Pe schiuri prin Alpi

În săptămâna dintre Paştile catolice şi cele ortodoxe 2015, am petrecut o superbă vacanţă pe schiuri de tură prin  Alpi.

Foto:  https://foto.dinumititeanu.ro/2015/04/08/reintalnire-cu-haute-route/

               https://foto.dinumititeanu.ro/2015/04/11/allalinhorn-si-strahlhorn/     

Vineri 3 apr. dimineaţa am aterizat în Geneva. Dragii Florin şi Dia ne aşteptau şi de acolo am pornit direct spre munte, spre Chamonix.  Acolo, în Argentiere, ne aştepta  Cătălin Pobega, amabil ghid alpin al multor romani care vin in zonă.  Am urcat împreună cu primul tronson de telecabină, până la Lognan- 2270 m., apoi pe schiuri pe marginea gheţarului şi pârtiiilor până la cabana Argentiere-  2 771 m. Era soare, ne-am „prăjit”, căci am uitat că la acea altitudine expunerea lui e mai mare. Am avut surpriza ca la cabană să fim salutaţi …în limba română !!! Trei clujeni- Florin Danieliuc, Lavinia si Marius îşi începeau de aici celebra  Haute Route.  Am aflat ca îî vom reîntâlni peste 3 zile la cabana Dix ! Din păcate, coborârea pe schiuri am făcut-o prin ceaţă deasă, iar  de la Lognan în jos prin ploaie ! Am încheiat ziua la pizza şi bere, unde i-am cunoscut şi pe alţi doi români stabiliţi în Chamonix:  Ionel Suciu şi Gloria Demidov. Apoi- prin Col de Forclaz şi Martigny am ajuns acasă în Lausanne, la amabilele noastre gazde Florin şi Dia.

Sâmbătă 4 apr. a fost vreme urâtă. Am dormit pe săturate , apoi după masă le-am făcut o vizită nepoţilor mei Răzvan şi Ghiula, care locuiesc cam la jumătatea distanţei Lausanne-Geneva.

Duminică 5 apr. La 7.15 pornim spre Sion-Arolla, de unde urcăm cu teleschiul apoi pe schiuri şi foci,traversând Col de Chevres  la Cabana Dix- 2928 m. Vreme faină, cer albastru cu nori fotogenici.

Luni 6 apr.  În planul făcut de acasă, urma o ascensiune pe schiuri pe vârful Mont Blanc de Cheillon- 3869 m . Pe care aflasem de la cabană că nu mai urcase nimeni de vreo 5 zile, fuseseră ninsori, pericol de avalanşă. Pornim primii.  Ne depăşesc doi (ghid cu client ?), legaţi şi ei în coardă. Dar după ce am ajuns in Col de Cheillon, şi îi admirăm o vreme cât de rapid urcă, constatăm că fac cale întoarsă.  Ne spun că le-a fost teamă de o scurtă placă de vânt şi de seracurile de deasupra ei, dincolo de care nu ar mai fi avut probleme. Noi ne decidem să traversăm gheţarul Giétro , să urcăm până în creasta Mont Rouge,  să admirăma peisajuj şi să facem poze. Între timp apare o echipă de trei dinspre cabana Chanrion, prin Col du Mont Rouge, care urcă pe urmele celor care renunţaseră şi depăşesc cu curaj zona „cu posibile probleme”. Apoi apar alte mici grupuri de la cabana Dix şi ajung cu toţii pe Mont Blanc du Cheillon, vârf despre care un neamţ scrie” ist für mich einer der schönsten Berge der Alpen !” Ne pare rău că nu l-am urcat, dar mâine vom avea cam acelaşi peisaj panoramic de pe Pigne d’Arolla.

Seara, la cabană ne întâlnim cu cei trei clujeni, apoi apare şi Silvia Murgescu, care făcuse două etape într-o zi, toţi urmaseră varianta Verbier.

Marţi 7 aprilie.  Conform planului, azi vom parcurge o etapă a Haute Route, adică până la cabana Vignettes.( În 2009 ajunsesem la Vignettes pe gheţarul Otemma ).  Vremea e excelentă, mai mulţi vor urma azi ruta aceasta.  Noi nu ne grăbim, vom fi mereu depăşiţi. Pe vârful Pigne d’Arolla, la 3,796 m  -cel mai înalt punct de pe Haute Route- facem o pauză mai lungă, o lecţie de geografie.  În faţă- inconfundabila piramidă a Matterhornului. Eu şi Marlene recunoaştem traseul urmat in 2009 de la cabana Vignettes spre Zermatt.  Ce păcat că atunci de la Col de Mont Brulee şi până după Col de Valpelline, am avut ceaţă ! Dar ce fain e că acum vedem totul ca din parapantă…

Seară faină la  cabana Vignettes.

Miercuri 8 apr.  Azi, pentru noi e zi de coborâre. Nu ne grăbim; s-au grăbit cei care vor să ajungă azi la Zermatt, inclusiv cei patru prieteni români. Îi invidiem pentru vremea ce o au, pentru peisajul fantastic prin care vor evolua.  Avem plăcuta surpriză că gheţarul Piece pe care pornim la vale, are zăpadă „prietenoasă”, în care putem face viraje faine, fără efortul şi dificultăţile de la coborârea de ieri de pe Pigne d’Arolla.  Întâlnim mulţi  care urcă.  Ni se oferă şi ocazia de a admira şi poza o avalanşă, produsă de ruperea unui fragment dintr-un gheţar suspendat; norul ei se apropia de Dia, care rămăsese mai în urmă, dar n-a ajuns până la ea, am pozat-o doar cum fuge din calea ei…

Ajunşi la pârtiile preparate de schi, coborârea până la maşină ni s-a părut o joacă.  Am făcut apoi o pauză de masă în pitorescul sat Les Hauderes ( prin care e în plan să trecem per pedes la vară !). La restaurantul „La Cordee”, am mâncat câte  o porţie de „Rösti”, o minunată specialitate valesană.

Joi 9 apr. Dia merge la Geneva la facultate. Pe noi doi, Florin ne invită la o zi de schi de pârtie, în Franţa, în renumita zonă Portes du Soleil de la Morzine-Avoriaz.

Vineri 10 apr. Plecăm din nou spre „munţii mari”. Azi vom urca un patrumiar: Allalinhorn !  Parcăm maşina în Saas Fee, urcăm cu două tronsoane ale telecabinei până la Felskin- la 3.000 m, apoi cu metroul alpin până la 3. 456 m. De aici pe schiuri şi foci, ocolind şi traversând câteva crevase ! La ora 15, printre ultimii,  suntem pe vârf, la 4.027 m, primul patrumiar al Diei şi al lui Florin ! La mai multi dragilor ! Coborâm mai încet decât alţii, în câteva zone cu schiurile pe rucsaci: La cabana Britannia unde aveam retinute locuri ajungem la ora 20, după ora cinei, dar suntem serviţi cu amabilitate. Seară faină, ca la toate cabanele din Alpi !

Sâmbătă 11 apr. La Mulţi Ani dragă Marlene !  Azi e în plan alt patrumiar: Strahlhornul-  4.190 m. Am pornit spre el vreo 40 de oameni. Cei mai harnici şi mai grăbiţi, mai decişi au ajuns pe vârf, dar în ceaţă ! Căci vremea a fost faină doar în primele ore. Pe noi ne-a încetinit starea sănătăţii fetelor, pe care le chinuia tusea, poate aveau deja şi febră. Văzând că vârful şi-a tras căciula de nori până pe urechi, am decis să ne întoarcem de sub Adlerpass (aflat la 3.789 m), de pe la 3.700 m. Şi bine am făcut, căci în curând ne-a cuprins white-out-ul ! Însă coborârea spre Saas Fee pe pârtiile preparate, am făcut-o lejer şi pe vreme acceptabilă.  Seara eram acasă, în Lausanne.

Duminică 12 apr.  Florin ne propune o tură auto cu scopul de a  verifica apoi dacă mai ştim a merge per pedes, a ne plimba prin orăşelul Morat/Murten şi prin Friburg. Cam uitasem a merge…

Luni 13, în avionul Geneva-Cluj  încheiem o minunată vacanţă pe schiuri prin Alpi, minunându-ne încă o dată de  calda  ospitalitate a   unor oameni dragi.

                                                 ********