Trasee în Apuseni

Cateva trasee, posibil a fi parcurse in 3-5 zile de catre cei care se deplaseaza spre/ intre ele cu autoturisme.

1. SCARITA- BELIOARA.

Din Turda, pe Valea Ariesului 39 km. apoi la dreapta  spre Posaga ( e indicator).  Acum e asfalt. Dupa 6 km. Se ajunge la Manastire, e de vizitat, interesant si fotogenic e mai ales Pridvorul de lemn sculptat de un mester maramuresan. La 50-60 m in amonte, e un izbuc intermitent, cam la 50 min. interval. Din păcate acaparat şi betonat urât de călugări. 

Cu ceva mai sus (200-300m), daca e pe innoptate, pe stanga e loc fain de pus corturile; acolo le-am pus cu familia Goja, la cei la 78 de ani fara o zi ai Seniorului.

La 2 km amonte de manastire, in satul Belioara (Posaga de Sus pe unele hărţi ! ***), se coteste iar la dreapta pe Valea Belioara, cu drum bun de macadam.  Se merge pana la baza impresionantului abrupt. Dar cam la ultimele case, va trebui sa va aprovizionati cu apa, pana la revenirea aici: 5-6 ore, dintr-un izbuc, in iarba, obarsia paraului Belioara.

Mai sus cu circa 100-150 m e o ramificatie a drumului, de unde incepe de fapt circuitul. Acum exista un marcaj punct rosu. Se ia la dreapta pe o vale seacă (Răstoaca), pe langa abruptul Scăriţei din stanga si Dealul Brădăţel din dreapta. Cam dupa 15 min, se vede in stanga un valcel abrupt ( am urcat pe el, e cam 1B) si mai sus de el tot pe stang o roca /pata rosie, care era „reperul” de părăsit valea. Acum, pe malul din dreapta noastră e un stalp indicator si  un drum spre dreapta. Când era doar potecă, la sugestia mea, în  2014  s-a mutat marcajul spre  Dl.Bradatel ! Daca continuam pe vale pe vechiul marcaj, intram in padure pentru multa vreme si nu mai vedem peisajul ! Cam după 15 min. prin padure,  se iese iar in fanate, in Culmea Bradatel. O sa va placa! Se tine culmea pana la o cruce, de unde se poza cel mai bine Cosul Belioarei (Cosul Boului), o grota cu tavanul prabusit, un adevarat ceas solar pentru localnici. E asemanator cu  Cosul lui Hili din Cheile Turzii ( apropo, daca nu ati fost, sa le vizitati neaparat!). Acum, pentru a poza Coșul, trebuie urcat încă  pe culme.  La un stâlp de marcaj fără săgeată indicatoare,  se coteste pe o potecuta oblic stanga, prin mestecănişul unor foste poieniţe. Apoi puţin prin pădure de fag  pe unde acum e drum, se ajunge intr-o sa, intre culmea domoala din dreapta. pe care ati parasit-o ( Muncelul ) si Abruptul mult mai inalt din stanga. In fata e poienita Cornul Pietrei, prin care se coboara cam 30-50 m si  se intră la stânga în pădurea de fag.  Aici întâlnim şi marcajul TA, ce vine din Cheile Pociovalistei si un TR deficitar  ce duce pe culmea Muncelului şi coboară apoi la stânga pe Vulturese, la Schitul Poşaga.  

Aceste marcaje te urca in 45 min-1 ora, in serpentine, apoi prin „cimitirul forestier” cauzat de un incendiu: Se iese apoi la loc deschis în Rezervatie! Privelistea spre Groapa Mare si coltii de stanca si spre departari va va lasa fara glas si va va indemna la popas. Daca e primavara, gentianele vor fi stăpanele locului. La un moment dat, poteca te scoate pt 150-200 m din rezervatie, te baga in padure, dar revine in rezervatie – în Șesul Craiului. Dupa gardul rezervatiei,( mereu daramat de tembelii ce pazesc boii ocolisenilor, cu care ma lupt si eu de ani de zile!) se vede in dreapta un stalp cu sageti care ii dirijeaza pe cei care vor sa coboare spre Cheile Runcului pe marcajul Cruce Albastra. Inspre dreapta, departe, se vede Statiunea Muntele Baisorii, spre care duce, (inainte pana la Muntele Romaneasa), apoi la dreapta, un marcaj tot CA. De aici, de la marginea rezervatiei, se mai merge inainte vreo 5 min, apoi va recomand neaparat spre stanga, pe un colt „belvedere”. De pe el, mai jos si in dreapta, se vede o poiana, unde era o gospodărie. Locul se numeste „La Măteoaie”, la care va trebui sa ajungeti. Mai jos de acea poiana, in stanga ei, se vede o alta poiana, prin care se va cobori dupa Mateoaie. Va intoarceti inapoi de pe Belvedere („Cuntenitu” sau Muntele Plaiului) în platou, se trece de o mică şa,şi se continua pe el până într-o şa mai adâncă ”La Răscruce”. De aici se coteşte la stânga  şi în pădure vom găsi un fost drum de acces la fanatul si „colibele” de la Mateoaie. Găsim  în continuare semne de marcaj PR. Eu mai gasit acele colibe „in functiune”, erau oamenii la cosit fanul. 

De la  Mateoaie, la vale pe fir, iar de pe la mijocul poienii urmatoare, se paraseste firul, oblic stanga prin poiana si se  intră in padure (acum e marcaj !). Dupa 10-15 min prin padure, se ajunge intr-o zona calcaroasa, cu o zonă de cca 60 m de descăţăare cu atenţie, apoi la un mini-grohotis pana la baza abruptului, intr-o poienita. De aici, pe curba de nivel, inainte-stanga pe deasupra unei zone mlastinoase si a unui izvor pt. animale, apoi prin padure apoin coborare abrupta   prin „fânaţul cu cireş”  ajungeti in valea seaca Gârliciu şi la locul de unde ati inceput circuitul.

2. ZONA SALCIUA. ( La Sipote, Poarta Zmeilor, Huda lui Papara, Vanatarea) 

Va intoarceti cu masinile in Valea Ariesului, pe care mai urcati cam 4-5 km pana la iesirea din defileu, in satul Salciua. Nota Bene! Cam la 2 km, cand soseaua trece peste linia ferata a Mocăniței (reabilitată pe o zonă), va opriti in parcarea de pe stanga, , sa vedeti/pozati Cascada ” La Șipote”. Apoi, la intrarea in Salciua, se pot lasa masinile pe dreapta si se trece Ariesul pe o punte suspendata. Apoi, drept inainte, printr-un fanat, se ajunge intr-o ulita a satului unde de fapt se poate ajunge si cu masina, dar pe ocolite, pe asfalt pana la biserica si de acolo la stanga ( pe acolo se merge cu masina la Huda lui Papara , Manastirea si catunul „Sub Piatra”). 

In Salciua, puteti campa pe malul Ariesului, dupa ce, de la biserica ati pornit spre manastire. Se poate urca cu masina pana la manastire ( cam 5 km. de la biserica), dar drumul e ingust, cu putine posibilitati de a face loc celor ce vin din sens invers. E o mica parcare inainte de manastire; cam putine locuri de cort.  Pe acea ulita unde ati ajuns daca ati trecut pe puntea suspendata sau cu masina pe la biserica, unde drumul coteste 90 grade la dreapta spre manastire, se vede marcajul cruce rosie, care duce inainte, trecand paraul, oarecum paralel cu Valea Ariesului, in urcus la inceput lin, prin padure, pana in poiana „La Sipote”( Balconul Sipotelor). Marcajul urca mai departe spre platou, la Poarta Zmeilor, cam in 1h si 30 min., dar, din platou erau mari dificultati de orientare ca sa va duceti la Vanatare. Asa ca, ori va intoarceti la Sipote, ori renuntati la Poarta Zmeilor. 

De la Sipote, urmati marcajul Tr. Rosu, spre in sus si inapoi. In curand, la iesirea din padure, veti defila prin fata unui abrupt calcaros, printr-un peisaj pitoresc, tipic Apusenilor: grajduri, fanate, casute ca-n povesti, in coborare lina spre Manastirea ridicată   langa o veche bisericuta liliputana, de lemn, recent restaurata si langa Huda lui Papara, in care puteti intra o bucata, pe resturile din amenajarile facute de speologii din Blaj, dar distruse de viituri. Apoi treceti apa, unde gasiti un „ciurgau” cu apa rece de unde va aprovizionati si urcati pe drum în Șaua Vânătării – un loc de basm. Până în apropiere (mai spre dreapta) urcă acum un drum asfaltat ce vine din Sălciua prin cătunul Dumești. Din șa, coborati in 15-20 min. la Vanatare, locul unde 3 paraie se unesc si dispar in subteran, spre a iesi prin Huda pe care ati vizitat-o. Spre Vanatare, din culme, unde e o troita, coborati direct inainte pe langa o gospodarie (in dr) si pe un fir de vale seaca; e poteca si marcaj. Ajunsi la parau, intr-o poienita cu vatra de foc, loc fain, explorati-l si in amonte putin ( cascadute faine). Pentru cele din aval, spre Vanatare ( peretele „vânăt” vazut de sus de langa troita), trebuie un mic ocol pe o potecuta peste pintenul de pe versantul drept. Apoi, ajunsi iar la firul apei, aveti 4 „obiective” cu pornire din acest punct: 

a. pe firul apei, in aval, pana unde dispare apa. b. de urcat pe poteca abrupta de vizavi, pe o crestulita/sa, de vazut cascada Vaii Poienii. c. de intrat 15-20m intr-o grota/tunel, de pe pe malul stang. d. de urcat pe firul apei, prin apa si cateva cascadute, macar o bucata, dar se poate pana in poienita amintita mai sus, de unde va intoarceti spre troita si Huda lui Papara.

Din sa, la intoarcere puteti cobori pe dealul din stanga, paralel cu poteca/drumul  pe care ati urcat de la Huda. 

3. CHEILE RUNCULUI SI COLTII TRASCAULUI

In timpul deplasarii cu masinile spre CHEILE MANASTIRII SI RAMETILOR, puteti intra prin Ocolis si Cheile Runcului, pana in Lunca Larga (8 km) si inapoi. ( sau in seara cand ati coborat de la Scărita, si aici gasiti locuri faine de cort, in chei sau amonte de ele. ( acolo am baut sampania cu fam. Goja). Din satul Runc, se pot parcuge si Cheile Pociovalistei, care erau mult mai interesante cand nu aveau drum forestier. Coborand pe Aries, dupa Buru, ar trebui luat la dreata spre Aiud, drum mai scurt ca prin Turda (vezi atlasul rutier). Treceti prin Remetea, sat de maghiari,  cu un interesant muzeu. Daca timpul va va permite, din centru, 90 grade stanga, puteti urca pe Coltii Trascaului si/sau Piatra Secuiului. Va conduce marcajul banda albastra, pe „Șantul Mare”, un valcel cu grohotis,( undeva in 1/3-mea de sus gasiti un izvor fain, nebanuit!) Daca o faceti, va recomand ca din culme, sa o urmati spre dreapta, si unde incepe sa coboare mai abrupt, o parasiti, coborand cu atentie spre dreapta, pe versant, oblic in jos si inapoi si veti gasi/vedea/trece in curand pe sub o impresionanta ARCADA. Ea e situata cam la baza abruptului, baza unde de obicei, in week-end e plin de masini si corturi ale parapantistilor, care v-o pot arata cand incepeti urcusul. Arcada se poate vedea si din sosea, dupa iesirea din Remetea. Din sat puteti urca si numai pana la ea si inapoi. 

Din satul urmator, Coltesti se vad/ se pot vizita, spre dreapta, aproape, RUINELE CETATII COLTESTI. Apoi se trece prin CHEILE AIUDULUI (zise si ale Poienii sau ale Valisorii) pe ai caror pereti m-am catarat si am pitonat si eu. 

4.CHEILE RÂMEȚILOR.

Din Aiud, 11 km pana in Teius, de unde, din centru, va dirijeaza sageata la dreapta, prin Stremt si Geoagiu, 18 km, asfalt, la Manastirea Râmeti. Ce vedeti putin mai sus, sunt CHEILE MANASTIRII, cu Santinela in drepta cum privesti,( cu un horn de ramonaj cam 3 lungimi!, crapatura a Santinelei pana dincolo!!  Santinelei i se poate da roata fara coarda. Iar vizavi de Santinela, e un „mic Matterhorn” in care e Diedrul Suplombant, pitonat de Marius Marcuș, pe vremuri mereu campion de „viteza”. E cel mai dificil si periculos traseu de gr.6 pe care l-am facut eu! Despre el scrie si Cuxi in „Singuratatea Verticalelor”. Se mai poate merge cu masina 4 km, printe case de vacanta. La „cap de linie” e o poienita pentru picnicari. Izvorul e langa padure, il deconspira vegetatia. De acolo, incep CHEILE RIMETILOR. Dupa cam 10 min. de mers pe mal, dați de amenajări cu  scoabe ajutandu-te  sa nu calci in apa. Se vede in față un PORTAL prin care trece paraul. De acolo sunt două variante, ambele marcate: 1.Se  trece apa si pe langa o cruce , incepe o catarare, (aveti un un cablu de asigurare) pe un traseu cu 2 zone mai „periculoase”: asta de la inceput si undeva pe traseul alta , in locul numit „BRANA CAPREI”- un fel de „Brana Aeriana”, unde mai e un cablu. Se coboara apoi la firul apei si in 10 min se ajunge in satul Cheia, parasit. In fosta scoala, vin des membrii a 2 cluburi, Feroviarul Cluj si unii din Blaj. Daca nu a plouat de curand, merita sa reveniti pe marcajul de pe firul apei. 2. Se trece prin stânga Portalului, se ajunge în zona cea mai strâmtă numită La Cuptor, unde apa ajungea uneori  ”peste cap” și trebuia înotat pe 4-5 m. DAR acum, pe peretele din stânga (iar ceva mai sus pe cel din dreapta) este un cablu pentru mâini și scoabe pentru picioare.  Apoi  apa e doar pana  sub  genunchi, rar mai adâncă.  Dar ar fi nevoie de sandale sau ceva similar.

5. CHEILE BORZESTI

Ca un „aperitiv” urcand din Turda pe Valea Ariesului, aveti posibilitatea sa va racoriti si sa vedeti in 30 min. dus-intors, ceva fain, o bijuterie de mini-chei: „Cheile Borzesti”. Dupa satul Cornesti, dupa ce treceti podul peste Aries, cam la 1 km, in dreapta se vede un colt de stanca ” Coltul Fetei”. Pe langa el, din dreapta, pe sub linia ferata abandonata vine paraul Borzesti. Pe borna km. din stanga soselei scrie: „Buru 4 km”. Treceti fosta linie ferata; pe acolo se merge apoi spre stanga, 300 m la „Cabana Buru”. O luati la dreapta si ATENTIE- nu urcati pe drumul cu marcaj, ci coborati la firul apei pe care il urmati. Veți da de câteva cascade mici și faine, mai nou există și amenajări pentru a ușura parcurgerea. Prima cascada de cca 3 m se ocoleste prin dr, iar la cam 10 minute, a doua tot cam de 3-4 m, prin stanga. Apoi, daca sunteti grabiti, nu mai continuati inca 30-40 min pana la ” Cascadele de Sus”( fainute si ele), ci urcati panta abrupta spre stanga unde dati de un drum de carute care va duce in 5 min. de coborare la masina.

Daca spre Teius- Cheile Remetilor ocoliti prin Turda, puteti vedea aceste „Cascade de Jos” ale Cheilor Borzesti la intoarcere, la 4 km. in aval de Buru si ramificatia spre Aiud.

Va veti convinge ca si acesti munti mici -Apusenii- au cateva zone demne de vazut si ca Apusenii in ansamblu au un „ceva” al lor, greu de definit, dar pe care il veti „simti” si si va va chema sa reveniti!

Drum bun, vreme faina!