Moara Dracului

Motto: Muntele are viață, el trăieşte nu numai prin floră şi faună, ci şi prin stâncă şi piatră: viaţă minerală…

Alexandru Brăduţ SERBAN (Cuxi)

Mi s-au cerut informaţii despre această „moară” din Piatra Craiului. Problema e mai complicată, căci toată Piatra Craiului e, în general, o moara! Toate grohotişurile sunt „făina” morii timpurilor geologice.

Câte o zona era, la un moment dat, mai evidentă şi era declarată „Moara Dracului”. Căci doar Necuratu’ poate măcina pietre de aşa dimensiuni! Ştiu că ea – Moara Dracului – „s-a mutat” de câteva ori (de 2-3 ori) în ultimii aproximativ 130 de ani. Cândva era plasată în zona de origine a unuia dintre firele Văii Șpirla, apoi în dreapta Umerilor (cum stai cu faţa la Westwand), în „bazinul” Văii Tămășelului. Acum, cea mai „eficientă” moară e lângă Muchia Roşie, de unde apele din ploi curg, în final, în Padina Lăncii. Ştiu că într-o descriere a unor saşi a uneia din vechile „mori” se vorbea tot de o grotă (orificiu) din care curge „făina”. Despre Moara Dracului a scris Ion Ionescu Dunăreanu, în ediţia din anul 1958, a 2-a, a monografiei sale „Piatra Craiului” (prima a apărut în 1943), la pagina 40 şi 139 şi mai ales la pagina 142, unde e redată o relatare a lui Adolf Kurz, condus la Moară de localnici, în 1843! Pe schiţa de la pagina 123, e figurata „a 2-a plasare din cele amintite de mine mai sus, a Morii Dracului. Și în Piatra Craiului a lui Emilian Cristea e data o Moară a Dracului.

De șase decenii de când umblu anual în acest labirint de frumuseţi (în medie 6-8 zile pe an), am asistat la modificări ale locurilor. Exemplu este înierbarea incredibilă a unor grohotişuri, apariţia altora unde nu erau. Dar ce reprezinta 40 de ani faţă de mii şi milioane de ani?

Nu am studiat în mod special problema Morii Dracului (am citit că au fost şi expediţii speciale de căutare a ei!). Cred însă că are şi un iz de legendă. Omul e tentat să găsească, să vadă ceea ce doreşte: Moara Dracului să se asemene cu una a oamenilor, să aibă o gaură prin care să curgă făina. Sac însa nu i-au pus!

Apropo, mai dau două exemple similare: Acul Cleopatrei de pe traseul Cabana Negoiu – Vf. Negoiu, ac pe care şi eu l-am mai prins „în original”, nu mai există! S-a dărâmat prin ’65-’70, nu ştiu exact anul! Am ilustrate cu cel original, adevărat „ac”, înalt, svelt, impunător, fotogenic. Vârstnicii va pot confirma. Cel actual e un „surogat”, o copie, o miniatură palida. E de fapt soclul de care se sprijinea adevăratul ac. Dar s-a procedat ca şi cu Moş Crăciun: cum să le spui copiilor ca nu există? Și chiar când ei află se prefac că n-au aflat…

La fel s-a întâmplat cu Stânca Dochia din Ceahlău. Am citit într-o publicaţie turistică mai veche, relatarea unui fost cabanier de la cabana Dochia. Stânca Dochia se dărâmase, dar toţi turiştii întrebau de ea. „Cum era să le spun că nu mai există?”, scrie el. „Am căutat o altă stâncă de care să le pot spune ca este „Dochia” şi în acest fel am făcut, cred, fericiţi mulţi iubitori ai muntelui. În plus, dacă nu le-o arătam, ar fi zis că nu cunosc muntele unde sunt cabanier”. Cam aşa scria acel cabanier. Sigur ca nu toţi veţi aproba „mistificarea”… Poate, cautând altceva, aşa cum se întâmplă de multe ori, voi găsi acea relatare.

Un coleg de Alpinet cerea o poza cu Moara Dracului. Se poate poza o „moara” (şi mai multe) în Piatra Craiului (şi nu numai!) pentru vreun album foto. Cred că şi eu am diapozitive cu aşa ceva. Dar ştiu sigur că nu caut în fascinanta Piatră a Craiului o gaura din care iese „făină”. O „gaură” e sufletul meu, în care intră mereu, mereu „grăunţe” din frumuseţile Muntelui. E e o „gaură neagră, căci de șase decenii nu reuşesc s-o astup…