Înconjurând izvoarele Dâmboviţei

O tura de 8 zile a unui grup de 12 oameni din CAR Universitar Cluj pe traseul Plaiul Foii- Comisu- Curmatura Bratilei- Vf. Rosu- vf. Papusa- Valea Dambovitei-  Creasta Sudica a Pietrei Craiului- Plaiul  Foii.  In trei veri anterioare realizasem ture numite „Fagarasii,  mai altfel”.Cate un fragment al crestei+ culmi/muchii sudice si nordice.  Cea mai reusita si cu cei mai multi participanti a fost cea din vara trecuta :

http://carclujuniv.blogspot.com/2010/09/fagarasii-mai-atfel-edtia-3.html

Stiam ca tura din 2011 nu va mai fi asa de atractiva.  Si din cauza  ca  zona nu mai e una  „spectaculoasa” si din cauza ca urma a se merge  mai mult cu bagaje mari.  Am planificat insa si zile sau jumatati de zile cu bagaje mici. Spre surpriza mea, aceste ture cu bagaje mici au avut succes doar la jumatate dintre participanti ! Ceilalti  au preferat sa se odihneasca langa corturi, obosti dupa ziua anterioara si in vederea urmatoarei etape cu bagaje mari !

Sambata 6 august la ora 12,  cei 12  soseam la Plaiul Foii. Unii din Cluj si Turda : Dana Zaharia, Vlad Iobagiu, Anca Ardelean, Alin Hapca, Florin si Adela Stan, Dinu si Marlene Mititeanu. Din Covasna – Andrei si Ibi. Din Fagaras: Adi Alex Pop. Din Bucuresti: Eugen Popovici.

 Ne interesam  de starea drumului (facusem asta si din Cluj prin telefon)  si  pornim toti 12, cu 3 masini (din cele cinci )  pana la Rudarita. Apoi  soferii le  ducem  inapoi , in curtea pensiunii lui Nea Vlad, cu care facusem o intelegere: cu masina dansului sa ne duca  pe cei trei soferi  iarasi  la Rudarita. La ora 13.30 ne luam rucascii in spinare.  Mici pauze pe parcurs, mai ales sub Comisu, pentru reaprovizionare cu apa („Spre Izvor, 300 m!” ).  Constatam apoi ca in saua de dupa Comisu e montat un refugiu nou;  langa el sunt  deja locatari  care desigur nu aveau in plan sa mearga zi-lumina ca noi. Vremea e faina, imi permite sa fac lectii de geografie. Sa  „predau”, caci incercarile de seminar n-au prea dat rezultate;  „studentii” mei  erau acum in vacanta, nu mai doreau a fi „examinati” !   Doar Adi Pop, student la medicina la Cluj, dar  fagarasan , stia mai toate raspunsurile. Groapele,  Lutzele Mici si Mari, Berivoescu,  binefacatorul izvor „al Vladului,  Beliile, Pietrele Popii,  Curmatura Bratilei.   

Stiam deja ca si aici a fost montat un nou refugiu. Ajungem la el „la frontale”, la ora 21.30. Am „tras” pana aici, caci langa Izvorul Vladului nu prea erau locuri de cort. In plus, in dimineata urmatoare planificasem o tura de  jumatate de zi fara bagaje . Pentru cei care… vor reusi sa se scoale la ora 6.   In refugiu si in corturi erau cehi si polonezi. Usa refugiului a fost  gandita ca o trapa care sa nu permita accesul oilor si magarilor( ca la vechiul refugiu Berivoescu- devenit de multa vreme grajd !). Dar fiind  subreda , usa e deja deteriorata.  Puternicul izvor „al Radului” (numele obarsiei vaii Dejanilor) aflat la cca 2 minute de coborare spre nord, il gasim  „la datorie”.

Duminica 7 august. La Multi Ani Laura Giurgea ! Regretam ca n-ai mai putut veni cu noi.  La ora 7  pleaca „trenul japonez”  spre Ludisoru- Fundu Langii-Langa- Izvoru. In „tren” .. doar 6 din cei 12  ” negri mititei ” 🙂 . Ceilalti sunt in concediu de odihna; ne vor dovedi asta si in urmatoarele ture fara bagaje. Le plac doar turele cu bagaje mari !:-)

Zi faina ! Admiram de aproape frumoasele caldari „ale Radului”.  Eu ma bucur sa calc pe acest viguros picior nordic al Fagarasilor pe care il admiram in copilarie din satul natal, dar pe care inca nu fusesem.  Fusesem doar in zona mai estica: Beliile, Curmatura Tiganului, Scoarta, Picioru Batran, Banciu, Pietrele Popii. In saua dintre Langa si Izvoru, gasim un alt refugiu instalat de curand. Langa el un cort mare si multi tineri fagaraseni. ( nu aflasera de refugiu ? ).  Am dedus ca tinerii erau veniti  „sa se simta bine”. Si dupa sticla care circula matinal  „din gura in gura” si dupa veselie, se pare ca se simteau „bine” ! Ne deplasam pana pe Izvoru (ciudat nume de varf de munte !) si iarasi fac o lectie de geografie.  Tara Fagarasului e o „harta in relief” si identificam satele: Dragusul lui Ion Codru-Dragusanu si in care Dimitrie Gusti si echipa sa de socilogi au facut studii sistematice, Lisa al lui Octavian Paler,  Sambata cu Manastirea lui Brancoveanu, Gura Vaii al lui Nea Gavrila Ogoranu,  Berivoiul lui Andrei Beleaua si Recea al meu… Amintiri. Revenim la corturi pe poteca ciobaneasca, deci ocolind varfurile pe care le „luasem in piept” la ducere.

La 13.30, in completa formatie de  12, ne luam rucsacii mari in spinare si pornim spre sud. Eu sunt putin emotionat, caci stiu ca pe plaiul ce-l vom urma pana in Curmatura Oticului, au calcat si strabunici si  Bunicu’, spre „Tzara”, peste „granita din mijlocul tzarii” (badea Cartzan dixit !) pana in 1918.  Si mai apoi tata si unchi si veri ai mei, spre satele din Raul Doamnei: Slatina, Sboghetesti, Nucsoara. Ultimul  intrat in istoria luptelor anti-comuniste  prin Elisabeta Rizea.

Drum lung de cca 4 ore intre Bratila- Catzunu (nu Caltzunu cum scrie unul pe poza postata pe Google Earth !) -Mezea- Curmatura Oticului. Afinele si rucsacii grei ne indeamna la pauze. La Izvoru Oticului … o  cehoaica in costm de „Eva” isi termina dushul de seara !  Nudul e cam ” a la Rubens”, deci nu se prea bucura de aprecierea barbatilor din grupul nostru. E si acesta un adevarat izvor de altitudine al Dambovitei, dar situat la i si mai mare inaltime e Izvorul Vladului pe langa care am trecut in prima zi pe inserat.   Corturile cehilor erau montate in saua de dupa izvor. Plecasera dimineata din Curmatura Bratilei, erau insa si ei „in concediu” !:-) Noi hotarasem sa „mai tragem de noi” inca cca 1,5 ore, sa montam corturile intr-un loc „nice” !  Asa ca urcam prima panta abrupta spre Varful Rosu, apoi cotim in coborare oblica spre stanga. La ora 20 suntem jos, in frumoasa caldare superioara a Boarcasului, cel care impreuna cu Vladul da nastere Dambovitei.  Ne montam corturile, apa nu e departe.

Luni 8 august.  Se repeta scenariul de ieri.  De data asta, doar 5 ( Anca, Alin, Eugen, Marlene, eu )din cei 6 de ieri „urcam in trenul de ora 7”. Caci pe Adi il doare un genunchi. Eroul e Eugen, care va schiopata toata ziua din cauza unei glezne cu care se purtase neatent in seara precedenta !  Vf. Rosu- Vf. Iezerul Mare- coborare la lacul Iezer.  O privire in Refugiu. Ziduri reci si triste,  paturi de fier fara saltele, baligi de la caii pe care unii ciobani ii feresc acolo de ursi (ne spusesera doi turisti intalniti cand coboram !).  Popas racoritor si plaja  pe malul lacului;  eu nu coborasem pana la el niciodata…  Revenim apoi pe vf. Rosu, intalnindu-ne pe traseu cu cehii care dormisera in Curmatura Oticului. Ne vazusera corturile din Caldarea Boarcasului  si ne spun „nice place !”. De pe Rosu pornim spre rasarit, peste Piscanu, pana in Sleaul Batranei. Nu pe poteca, ci peste toate denivelarile crestei, sa studiem caldarile Boarcasului prin care vrem sa ne intoarcem. Plan sugerat de un vechi articol din regretata revista Muntii Carpati scris de  Dinu Boghez , tizul meu din Rm.Valcea, impatimit montaniard.

http://www.dinumititeanu.blogopedia.biz/13-veterani/dinu-boghez

Sunt diferente mari de nivel, dar pentru asa ceva am plecat de acasa. Fara bagaje e simplu. Si gasim poteci ciobanesti, asa ca ne e mai usor decat ne asteptam. La ora 20 ajungem la Base Camp. Maine va fi o zi grea, lunga !

Marti 9 august.  La ora 7 toata lumea e in „tren”. Urcam direct (dar mergand in serpentine)  in saua dintre Rosu si Piscanu.  Intalnire cu alti doi cehi care ii cautau pe cei doi  de care se ratacisera  si ale caror  luminite de frontale le vazusem aseara tarziu.  E vreme faina. Cand intram intr-o zona cu semnal GSM, ne intra cateva mesaje  : din  Piatra ( Voichi si Vlad), din Pietrosul Bistritei ( Ioana Diaconu si ceilalti), de la Aron din Retezat (Felicitari Aron pentru locul 2 la Semi-maratonul Retezat!), din Triglav (Dragos Roncu, Raluca Lupu…),de pe Civetta (Dolomiti )- Cosmin si Cristina Munteanu, din muntii din Muntenegru- Dan si Dia, de pe Moldoveanu (Catalina , Doru Iuga, Forin Vulturara…), din  Piz Badile si Matterhorn (Mini, Zsolt, Jo ). Si un mesaj util de la Mara: ” de marti ora 17 se strica vremea !”.  Speram sa se strice doar de maine sau sa se intample asta doar cand vom fi la drum forestier in Valea Dambovitei.

    Apropiindu-ne de Batrana,  vedem poteca ce ocoleste varful. Probabil ca pe „poteca de vara” au mers asta iarna cei care au declansat o avalansa care i-a tarat mult pe acea panta. Nu stiau ca „iarna nu-i ca vara”, ca se tine creasta, nu se taie pantele abrupte ?  Pauza la Izvorul din Plai. Unde eu am iarasi emotii: si pe aici era un drum transcarpatic: Raul Berivoiului- Picioru Batran- Scoarta- Berivoescu- traversarea vaii Dambovitei (aval era inaccesibila !) urcare pe Coltii lui Andrei Mari- Batrana (Izvorul din Plai)- Plaiul lui Patru – Leresti (nu exista cabana Voina)- C-lung Muscel…

Mai intalnim ciobani, turme. Oare pana cand, caci multe stane sunt deja parasite. Pauza in Spintecatura Papusii. Amintiri din alte ture de vara si pe schiuri ale mele cu Marlene :

Asteptand Lumina pe creste inzapezite

Vremea se pare ca se va schimba doar de maine. Ce bine !  De pe Papusa aveam trei variante spre Valea Dambovitei : doua cu marcaj (pe harti !) pe Dracsinu si Cascue, dar mai lungi. Pe Boteanu,  traseu nemarcat, dar mai „direct”, pe care eu il mai facusem cu fiul meu si mai apoi cu Marlene. Asa ca …pe Boteanu ! La limita padurii, surpriza: stana noua !  Baciul Gh.Tzurlea din satul Mioarele  ne omeneste cu de-ale stanei: mamaliga „vartoasa” si rumenita, urda, branza de burduf, jintita !  Tocmai „la fix”, caci nu mai agream mancarea ce mai era prin rucsaci.

Din saua urmatoare (unde e o alta stana, dar parasita) cotim spre stanga spre paraul Rateiu, dam apoi in valea Cascue si in fine in Dambovita. Din pacate la „gura”  vaii Dragoslavenilor nu e punte si va trebui sa ocolim pe la gura vaii lui Ivan, facem deci cca 2,5 km in plus. La ora 20 ajungem la cabana Garofita Pietrei Craiului.  Unde ne planificasem si noi, ne planificasera si prognozele meteo, o zi de odihna totala  pentru toti cei 12.

Miercuri 10 august. La Multi Ani Dan Vasilescu !  Telepatic, caci semnal e doar la „cabina telefonica” din poiana fostei stane Tamasel, unde mai urca Paul – noul cabanier- sa isi ia comenzile.  Incepuse ploaia de aseara. E asa de fain sa zaci in cort !  Dupa amiaza suntem invitati de gospodine (Adela, Ibi ) la masa, in cabana. Culesesera ieri galbiori si alte ciuperci, la care cel mai priceput se dovedise maramuresanul  Alin Hapca („Hapcaunul” !). Sosise cu ceva bunatati si vechiul meu prieten Dinu Bucur din Pitesti, cu care ma catarasem prin ’68-69 cand mai era student la Cluj. Ii pare rau ca nu am primit/nu am raspuns la al 2-lea mesaj al sau: ” Cati sunteti? „.  Dar carnea, carnatii, berea, rosiile, pepsi, painea mare si buna, au fost delicii si materie prima procesata de gospodinele noastre cu malai, cartofi, ulei, ceapa si alte cele. Aduse ieri de Paul, care fusese anuntat de prietenul Razvan Nuta din Pitesti ca vom sosi .Mersi Razvan !

Joi 11 august.  Spre pranz ploaia s-a oprit. Asa ca -din nou in grup restrans- pornim „sa ne miscam”. Tzinta: poiana si cabana din Valea lui Ivan. Unde eu nu am mai fost de vreo 30 de ani, Marlene niciodata, ceilalti le fel.  Pe traseu culegem desigur galbiori, chiar multi si cateva manatarci. Gasim cabana noua, faina. Dar poiana nu mai e asa faina ca pe vremuri, e plina de noroioase urme de TAF.   Mancam pe lemne de la vechea cabana de vanatoare (demolata ) care se numea „Piatra Craiului”. Apare administratorul cabanei, acum privata, numita ” Cabana Dragos Bajan”.  Din vorba in vorba aflam ca e „nea Gogu”, fost cabanier la Garofita si pe la alte cabane din zona, despre care auzisem desigur.  Ne invita sa vizitam cabana, faina, cu bai si cu preturi rezonabile: 25 lei patul !

Seara din nou o masa ca-n povesti ! Caci cei ramasi „acasa” facusera un drum la stana din valea Dambovitei si cumparasera branza  ! Asa ca tocanita de ciuperci e doar desert asta seara, o parte  ramane pe maine.

Vineri 12 august : Tura fara bagaje, dar la care participa toata trupa. Tzinta: locuri mirifice din Craiasa Carpatilor.  O zi superba si ca vreme: soare, cer albastru doar cu nori decorativi. Superba si prin cotloanele sale minunate de care celor indragostiti de Acest Munte Fascinant ne e mereu dor.  Placute intalniri cu  caprele negre, deloc sperioase. Garofitzele roz (Dianthus callizonus)- simbol al Minunatei, garofite albe (Dianthus spiculifolius) . Flori de coltz ( Leontopodium alpinum)  pe care le admiram avand in urechi si in suflete  versurile si muzica lui Ducu Bertzi: ” Floare de colti, minune sub bolti, gingasa stea, iubita mea….”.

 Sper ca nimeni nu va uita minunatele locuri prin care i-am ghidat . Si sper ca toti s-au convins inca o data ca Acest Munte trebuie iubit si ocrotit cu pasiune !

Sambata 13 august.  In fine, „zbirul” s-a imblanzit si a dat plecarea doar la ora 9 ! Reglasem de aseara conturile cu Paul. Ce bine, caci nu-si facuse aparitia pana ce am plecat.  Urcam  spre poiana „cu cabina telefonica”. Stiam ca mai departe, pe cel mai scurt drum spre Pl.Foii ( pe Plaiul Mare), in zona  Curmatura Foii exista probleme cu copaci rasturnati. Dar acceptam cu totii riscul unei „curse cu obstacole”, decat sa mai urcam 200 m diferenta de nivel pana la baza Umerilor. Puternicul izvoe al Otetelii e asa cum il stiu de aproape 50 de ani. Pauza de zmeura in Curmatura Foii.  O scurta bucata „cu probleme” pe curba de nivel pana ce ajungem in culmea Plaiului Mare, de unde coboram ca pe sosea pana la confluenta Barsei Tamasului cu Spirla.  Defilam pe langa picnicari: focuri, manele, gunoaie. Nu-i invidiem pe cei care seara se vor intoarce la corturi de pe creasta, de pe valcelele si branele Craiesei.  Masa de bun ramas in sala de mese a cabanei Plaiul Foii (mesele de afara sunt cam ocupate ). Reveniti langa cei 12 rucsaci lasati  afara, nu uitam de ritualul clubului nostru. Lumea se uita mirata la noi !  Parem ciudati, parem o secta…  Noi stim insa ca suntem oameni normali, n-am uitat ca suntem fiii Mamei Natura ! Pe care o iubim si la care ne intoarcem de cate ori putem.

E ora pranzului. Teoretic sau in alte conditii am fi zis  ca mai avem  pentru munte cate o jumatate de zi: azi dupa amiaza si maine o dimnineata. Aaa, si luni, zi libera de Sf.Maria !( Dar nu pentru toti !). Consideram ca ne-am facut deja (nu pentru multa vreme !)  „plinul de munte”. Pe unii, genunchii sau gleznele i-au obligat a fi masochisti ! Destul ! Ce-i prea mult, nu e sanatos !  In Acest Munte Magnific vom reveni; eu o fac de aproape 50 de ani ! Si ma bucur ca tinerii mei confrati intru pasiune  inteleg acum  de ce Craiasa e muntele meu de suflet. Si unii stiu ca este  nasha mea si a Marlenei. Si vor intelege si mai bine daca vor citi/reciti ce am scris eu si multi altii despre Craiasa:

50 de gânduri despre Piatra Craiului

Da, eu cred ca ” Nicaieri in alt munte al nostru, nu exista atata varietate, atata concentrare de frumusete pe un spatiu atat de restrans, ca in PIATRA CRAIULUI.”

Piatra Craiului a fost  desertul acestei ture !  Caci scopul turei a fost sa inconjuram pe creste de munte  izvoarele Dambovitei: punct ochit, punct lovit !