Drumeţi prin Vanoise

La Vanoise e o regina a Alpilor francezi. Un parc national foarte indragit si de francezi si de straini. Un fel de Retezat cu peste 1.000 m  mai inalt si cu suprafata mult mai mare.  Vazusem albume cu imagini din Vanoise, citisem relatari. Dintre colegii de club, Alin Bradean, in urma cu cativa ani  fusese si acolo si in Gran Paradiso ,”vărul” de peste granita cu Italia al parcului La Vanoise.  Va spunem de la inceputul relatarii ca  ambele ne vor mangaia sufletele si ne vor umple cardurile foto cu imagini ale unor peisaje de vis:  varfuri semete, multe cu cochete „basti albe”  puse sagalnic pe-o ureche, vai adanci, circuri glaciare, sute de cascade,  lacuri albastre,  poteci clare,  bine intretinute, curate si neagresate de enduristi, marcaje/sageti doar unde era nevoie, momai dese  unde nu existau poteci (mai ales pe tristele morene ) ,  capre negre si capre ibex (bouquetins/ stambecco), sute de blande si grasane marmote, cabane primitoare in care gaseai doar montaniarzi, statiuni si sate cochete..

Ne-am procurat harti1:25.000, le-am studiat indelung, am calculat  de unde pana unde putem ajunge in 11-13 ore, in functie de scara hartii si de diferentele de nivel.  Am hotarat sa ne instalam  in Pralognan (inima Parcului National La Vanoise), unde sunt doua camping-uri. Noi vom pune  cortul in campingul Le Chamois (Capra Neagra).  Dar si in Vanoise  si in Gran Paradiso, urma sa dormim si pe sus, in cabane, numite in ambele tari :”refugii” (refuge/rifugio), cabanierii numindu-se „gardieni”.  Cabanele din Alpi fiind foarte solicitate vara si necesitand a retine telefonic locuri, chiar cu cateva zile inainte, am preferat perioada  de final de sezon. 

  Am ajuns la Pralognan in seara de vineri  2 sept.2011.

Sambata 3 sept , vreme cu cer innorat , dar numai cu unele varfuri in nori. Pentru maine, prognoza e urata. Asa ca hotaram sa facem  o tura de o zi.Din camping pornim  prin  catunul Fontanette,urcam  in Cirque du Dard,  trecem peste  Col du Grand Marchet in   cirque du Grand Marchet,  apoi in cirque du Petit Marchet. Dupa  Col de l’Ane ajungem la   Refuge La Valette. Coboram prin ploaie marunta in cca doua ore  in catunul La Prioux, unde admiram o expozitie in aer liber cu superbe foto din  Islanda, ale   geologului-artisti  fotograf  Arnaud Guerin.  Ajungem in  camping. dupa cca 10 ore  de la plecare (cca 8-18 ).

Duminica 4 sept : ploaie. Odihna in cort si plimbare mai cu umbrela, mai fara, prin frumoasa statiune Pralognan.

Luni 5 sept. Nu incepem cu  planificata de acasa urcarea in Col de la Vanoise si  apoi cu o ascensiune „de iarna” (cu bocanci rigizi, pioleti, coltari)    pe Grand Casse – 3.885 m,  (cel mai inalt varf din Vanoise), apoi revenire in camping . Ceea ce necesita doua zile. Ne descurajasera anumite informatii : caderi de pietre pe ghetar, nu l-a urcat nimeni in ultima perioada.   Asa ca plecam in tura de vara pe 2-3 zile in directie opusa. Vremea e mohorata, dar se anunta ameliorarea in cursul diminetii. Insa n-a fost asa, mai toata ziua am mers prin ceatza deasa.  Poteca avea indicatoare la ramificatii, unde nu era poteca (pe morene) existau momai (cairns) dese. Facem mici pauze de 15-30 minute la cabanele de pe traseu, calculasem cate ore vom face pana la Peclet-Polset. Traseul zilei : Pralognan (8.15)- Col des Soulces- (10.45)- Refuge du Grand Plan (ora 12)-ref. des Lacs Merlets -Col de Chanrouge (14.10), lunga coborare la Refuge  du Sout. Deschis, fara cabanier. Numai prin ceata ! Apoi, in timp ce urcam spre Col du Souffre (2.817 m), muntele se descopera treptat, apar si petice de cer albastru..La ora 18.40 ajungem la  Refuge Peclet-Polset , unde amabila familie de cabanieri („gardieni” !) de la Grand Plan, unde bauseram cate un ceai, telefonasera sa ne retina doua locuri.

Marti 6 sept. URAAA ! Cer perfect senin. Un La Multi Ani telepatic (apoi si prin SMS) Anei -draga mea nepotica, la cei 3 ani ce-i rotunjeste azi ! Urcam inapoi in  vreo 15 minute pana la Lac Blanc  2.430 m ,  pentru poze. Apoi pornim la vale pe GR 5 (GR= grande route) pana la stanele Ritort -1.972 m (ora11.15), cotim la dreapta si urcam sustinut in Col d’Aussois (2.917 m)- ora 14.30. Dar ne oprim mereu si intoarcem capetele: departe, in spatele nostru, inconfundabilul, maretul Mont Blanc si „locotenentii” sai (Mt.Maudit si Mt.Blanc du Tacul ), eleganta silueta a lui Dent du Geant , L’Arete de Rochefort si „dintii de fierastrau ” ai lui Grandes Jorasses. Din sa, nu ne putem abtine a ne urca in 10 minute pe creasta din dreapta , in saua dintre vf.Point de l’Observatoire (pe care sunt vreo 15 persoane) si Point de l’Echelle. Suntem ca in elicopter: admiram de sus caldarea din care plecasem dimineata. Vreme superba, peisaj de vis !

Incepem apoi lunga coborare spre refuge du  Fond de l’Aussois- 2.329 m (ora 17)- si apoi urcam la Ref.Dent Parrachee-2.516 m, recomandat de prietenii Laci si Reka pentru superba sa pozitie in peisaj si pentru ca e frecventat mai ales de alpinisti, asa cum vom afla curand. Caci sunt multe trasee de catarare aflate nu departe, prezentate pe panourile din cabana. Corzi, hamuri, carabiniere, poze de catarare…Ne simtim intre prieteni. Avem insa o mica deceptie: aflam ca gardiana de la Peclet-Polset nu se tinuse de cuvantul prin care ne promisese dimineata ca ne va anunta sosirea aici. Dar banuiam ca fiind extrasezon vom gasi locuri si nu cream probleme, caci de cina nu aveam nevoie . Cabanierului ii spunem ca suntem alpinisti (nu si acum !), ii transmitem salutari de la Laci de care isi aminteste caci  povestisera mult impreuna in urma cu o luna. Este amabil, ne ofera locuri de dormit si chiar ne invita sa mancam inauntru. Noi preferam insa afara: mese, banci, cuiere pe peretele cabanei, izvor,  peisaj superb. Dimineata insa vom gati si vom manca si noi inauntru, mai erau mese libere.

Miercuri 7 sept. Plecam la 7.30. Vreme buna si azi, dar si cu nori, unii fotogenici, altii nu. Ajungem in cca 30 minute la cabana Plan Sec- deosebit de pitoreasca, asezata si ea intr-un loc superb din care n-ai vrea sa pleci ! Cu multe amenajari de bun gust, flori in „ghivece” adecvate locului, etc, toate dovezi de „omul sfinteste locul”. Si aici ne-ar fi placut sa dormim ! Azi vom merge pe un fel de curba de nivel, o ” poteca -balcon” cu doar mici sus-jos-uri intre 2.100-2.300 m, dar prin locuri faine, cu vedere spre dincolo de valea l’Arc din dreapta . Dincolo de care recunoastem, chiar vedem o parte din drumul pe care coborasem din Col de Mt.Cenis. Undeva departe, niste varfuri cu „caciuli ” de zapada, le banuim a fi din Ecrins- alt vis al nostru…Trecem pe langa mai multe stane, aici toate din piatra, inclusiv acoperisurile, unele daramate, altele inca in functiune. La 13.40 ajungem la Refuge de l’Arpont. Dar nu stam mult, caci mai sunt multe ore pana deseara.  Din pacate , marile varfuri se acopera iarasi cu ceatza , iar ultimul urcus spre Col de la Vanoise, il vom face  prin ceatza, vant si ploaie marunta. La 18.30 suntem la destinatia zilei: Refuge „Col de la Vanoise”- m. Aspectul cladirii principale si anexelor ne cam deceptioneaza, par cazarmi. Asta e.

Joi 8 sept. Zi superba ! Coboram cca 30 minute spre nord, pe traseul de aseara pana la Lac Rond si apoi pe cateva promontorii sa facem poze. Lac des Assiettes,  aflat la sud de cabana,  e de fapt un fost lac, colmatat.  Destul de colmatat e si Lac Long, aflat la sud-vest de cabana, sub Gand Casse,  cel mai inalt varf din Vanoise (3.885 m) . Studiindu-l cu binoclul, ne convingem ca probabil am fi avut emotii a-l urca singuri printre crevase si ca mai dificila si riscanta ar fi fost  coborarea pe zona abrupta a ghetarului.  Asa ca am facut bine ca  „din start” am renuntat a-l urca; nu am fi avut multe satisfactii estetice in plus..  Nu avea urme si nu am aflat la cabana ca ar fi fost urcat in zilele anterioare.   O zi „eliberata” prin renuntarea la el, ne va permite sa facem dupa Gran Paradiso un ocol prin Elvetia, sa urcam in trecatori  mult dorite: Grand Saint Bernard, Saint Gottard, Saint Bernardino si altele.( relatare alaturata ). Am coborat alene (3 ore) pe la Lac des Vaches, am admirat doi cataratori in peretele Aiguille de la Vanoise, cascade, poteca bine intretinuta. Am facut cate un dus in campingul in parcarea caruia lasasem masina si am plecat spre Italia. Spre  paradisul alpin…. Gran Paradiso.

Imagini din Vanoise  la :  https://foto.dinumititeanu.ro/2020/06/21/vanoise/