Revelion la Capra

Unii dintre Voi, cei care ne urmăriți de mai mulți ani, știți de obiceiul nostru de a petrece pe munte, în cort Sărbători de Crăciun, Revelioane și unele de Paște. În capitolul: http://www.dinumititeanu.ro/09-revelioane-craciunuri-si-paste-pe-munte al blogului nostru găsiți și relatări-dovezi, iar -la cele de după 2007 și imagini, multe imagini.  Pe blog mai e un capitol chiar mai bogat. cu ture cu  schiuri și cort la sfârșituri de săptămână, unele chiar prelungite cu o zi. Cam de 22 de ani avem acest obicei; cu o excepție: un revelion cu prieteni la o pensiune din Casa de Piatră din Apuseni.  Primele erau itinerante, de 3-5 zile, cam 50-60 km, cu montarea cortului unde ne prindea seara.  Și la începuturi -în anii 2000-2003- nu aveam tehnologia modernă, mergeam după hartă și busolă, după amintirile de vara când parcurgeam traseul respectiv ”cu ochi de iarnă” !

Poate că și unii dintre voi ați remarcați- că în ultimele 5-6 revelioane ”ne-am mai cumințit”, pe mine mă  îndeamnă și vârsta. Mai multe  revelioane le-am petrecut cu ”Base Camp”, cu cortul montat undeva la înălțime, de unde parcurgeam ture cu schiurile de câte o zi, mai comode în zăpadă mare fără rucsacii mari. Dar și cu excepții: de ex de Rev 2021 am făcut tot o tură clasică, itinerantă  în Munții Cindrel, cu 3 nopți în cort, dar nu chiar cum era planul: după traversarea cam ”dramatică” pe ceață deasă și viscol a vf. Cindrel, am coborât pe frumoasa Valea Frumoasei (repetiție intenționată !), nemai-urcând și nemai-parcurgând și creata vestică a Munților Lotrului ! ( pe care o parcursesem în lunga tură de Rev.2005: Păltiniș- Cabana Șureanu !

Ultimele două Crăciunuri nu le-am mai petrecut cu schiuri și cort, ci per pedes -dar tot cu cort- pe Via Transilvanica. Tura recentă, de  8 zile și 140 km de la plecarea  de la granița Sibiu- Alba (Micăsasa/Lunca), am ajuns la în 29 dec. 2022 la Cugir și în aceeași seară acasă !  Timpul era scurt, munți cu zăpadă puțini !

Așa că am decis ca în 31 dec. să urcam cu ALP- Dusterul nostru la Bâlea Cascadă.  Fiind matinali, coada  la telecabină a durat doar cam o oră !  Doar cam 5 % erau acolo oameni de munte, care programaseră Rev-ul le Ref  Călțun, la cel de sub Fereastra Zmeilor sau la Ref. Tunel. 95 % erau ”paltonari”,  nu cu rucsaci desigur, ci cu valize pe roți (trolere).   Era și un grup mare de pensionari din Medgidia, excursia era ecumenică, organizată de un preot ! Ne întrebam dacă nu cumva s-a mutat chilia  lui Arsenie Boca de la Sâmbăta la Bâlea  !  Desigur aveau în plan să coboare în aceeași zi ! Apropo de trolere: în iarna trecută, în Parâng ne-a uimit un grup mare de elevi de la o tabără de schi la Cabana IEFS care coborau spre stația de telescaun cu schiuri pe umeri și cu…trolere ! Erau deci doar schiori, nu și montaniarzi !

Apropo de ”echipamentul” cu care mulți urcă iarna la Bâlea.  Prin anii 80, telecabina nu a putut circula în ultima zi a vacanței. Eram acolo un grup de părinți clujeni cu copiii la o tabără de schi de primăvară.  Am plecat la vale pe schiuri și cu rucsaci, spre marea bucurie a copiilor. Părinții  cu încălțăminte de oraș și cu bagajele în sacoșe- au primit o lecție de la Munte…

Ajunși sus, la Bâlea, am luat-o rapid spre Șaua Capra, căci desigur nu ne interesa castelul și biserica de gheață – atracția principală a zonei.  Ne-au mai depășit câțiva care urcau, alții  coborau. Dar unii cam inconștienți, nu aveau toți colțari sau pioleți, deși în zona de sus zăpada era ”beton”. De pe acolo, în urmă cu vreo 2-3 ani un clujean a devenit bob uman sub ochii îngroziți ai fiului său !   Dacă alunecă la vale pe acea pantă relativ abruptă, cred că nimeni nu se poate opri cu bețele. Eu -ca fost salvamontist- știu mai multe cazuri de decese iarna în munți din motive de bețe. Chiar și unii cu piolet nu știau, nu exersaseră cum să-l folosească ca ”self arrest” !

Vremea era ”așa și așa”. L-am montat pe Erick cel Roșu în acea ultimă zi a anului 2022 cam la jumătatea distanței dintre Șaua Capra și Lacul Capra.   Nu aveam semnal GSM, era si rău, dar și bine ! Mesaje de la prieteni le vom citi mâine în tura pe creste. Vremea devenise ceva mai bună. Am zăcut/dormit vreo două ore, mai ales că ne treziserăm la ora 5. Ne gândisem că dacă la Trecerea dintre Ani va fi vreme bună, să urcăm la frontale, pe vf.Iezerul Caprei, pe urmele de azi ale unor montaniarzi ca să admirăm focurile de artificii ca din parapantă. Dar n-a fost să fie, era din nou ceață, iar vântul a zguduit cortul toată noaptea. Așa că am petrecut Rev-ul în stilul nostru, fără artificii, fără brad împodobit și fără șampanie, deși la primele noastre revelioane aveam ”surogate” de așa ceva ! De ex. la Revelionul dintre Milenii  din Munții Rodnei.

Duminică 1 ian. 2013  era o dimineață cam cețoasa, dar mai apoi, Măria Sa Muntele ne-a premiat !  Am plecat într-o tură pe care o făcuserăm de munte ori în toate anotimpurile: Șaua Capra- Vf. Văiuga- Vf. Buteanu- Vf. Capra- Piciorul Caprei- La Revolver- Monumentul Alpiniștilor.  Erau unii mai matinali ca noi, care coborau dinspre Văiuga, unii  fără să fi ajuns pe vârf; și-au dat seama că n-au echipamentul adecvat. Alții mai rapizi ne-au depășit ! Urcau mulți și pe Iezerul Caprei. Dar ne-au uimit unii care probabil parcurseseră același traseu ca noi și urcau noaptea la frontale de la Lacul Capra  spre Șaua Capra. I-am auzit și văzut din ”ușa” cortului. Oare de ce ce au plecat așa târziu ? Posibil că au vrut să se delecteze cu spectacolul apusului pe Buteanu sau  urcaseră de jos cu o telecabină  mai târzie.

Am mai dormit o noapte în cortul nostru drag, de data asta fără pic de vânt. Iar temperatura din cort -la fel ca în noaptea anterioară- am ridicat-o la + 16+18 gr C, grație ”încălzirii centrale” A se vedea http://www.dinumititeanu.ro/Cu-cortul-iarna

A doua zi -2 ian, la coborârea spre Bâlea Lac- urcau alții -nu mulți- spre creste, nu toți echipați corect.  La ora 10.30 am urcat în telecabină fără coadă ! Dar dacă ar fi fost coadă de mai multe ore, eram deciși să coborâm -acum per pedes nu pe schiuri- mai ales că zăpadă era doar în cam primele 20-30 minute. Privind din telecabină frumoasa potecă numită cândva ”traseul de iarnă”, pe mine m-au inundat vechi și frumoase amintiri din anii când încă nu existau șoseaua și telecabina. Când plecam spre Bâlea per pedes, din gara Arpaș ! Acum jos, coada umpluse scările ce duc la platforma de urcare în telecabină. Era până afară în parcarea supra-aglomerată și ea. Se făcuse deja coadă de mașini bară la bară pe șosea, care nu mai aveau loc în parcarea destul de mare.  Și alte zeci de mașini urcau continuu din Cârțișoara…  Oare ce sperau ?  Nu-și putuseră imagina marea aglomerație din acea zi de 2 ianuarie și mai ales la acele ore dinspre prânz?   Pe la ora 16 eram acasă, fericiți ca după astfel de ture. Să aveți Un An Nou cu multe bucurii !

Un album cu 34 imagni la:

Revelion la Capra

 Sperăm să vă placă !