Magnificul Parâng

Motto: Daca te sperie previziunile meteo si ramai acasa, n-ai nici o sansa de a vedea, de a respira si de a fotografia Muntele. 

> De maine, vin furtuni in toata tara

Asa incepea un mesaj ce ne intrase in in box joi dimineata, cand incepusem sa ne pregatim bagajele pentru plecarea in Parang. Ne-am bucurat ca n-am ramas „pe baricade” iarasi doar noi doi. Ca Dragos- ce-si luase si el zi libera (vineri) , Raluca si Anca – eleve de 16 ani -aflate in mult dorita vacanta- n-au batut in retragere. Asa ca de data asta am fost cinci, toti colegi in Sectia Universitara Cluj a CAR.

In ciuda previziunilor meteo sumbre, noi am plecat spre munte! Desi printre judetele din avertizarile ANM figurau si HD, GJ si VL spre care ne indreptam noi.

Joi -29 iunie , pe la ora 21.30 am inceput montarea celor doua corturi langa cabana silvica Groapa Seaca.

Vineri 30 iulie: Desteptarea la 5.30, caci n-am batut atata drum ca sa dormim pe saturate ! Cer acceptabil, dar nu albastru. Strangem si inghesuim totul in portbagaj si box si il parcam pe TOM langa gardul cabanei. La 6.30 pornim deja cu rucsacii de tura spre Munte. Urcam putin pe valea Rosiile, apoi la dreapta pe poteca marcata cu CR si CG ce ne conduce prin padurea de pe Plaiul lui Dancila. Banuind doar ca macar unul din semne ne va duce spre Vf. Mija, caci nu-s pe hartile ce le avem si nici sageti despre destinatia lor nu am vazut. CG ne parasise discret, CR am pierdut-o intr-o taietura, apoi am regasit-o, apoi iarasi n-o mai gasim. Am urcat prin padure pana la limita ei de sus. Dar…nu ne astepta pasunea alpina, ci o mare de jnepeni ! Revenim la drum, abandonam cautarea semnelor de marcaj si urmam un drum spre dreapta – in coborare lina apoi cam pe curba de nivel- calculand dupa harta pe care era figurat ca ne va duce la o stana. Si asa a fost. La stana de pe Dalma Sliveiului- ciobanitza ne indruma spre Vf. Mija. In fine- mult doritul gol alpin cu iarba si flori ! Flori si soare !- care ne va cam praji pana seara ! Stanci, jnepeni, lacul Mija, varful Carja … Poze, poze ! Apoi, de pe custura Mija-Carja pozam caldarea Sliveiul in care stau laculetele Slivei, Carja, Inghetat si Verde ca niste oua in cuibar. Creasta e vizibila, desi uneori le mai acopera ceatza. Vf.Parangu Mare, desi se mai ascunde in nori, ne invita mereu: „Haideti la mine !”. Urme de cornise, chiar o lunga „partie de schi” in dreapta noastra. La 14.15 suntem pe varf. Nu stam mult; vom sta mai mult pe langa si printre lacurile Mandra, Lung, Rosiile.

Admiram urmele iernii, sloiurile cu aranjamente ciudate. Si mai ales „Venetia” – acel coltz fascinant al Lacului Rosiile pe malul caruia si in trecute ture am redevenit copii si eu si insotitorii mei, admirand dalele scufundate din fatza Palatului Dogilor si chiar pasind pe ele… Limbi de zapada, imensi bolovani. O lespede de pe malul Lacului Lung e atat de imbietoare incat ne devine masa de pranz si apoi loc de intins si prajit la soare. Pielea ne cam cere s-o acoperim, dar….tot mai amanam si unii chiar mai descoperim si alte zone… Vom fi bronzati/parliti in degrade. Se mai adauga si zgarieturi mai vechi si mai noi. Raluca mai are inca si arsurile chimice produse de contactul cu vicleana planta „zmeoaica” -amintire de la catarat in Cheile Turzii. Asa ca…. desi e vara torida, pantalonii lungi sa traiasca in urmatoarele saptamani ! Petice de iarba decorate cu rhododendroni, degetaruti (soldanella pusila si soldanela carpatica), ochii gainii (primula minima), cupe de gentiane (gentiana acaulis), clopotei (campanula alpina), galbinele (doronicum carpaticum),sisinei/deditzei (pulsatila alpina) , anemone, barba mosului si multe-multe altele… Le povestesc ca aici ne-am dat intalnire in vara anului 1976 cu tinerii casatoriti Doru si Citta , dupa nunta lor la cabana Paltinis. Trei „nuntasi” am venit cu rucsacii de la Paltinis peste Cindrel- Steflesti- Obarsia Lotrului- Calcescu- Rosiile. Ei au venit pe patru roti pana la cabana Rusu cu prima mea Matilda, sa avem cu ce ne intoarce toti cinci….

Abia la ora 17.30 plecam la vale. Stana Rosiile e doar o ruina. Pe aici pe undeva erau/mai sunt urme din epava unei „pasari metalice” din care imi amintesc ca in vara amintita mai sus demontasem cateva bare bune pentru uscat hainele langa corturile mirilor si nuntasilor. Dar nu ne prea plouase atunci…

Intram in jnepeni. Apoi in padure. Impresie deosebita le face tuturor Refugiul Agatat. Ajungem la drumul forestier. Anuntatele ploi vin totusi, dar nu din urma. Ne ies in intampinare venind dinspre Sureanu. Cand au inceput primii picuri de ploaie, a aparut din directia ploii si o Dacie-papuc, care.. a intors, ne-a luat si ne-a dus pana langa Tom ! A fost o mica vrajitorie a uneia din fete. Am scapat astfel de furia ploii, caci drumul devenise …vale, din cer cadeau si margele de gheatza ! Cand am coborat, ploaia se oprise. Ne montam iarasi corturile pe locurile stiute. Primusurile sforaie, pofta avem, obositi suntem…

Sambata 1 iulie. Am dormit bine, leganati de ritmul monoton al picaturilor de ploaie. A plouat cu intermitente. Dimineatza… ceatza, umezeala. Mai lenevim pana la 7.30. Apoi mancam, impachetam si incalecam pe TOM pana la Obarsia Lotrului. Cerul se mai lumineaza. La 9.20 pornim spre Calcescu. La o trecere peste apa, eu testez o barna lunga si… ajung la mal nu ca Nadia, ci ca tziganul : nu inecat la mal, ci doar cazut in apa si lovit rau la coaste. Ceilalti au inteles mesajul fara cuvinte ! Durerile nu cedeaza, sunt suportabile la diferite miscari blande, dar violente la miscari mai energice si cumplite la tuse… Asa ca maine, miercuri, in loc sa ma duc din nou cu fetele/elevele la catarare in Chei, ma duc la Radiologie, la Pneumologie …

Dupa ce ajungem pe malul lacului… incepe ploaia ! Cu pelerinele pe noi, mancam cate un sanvis si pornim prin ploaie spre lacurile Vidal si Pencu. Renuntam la restul planului: de a urca la Taurile Pasari si in creasta (Setea), cu revenire prin Saua Piatra Taiata si pe la lacul Zanoaga. Ne intoarcem prin ploaie. La ‘locul faptei’… trecem toti prin apa, caci bocancii sunt desigur plini de apa. (fetele se descaltasera la urcare, dupa ce vazusera ce naravas era calul pe care il testasem eu ! 🙂 ). Dar asistam cum a dat cu „inteligentul” de bolovanii de sub apa un silvic (erau 4) ce era cu pusca pe umar. La capatul drumului forestier ii astepta o Toyota; un individ dormea la volan si fetele au trecut si ele pe langa… Deci nu una dintre ele comandase telepatic si azi un taxi, cum banuiam gandind la minunea de ieri ! Totusi da ! Caci dupa cateva sute de metri vanatorii ne-au ajuns cu Toyota lor, au oprit si ne-au invitat sa urcam in spate, in „bena”.(Ce bine ca nu ne luasem de ei; nici nu era indicat caci aveau doua pusti !) Eram ca puii plouati in cuib ! Am parcurs rapid acei 8 km., dar scuturati bine. Desi folosisem pelerine, ne erau ude pe noi si… „costumele de baie” ! (Nu am intrebat din ce motive ; doar eu aveam unul credibil: baia de la urcare ! ) Am transformat pe Tom in cabina de strand pt. doamne si domnisoare, apoi pentru domni. Dupa care, in haine uscate, in sala de mese a cabanei, n-am mai criticat ciorba de vacutza, caci ni s-a parut minunata !. Fiind inca devreme (in jur de ora 16), am hotarat „sa ridicam ancora” si sa navigam pe asfaltul spre Voineasa-Brezoi. Intre timp ploaia se oprise. La iesirea din satul Valea Macesului, ne oprim si noi langa cativa picnicari (nu prea aproape de ei !).

Duminica, 2 iulie: Lenevim, caci e zi de odihna pentru toti crestinii. Ploua fara oprire si cu un fel de furie ! Asa ca nu le pot face fetelor surpriza de a le duce un Cheile Lotrisorului- unde- pe vreme buna- am fi gasit desigur cataratori. Si i-am fi rugat s-o lase macar pe Raluca -cea mai buna din trupa noastra de 5- sa alunce pe stanca in sus ca o soparla… Nu mai intram nici in Cheile Lotrioarei… Pana la Sibiu, a plouat mai tot timpul. La volan- Marlene- caci … eu sunt accidentat… In Sibiu- vizitam in 4 ore cam jumatate din Muzeul Astra. Ne minunam inca o data de ingeniozitatea si gustul artistic al celor care au locuit, au muncit si s-au bucurat in acele case si anexe gospodaresti, refacute aici cu mestesug si dragoste de trecut si de frumos. Eu si Marlene ne amintim ca unele din acele unelte si piese le-am cunoscut „pe viu” in copilarie (razboaie de tesut, blide inflorate, oale, ulcele, icoane pe sticla, sterguri…) sau in primele ture pe munte ( porti sculptate, unelte agricole, piue, valtori, mori, joagare…). Dupa baia din „Ozana” de ieri, facem acum si o baie de suflet… Le cerem scuze Ralucai si Ancai pentru prea lungul -pentru ele- popas prin acel muzeu. Poate candva, mai odihnite si dispuse sa caute intelesuri, vor realiza si ele ce comoara e acolo in Padurea Dumbravii.

Seara ajugeam acasa. Arsurile solare si posibilele fisuri costale se vor vindeca. Suntem mai obositi, dar si mai „bogati” ca la plecare. Iar dorul de munte n-a obosit. El ne va determina sa revenim candva prin acele cotloane fermecate. In care unii dintre noi n-au fost acum prima data… Amintirea unor locuri de vis ne-a chemat spre Magnificul Parang…