponimul Curcubăta, austriecii așa l-ar fi trecut pe hărți! Mai ales că și funcționarii imperiali trimiși „pe teren”  știau ceva cuvinte românești, probabil și ce era un cur, dar nu și ce era o cucurbetă! Dar l-au trecut Cucurbăta, cum îl știau și cum îl pronunțau localnicii !

Geograful Ion Conea a explicat cum denumirile scrise se pot întoarce în popor și „alterează” denumirile originale. Exemplifica cu faptul că un alt  geograf susținea în fața unui cioban din Munții Căpățânii că vf. Nedeia pe harta lui figura Nedelea. Iar eu -Dinu- am o altă dovadă a posibilului transfer invers de toponim: în zona Rezervației Scărița-Belioara, un localnic pe care-l salutasem, mi-a adresat ca răspuns: ”Mergeți la Scărișoara?” – Eu îi spun ; -”Bade eu știam că-i spuneți Scărița!” -„Da, noi așa o știm din moși-strămoși, dar domnii ne întreabă de Scărișoara!” Din păcate așa figura inițial în scriptele Academiei Române, pe hărți și pe indicatoarele turistice. 

 Posibil prin preluarea fără verificarea corectitudinii a  unei erori de pe  harta austriacă mai sus citată, unde în acea zonă există și toponimul corect ”Sceritsa” , dar și ”Scerisóra” , deci cu grafia vremii.  Mă bucur că am reușit să demonstrez  editorilor unor hărți că denumirea corectă  e Scărița- singura folosită de localnici „din moși-strămoși”!  Dar cine poate lămuri oficialitățile că numele Cucurbăta e corect? Am scris despre asta unor geografi, dar fără speranțe, sunt „Stan Pățitul” și cu ei! Orgoliul nu acceptă sugestii de la ne-geografi!