Tentativă de trecere peste Cindrel

Poze la: https://photos.app.goo.gl/vXiuTy9VAbaDKa727

N-am reușit-o cum era în plan, din două direcții și cu schimb de chei de mașină și taloane la cabana-ref. Cânaia. Și nu din vina noastră. Eram deja prin Aiud când ne-a anunțat cabanierul că are inundație de la o țeavă spartă, că încuie și pleacă ! N-am fost de acord să ne întoarcem la Cluj după saci de dormit pentru a înnopta în camera-refugiu cum propunea Ovidiu Motioc. În plus noi, în cele două echipe eram 11, riscam să nu găsim locuri libere pentru toți. Așa că noi 6 ne-am continuat drumul, spre cabana Oașa-Cerbul: Ovi și Raluca Motioc, Adriana Andreica, Bianca Sălăjan și Noi Doi. Am obținut să dormim și sâmbătă seara la ei.

Sâmbătă dimineața la 5.30, am plecat la frontale pe track-l făcut de Marlene pe Google Earth pe un drum de tractor, pentru a evita copacii de peste poteca marcată cu BR, semnalați de Lucian- care ca un adevărat montaniard -”parcursese traseul vara cu ochi de iarnă” cum spunea cândva Miși Szalma. Dar câteva tronsoane ale acelui drum erau chiar pe firul unui pârâu cu apă și doar încăpățânarea Marlenei ne-a determinat să ne ținem de planul revizuit, căci trebuia să ne chinuim a nu ne uda focile. Ne deciseserăm să parcurgem 10-11 din cei 21 de km dintre Cerbul și Cânaia. După 2 ore am reîntâlnit traseul marcat și am urcat pe el prin pădure încă vreo oră. Am ajuns apoi la loc deschis, poiene superbe depe Muntele Domnilor, cu zăpadă intactă. Pe măsură ce urcam apăreau munții din zare: Șureanu, Parângul, Retezatul, Oslea, Vâlcan, Lotrului, Cindrelul. Colegii s-au convins ce expertă este ”profesoara de geografie” – Marlene, care nu știa doar masivele montane, ci și vârfurile, șeile !

La ora 12, nu departe de vf. Șerbota, de pe la 1.950 m altitudine, am pornit înapoi, să nu riscăm a ne prinde noaptea prin pădure. Fără foci a fost rapid și fain în prima parte. Apoi prin poiene erau și zone de urcuș, nu abrupt dar ne cerau să folosim iarăși focile. Unora ni se lipea zăpada de ele, trebuiau depanate, date cu soluții sau ceară anti-snow. Apoi, prin soare se lipea și de schiuri în zonele unde le descălțasem de foci ! Dar am ajuns la ora 17 la cabană, deci pe lumină.

Duminică, la 6.30 am plecat cu mașinile spre zona de schi Șureanu. La 7.50 am început să urcăm pe foci spre vf. lui Pătru,” fericiți căci bănuiam că autorii de ”drumeții motorizate” nu ne vor turbura liniștea și puritatea aerului. Ne indispuneau doar urmele lor din zilele anterioare. Vreme superbă. Iarăși lecții de geografie. De aici se vedeau și Făgărașii, Vlădeasa, Muntele Mare. Am stat vreo oră să ne impregnăm cu minunile din jur. Coborârea, n-a fost nici grea, dar nici ușoară, zăpada era tapetată cu ”scoici”, dar din fericire neînghețate. Apoi – vând-nevrând, timp de două ore am devenit schiori de pârtie. Personal am avut mari emoții din cauza inconștienților ”oameni-ghiulele”.

Epilog, plan de viitor: Lucian, din echipa de 5 care urcaseră pe la Păltiniș (încă nu știm ce au făcut în afara de întâlnirea cu președintele Iohannis 🙂 ne sugerase un urcuș pe drumul de pe Valea Curpătului. Așa că aflând că iarna este deschisă Transalpina chiar până la Gura Curpătului, amonte cu 5 Km de cabana Oașa, am făcut aseară pe Google Earth un plan de circuit peste vf. Cindrel, cu traversare peste Șaua Șteflești în Munții Lotrului și coborât apoi în pasul Tărtărău și mai departe să mărsăluim pe schiuri pe șosea până la mașină/mașini. Traseul are cam 54 km, estimăm că se poate face în 3-4 zile cu dormit în corturi. Cel mai bine de Revelion ! Așa că dragi colegi de club, dacă doriți un ”revelion mai altfel” – așa cum le facem noi de 20 de ani încoace- ( a se vedea http://www.dinumititeanu.ro/09-revelioane-craciunuri-si-paste-pe-munte ) aveți timp să vă decideți, să vă pregătiți și să vă testați condiția fizică și echipamentul în prealabil. Noi doi am mai făcut iarna tronsonul de la Vf.Cindrel la Pasul Tărtărău, tot de un Rev : 5 zile, cu 4 nopți în cort și una în cabana Șureanu pe traseul Păltiniș- Luncile Prigoanei.(http://www.dinumititeanu.ro/Prin-alburi-si-griuri ).

Pentru o astfel de tură, ne dorim desigur vreme bună și zăpadă ”prietenoasă”, dar e de dorit să avem și echipament și pregătire fizică și psihică și pentru altă față a muntelui decât cea amabilă.