De la Cibin la Strei

Relatarea cu informatii utile a unei ture dela Paltinisul Sibiului peste Cindrel-Saua Steflesti- Muntii Lotrului ( jumatatea vestica)- Obarsia Lotrului- Poiana Muierii- Vf. Lui Patru- Surianu – Sarmizegetusa Regia- Platforma Luncani – halta Ohaba Ponor.

SCOPUL TUREI: -sa revedem locuri prin care am mai fost, dar cam de multisor – sa ne inregistram traseul pe GPS pentru viitoarea tura 5-6 zile pe schiuri in iarna de care ne e deja dor. ( viitorul „revelion alpin” )

– daca nu ne vor bloca ploile pe parcurs., sa ne facem o impresie personala despre Platforma Luncanilor- cu ale „sate sate risipite pe inaltimi”.

PERIOADA: Plecare din Paltinis sambata 7 aug. 2004 ora 13. Sosire in halta Ponor de pe linia Petrosani- Simeria in ziua de sambata 14 aug. ora 12.30.

VREMEA Nesperat de buna fatza de prognoze ! Se anuntasera marti si miercuri cate 9-10 ore de ploaie/zi ! In toata tura am imbracat pelerinele doar de 3-4 ori cate 10-15 min. pt. ploi marunte. Doar in prima zi – de la Paltinis la Ref. Canaia am folosit pelerinele cam 1/2 din timpul parcurs. ( 13-17.30 ).

ETAPE: Am mers ca de obicei 11- 12 ore/zi, dar cu pauze.

Ziua 1-a: Din Cluj cu Dacos-ul , apoi din Sibiu la Paltinis ne-a dus dragul nostru prieten Doru Oros, salvamontist sibian, vechi camarad de coarda si ture de iarna al meu in anii cand era student la Cluj, dar si mai apoi.

Ziua a 2-a: Ref.Canaia- Vf. Cindrel- Saua Steflesti- Vf. Cristesti… Muntele Tampa.

Ziua a 3-a: Tampa- Obarsia Lotrului- Poiana Muierii- Salanele- Smida- Gura Potecului.

Ziua a 4-a: Gura Potecului- Vf. lui Patru- Auselul- cabana si lacul Surianu- Vf. Surianu- Casa de Piatra- Vf. Parva- Saua dintre Vf.Comarnicel si Vf. Negru.

Ziua a 5-a: Ocolirea Vf. Negru pe poteca nemarcata prin sud-vest ( in alte doua dati fusesem prin nord-est ) – Saua Sinca- Steaua- Godeanu- Sarmizegetusa Regia- confluenta vailor Godeanu- Valea Alba.

Ziua a 6-a: Casele Gradistea de Munte- urcat spre stanga in satul Prihodiste- lasat bagajele la o casa si o tura dus-intors de 5 pe culmea domoala cu case risipite ( Tarsa) la Cetatea Blidaru.

Ziua a 7-a: Satul Prihodiste- Poiana Omului- Dolina Calianu- Lunca si ponorul Ponorici -satul Federi- satul Ohaba-Ponor. Pus a 6-a oara cortul pe ultima mica zona de pajiste spre pestera Sura Mare.

Ziua a 8-a: Parcurs desculti (n-am carat si sandale ) -dus-intors cei 500 m de chei, prin apa si din piatra in piatra pana la impresionanta intrare in pestera Sura Mare. Apoi … ura si la gara! ( halta ) la personalul de 12.41 spre Simeria- Deva. La 18.08 am urcat in acc. TM- Iasi; la ora 21. 35 eram in gara Cluj. 

MARCAJE: Bune in Cindrel, acceptabile in Lotrului pana la Pietrele Albe, apoi ” la mila Domnului” , caci nici harti bune cu M. Lotrului nu exista ( nu au toate vaile, paraiele, culmile ). In cele mai multe zone sunt drumuri/poteci clare, dar au ramificatiii si mai ales pe vreme rea nu te poti hotari pe care sa continui. Si mai sunt zone fara poteca, sau cu multe poteci de oi… Cea mai mare problema e sa stii unde sa parasesti Muntele Tampa ( pe care tot mergi vreo 2 ore !) si sa incepi coborarea prin padure spre Obarsia Lotrului. Cam la fel de dificil e sa prinzi poteca de coboarare din creasta spre Sarmizegetusa. Se afla la liziera padurii din stanga , imediat dupa saua dintre Vf. Godeanu si Vf. Muncel. Mai jos, la intarea in padurea de fag , dam deja de marcaj recent CR. Marcaje cam ioc si intre Obarsia Lotrului si Surianu si deloc dupa Saua Sinca. Desigur ca pe Platforma Luncanilor nu exista marcaje, acolo ne-au mai ajutat localnicii ce isi coseau si uscau fanul.

IZVOARE: Nu am gasit intre Ref. Canaia si Saua Steflesti, iar paraiele traversate dupa Pietrele Albe pana la Obarsia Lotrului aveau obarsia in zone cam mlastinoase. Izvoare bune: dupa ce se urca putin din Poiana Salanele , la Gura Potecului ( spre dreapta, dincolo de stane ) , unul surpriza cam la jumatatea urcusului spre Vf. lui Patru, apa la robinet la cab. Surianu, apoi lipsa de izvoare apropiate de poteca pana dincolo de Vf. Negru unde dam de cateva „viguroase”. Parau maricel la Steaua si un izvor minunat, cu apa ff rece langa poteca/drum, sub Vf. Godeanu.

CAINI AGRESIVI: am intalnit doar la stana Larga, afalat chiar in poteca (muntele Tampa ). Pentru prima data si „ariciul” format de noi doi a fost agresiv: varful betzelor au facut cunostinta de cateva ori cu dinti de caine. Dar – ca de obicei – ne-am vazut de drum in ritmul normal de mers, dar dand din betze. Pe stapanul lor l-am intalnit mai apoi; se intorcea cu al sau ARO de la Obarsia Lotrului si spunea ca „sunt catzelandri in formare”.

CAZARI, ALIMENTATIE. La ref. CANAIA ( cabaniera doamna Bucur din Rasinari ) cazarea 75.000. Am primit cate un ceai la sosire Am povestit despre cunoscuti comuni, montaniarzi si salvamontisti sibieni. La Obarsia Lotrului tel. 0744-700 180 fam. Micu. Am cumparat paine, au tot timpul. Am incarcat acumulatorii. Ni s-a spus ca in iarna vom gasi pe cineva, dar soselele nu se curata, nu sunt circulate !

Cab. Surianu este in administrarea.MAPN, dar cazeaza si turisti in limita locurilor libere: 100.000 + 15 % ( !?) pt. romani, 300.000 pentru straini + 15 % ! Pentru retinere de locuri se da tel. la 0258- 733 270 ( unit.militara 01760 Sebes. Masa se serveste numai cu comanda de dimineata !

INTALNIRI: In cele 8 zile de munte, am intalnit aproape numai straini ! In Cindrel- Lotrului si Surianu cate 1-2 grupe de cehi sau polozezi in fiecare zi- in total 28 de persoane, care veneau de la…Orastie- Costesti- Sarmizegetusa si mai toti mergeau spre …Paltinis ! ( Ciobanii cu care intram in vorba se mirau ca suntem romani !!) . Unii aveau harti de pe Internet, altii doar niste schitze de mana, altii doar/si descrieri ! Bravo lor ! Doar unul din cele 5 grupuri doreau ca de la Obarsia Lotrului sa faca stopul pe la Voineasa spre V. Oltului si apoi sa urce in Fagarasi. La Obarsie- in cele 2 ore cat am asteptat sa ni se incarce acumulatorii- am mai vazut un grup de cam 10 straini cu rucsaci mari… Am intalnit doar 3 turisti romani la Ref.Canaia si inca un grup in dupa amiaza de vineri, care urcau din halta Pui si mergeau spre Cioclovina ( la care noi nu ne-am mai dus, ne-avand echipament speo). Multi „turisti” romani erau gura- casca la un mare Raliu auto in zona Paltinisului. Doamne ce mai urlau motoarele si ce miros „de munte” am avut pana la cantonul silvic Muncel ( pe drumul marcat cu TR si apoi inca 1 km. pa BR ! „Turisti” romani erau poate sute LA munte ( nu PE munte !) la Obarsia Lotrului: la afine si ciuperci, dar mai ales „la iarba verde” cu asortatele manele, pe care le difuzau de fapt si boxele cabanei. Tot astfel de turisti – mai putin muzica- la cabana Surianu, unde insa ne-am bucurat ca imprejurimile frumosului lac erau foarte curate !

Cele mai placute intalniri au fost cu ciobanii: unuia- Gheorghe Sora de 21 ani din Sugag, sub Vf. lui Patru, i-am fost de folos cu mobilul, sa-l sune pe taica-sau pentru a-i aduce un alt ajutor de cioban, caci cel pe care il avea era mereu beat critza, asa cum constatasem si noi in seara precedenta. Idem, ne-am imprietenit cu membrii familiei Lupea din Prihodiste, unde lasasem rucsacii sa hoinarim pe culme, prin Tarsa, spre Blidaru. Nu mai stiam merge far rucsaci !! Seara i-am si ajutat timp de peste o ora la strans fanul. S-au bucurat si ei, ca si altii cu care am mai intrat in vorba, ca i-am intrebat despre Lucia Apolzan, pe care o numeau „Doamna noastra”- cea care a trait o buna bucata de vreme printre ei, asa cum a facut si in Tara Motilor si Zona Portilor de Fier. Acasa, mereu rasfoim/citim din cartea sa „Carpatii- tezaur de istorie. Perenitatea asezarilor risipite pe inaltimi”. Din pacate unele din acele sate nu mai sunt „perene”, sunt muribunde, cu scoli triste, fara elevi, cu fanatze tot mai multe necosite si gospodarii parasite. La fel ne intristasera si stane parasite, ex. in poiana Salanele si Smida . Marea stana de oi ( manzari) ce o stiam din alte treceri pe la Gura Potecului cu multe „acareturi”, cu stive de lemne de foc langa pereti, cu vaci, porci, gaini, era acum cvasi-parasita. Fiind acum stana de sterpe si berbeci, „casa mare” si „celarul ” (casharia ) erau pustii. In locul ierbii pe care zburdau candva copii de toate varstele, acum era o jungla de buruieni prin care abia a am razbit spre stiutul izvor, si el acum mai putin „aratos”….

BILANT: „Computerul de bord”- GPS-ul ne arata: ca am parcurs 146 km si ca intre plecarea si sosirea zilnica la destinatie- am mers efectiv 2/3-imi din timp, restul fiind pauze. Speram ca in iarna, cam intre 28 decembrie- 3 ianuareie sa nu avem nevoie de el ca „ghid”. Speram ca in iarna sa mai avem inca 2-4 prieteni care sa ne insoteasca pe acest traseu troienit si pe altele similare. (Vezi „Prin alburi si griuri..” in cap.9)