Dolomiţi 1: Sorapis, Tofanele, Cristallo

Fascinatia Dolomitilor : 11 zile pline în vara 2006, in echipa de patru: noi doi , Ştefan (fratele Marlenei) şi prietenul Cezar Manea.

Motto: „By failing to prepare, you are preparing to fail.” Benjamin Franklin

Stiam de mult ca o tura nepregatita e candidata la o nereusita. Asa ca mai ales pentru Dolomiti ne pregatim de multa vreme. Sufleteste de decenii.

La concret de cativa ani. Prima harta generala a Dolomitilor pe care am primit-o cadou de la Dobray Peter (are un „In Memoriam” pe site-ul meu) avea pe coperta unul din cele doua simboluri ale Dolomitilor: Turnurile Vajolet din masivul Catinaccio-Rosengarten. Cu ea (si altele detaliate )in vara 2005 am vazut aievea celebrele… Tre Cime di Lavaredo.( au fost prima destinatie, ). Am facut-o ferfenita tot studiind-o si „facand ture” pe ea. A doua harta -aproape identica- ce ne-am cumparat-o noi, are pe coperta imaginea …celor Trei Cime/Drei Zinnen (ele fiind cel mai cunoscut simbol !) si cu ea si altele am vazut anul acesta aievea si … Turnurile Vajolet ! 

Dolomitii sunt o mare involburata si incremenita de calcar. Are zeci de „valuri” mari, mijlocii, mici. Anul trecut am facut „surfing” pe doua din ele Zona Cele TREI CIME – Al Patterno din Gruppo di Sesto si zona munteui LAGAZUOI „“ din Gruppo di Fanes- – unde am facut si „inot” pe sub valuri- prin acele tuneluri-muzee din ” il nostra grande guerra” cum ii spun italienii primului razboi mondial („haia bataie”- ii spunea bunica ). 

In vara 2006 am urcat/ traversat/coborat alte 11 „valuri”( in ordine cronologica): SORAPIS, TOFANA di MEZZO, CRISTALLO, TOFANA di ROZES, NUVOLAU, MARMOLADA (zona nordica), MARMOLADA (zona Ombretta), CIVETTA, CATINACCIO, SELLA, SASSOLUNGO. 

Au ramas inca vise: Croda Rossa, Cadini di Missurima, Fanes, Marmarole, Antelao, Pomogagnon, Pelmo, Croda da Lago, Moiazza, Latemar, Odle, alte nume mai putin celebre: Pale di San Martino, Lagorai, Schiara, Cridola, Bosconero si inca multe. In plus, an dori sa abordam si doua grupe oarecum distincte: Lienzer Dolomiten (aflati nu departe de Tre Cime, pe granita cu Austria) si Dolomiti di Brenta- aflati mult spre vest, dincolo de valea Addige si de autostrada Innsbruck- Brenner-Bolzano-Trento. 

Turele din acest an ( 17-27 iulie 2006).

1.SORAPIS.

Plecare per pedes la ora 6.45 din camping Cortina ( altitudine 1120 m ). Am pierdut ceva timp prin padure pe ramificatii ale drumului ingust forestier nr. 3,nemarcat. In fine, dupa o ora ajungem in poteca 214. La 11.30 suntem la refugiul Tondi – 2.327m. (refugiu = cabana !). Priveliste uluitoare, mai ales spre Tre Cime si Cristallo de vizavi. Tura planificata fiind foarte lunga, ar fi trebuit sa urcam din Cortina cu telecabina pana la rif. Faloria 2.123 m. Continuam pe 223 pana in Forcella Faloria (forcella = sa, strunga), apoi pe 215, trecand prin Sella Ponta Nera. Intram pe poteca 242, cu marcaje mai „discrete”, pe curba de nivel/brana de piatra (varfurile sunt undeva in stanga). Priveliste spre localitatea S.Vito di Cadore din valea in care trebuie sa ajungem si noi. Urmeaza si o zona cu cabluri, (sentiero ferrato Francesco Berti). O urmam, dar din criza de timp nu pana la Bivacco Slataper 2.600 m ( bivacco= refugiu ). La ramificatia semnalata, cotim dreapta pe un valcel abrupt pe „poteca” 241, care incepe cu niste scari metalice. Marcajul e rar, mai ales cu momai. Necesita mare atentie. Conform hartii, ajunsi la prima brana de piatra, cotim la dreapta pe langa uriasii pereti si mergem inapoi, paralel cu poteca 242, dar mai pe jos. Vremea e faina, dar e greu de urmarit traseul.Caci nu e poteca ! Cezar e mereu in fatza si cauta. Eu mereu ultimul din cauza pozelor. Dupa o vreme (nu-mi cereti cat !) se coteste iarasi la stanga pe un valcel pe care curge apa, apoi prin padure, in fine poteca, in fine soseaua, unde avem noroc sa nu mai marsaluim 3-4 km.pana la camping, caci ne ia un autobuz cu 1,5 Eu/persoana. La 20.30 suntem in camping. Cam franti, dar fericiti. 

2.TOFANA di MEZZO.

Plecam la 7.15 cu masina spre pasul Falzarego, dar pe la jumatatea distantei spre pas, cotim la dreapta pe un drum pietruit ingust ce ne urca pana la Ref. Angelo Dibona (ora 8.10 ) la 2.037 m. Parcare nesperat de mare, multe masini si vanzoleala. Se poate ajunge aici si per pedes dintr-o statie de autobuz, pe poteca 403 sau 442. Urcam pe poteca 421 pana la Rif. Pomedes 2.303 m.(8.45-9). Curand suntem la baza uneia dintre cele mai frumoase via ferrata din Dolomiti : Punta Anna. Mersi Serban Chiurlea, inclusiv pentru indemnul sa continuam pana in varf ! Cand am inclus-o in plan nu aveam cartea ce e acum in fatza mea: „Dolomiti e Brenta.Oltre 120 vie ferrate „. In ea e trecuta cu **** (molto dificile), dar a facut-o fara probleme si Stefan – care nu e catarator ca noi, ceilalti trei. E coada, ne echipam constinciosi, pornim, e fain, prize excelente, pasaje minunate, privelisti minunate. Toti (sunt multi) sunt amabili, ne lasa sa-i depasim, dar ne depasesc si pe noi cativa. Ne bucuram ca parca nu se mai termina. La o ramificatie sagetile arata: dreapta- Tofana, stanga si in sus, la verticala – Cima. Nne cam deruteaza si pe noi si vom constata ca si pe altii. O luam in sus si ajungem pe cima (varf), dar nu e Vf.Tofana di Mezzo si un varfulet-Vf. Punta Anna ! Trebuie sa facem cale intoarsa, urmeaza o traversare „aeriana” si urcus, urcus, dar cu dificultati mai mici. In fine Vf.Tofana di Mezzo – 3.244 m. E superb ! O mare de munti in toate directiile. Facem o vizita putin mai jos de varf la cabana cu acelasi nume. Marlene si Cezar isi aplica si aici traditionala stampila in „Dolomiti Passaporto” , pasaport care are ca antet „Comunita Europea”. Marlene are acum in el 47 de stampile. Cei mai multi coboara cu telecabina. Dar dupa pauza de varf ( 15.30-16.15), noi patru si o pereche de francezi cu care mai povestisem pe traseu, continuam in coborare asigurata („sentiero attrezzato”) spre saua dintre Tofana di Mezzo si Tofana di Dentro. Apoi cotim la stanga pe o poteca nenumerotata, dar prezenta pe harta, spre Forcela Valon. O lunga coborare abrupta pe o panta de grohotis ne duce la Rif.Giussani- 2.580 m. Loc superb. E ora 18, ne relaxam. Poteca 403 ne duce apoi la masina. La 19.30 ne imbarcam in TOM. Camping, gatit, mancat, dush, somn… 

3. CRISTALLO

Plecare din Cortina la 6.50. Il parcam pe Tom in Pasul Tre Croci – 1.808 m. la 7.30. I ncepem sa urcam pe 203. La ora 9 suntem la Rif. Son Forcia- 2.210 m. Urcam de aici cate doi intr-un „tomberon”-cum le-a zis Cezar (telegondola)- 9 Eu /persoana (cam mult fata de altele, dar pe jos ne lua vreo e 2 ore). La 9.35 debarcam la rif.Lorenzzi din Forcella Stounies- 2.932 m.. Pauza, poze, stampile. Urmarim grupuri ce merg pe ferrata „noastra”- ce debuteaza cu niste scari „industriale” spre Cresta Bianca . Ne uitam si dupa altii ce urca in partea opusa a seii, pe ferrata Bianchi, spre Cima de Meso 3.154. Nu stim daca si cum se poate ajunge pana pe Vf.Cristallo- 3221, aflat nu departe . Dupa o pauza de 30 min. pornim pe Sentiero ferato Ivano Dibona *** („difficile” – aiurea, e floare la ureche !). Dus -intors pana pe Vf.Cristallino, apoi pe creasta „attrezzata” si mai pe sub ea spre NV. Multe urme din razboi (ex.adapostul Buffa, ora 13). Forcella Alta 2.6 87 m .la 13.50. La 14.20 suntem in Forcella Bassa, de unde planuisem sa coboram spre stanga, pe o poteca fara numar, dar existenta pe harta si -banuiam- marcata cu momai. Surpriza ! Un panou ne avertizeaza sa nu incercam ! Ploi torentiale vor fi modificat traseul ? (saritori scoase de sub pamant ?). Asa ca dati-i bataie baieti ! Se lungeste traseul. Eu ma bucur de asta. Marlene la fel. Ceilalti doi accepta in final ca nu e bine sa riscam. Peisaj tot mai fain. Iarasi urme de cazemate, transee, adaposturi. Ne apropiem de verdele padurii. La 15.30 incepem coborarea pe serpentine comode. La ora 17 suntem jos, in poteca-drum 203. Stefan si Cezar pornesc spre dreapta, in 15 minute vor ajunge la sosea (autobuz) la Rif. Ospitale 1.490 m. Ne vor spune in camping ca au avut bafta sa-i ia in masina lor doi tineri cehi care se plimbasera pe aceasta poteca (203). Eu si Marlene pornim pe ea spre stanga in urcus lin. Calculasem pe harta ca in 2,5 ore ajungem la Tom in pasul Tre Croci si asa a fost. Am urcat agale si cu pauze la un izvor amejajat rustic si pe malul apei sa ne racorim si imbaiem. Admiram spre stanga peretii ametitori ce se pravalesc din creasta pe care o parcusesem. La 19.10 suntem din nou in saua San Forcia, la 19.50 in Pasul Tre Croci unde Tom ne asteapta cu rabdare. La 20.30 in camping. Sunt bucuros ca nu mai trebuie sa ma duc la ora 21 la Ospitale dupa Stefan si Cezar cum era conventia in cazul cel mai rau. Ritualurile de seara, somn binemeritat. 

4. TOFANA DI ROZES

Stefan nu ne insoteste azi. E de fapt de inteles si de admirat ca a tinut trei zile ritmul cu noi, fara sa aiba antrenamentul nostru. Doar cu caldura era obisnuit din Africa unde lucreaza de aproape doi ani (nu mai are mult si se muta la racoare,se pare c la Moscova !).

Plecam la 6.40 cu Tom spre pasul Falzarego ca si alaltaieri. Dar sudiind harta, hotarasem aseara sa nu mai urcam cu la ref. Dibona. Parcam langa un restaurant Ra Nona (Ospicio Vechio) aflat cu vreo 2 km inainte de Pasul Falzarego, la 1.980 m.. La 7.30 pornim in urcus prin padure pe poteca 412, apoi spre stanga pe 402 .In Forcella Col dei Bos (2.290 m) facem o pauza. Poze spre Lagazuoi. Amintiri din vara trecuta. Hotarasem sa nu incepem Via ferrata Lipella prin tunelul („galeria”) Castelleto la care ne-ar fi dus poteca 404. Asa ca il ocolim prin stanga, pe o poteca nenumerotata, dar existenta pe harta si marcata cu momai si semne discrete cu vopsea. Vedem in curand echipe ce vin dinspre „galerie”. Sunt multi. E ora 10.10 Ne grabim dupa cei care pornisera pe brana, spre stanga. Apar cablurile. Ne echipam . Vazusem anul trecut de pe Lagazuoi zecile de brane de piatra ce strabat acest perete al Tofanei. Credeam atunci ca Lipella (***) il traverseaza pe una dintre ele. Vom vedea in curand ca de fapt e ca o scara: brana, urcare, stanga pe alta brana, urcare si tot asa . E o placere, o catarare frumoasa, nu atingem cablurile decat cand mutam carabiniera. Ne bucuram ca suntem in umbra, dar totusi transpiram daca urcam in ritmul in care ne indeamna bucuria catararii.

La ora 12 ajungem pe un promontoriu de unde se poate intrerupe catararea si continua comod spre Ref.Giussani. Noi facem doar o deplasare de 5 minute pana la TRE DITA si o lunga pauza . N-am vazut Mihai nici o urma de prabusirea din 2005 a unui „dinte” de care ne scrisesesi ! Dar nu stim cum aratau ditele. Sunt fotogenice si acum, le tot pozam. Si ne dam seama ca ele erau „ciupercile” ce le pozam de la ref.Giussani alalta-seara. Le dam roata, ne miram ca si aici au fost lupte, sunt adaposturi, grote antropice!

La 13.20 reintram in Lipella. Acum urca oblic spre dreapta, tot „in scara” : brana- urcus-brana-urcus. Nu mai suntem asa multi ca in prima parte. La 14.30 am scapat de fiare. Varful nu e departe, pe poteca spre/dinspre el misuna o multime de omuleti. Intre 15.10-16 stam si noi pe varf. Suntem ca in elicopter. O mare de munti ne inconjoara. Deja ii stim/recunoastem pe multi dintre ei.

Coboram apoii pe versantul opus, la Ref.Giusani, pe la care trecusem si alaltaieri. Dar tot mai facem poze. Coboram din nou pe 403, apoi continuam pe 404 pe la baza uriasului perete in care stim ca sunt o multime de trasee. Nu vedem pitoane, ci doar prize de toate formele si marimile, branutze, fisuri, hornuri, surplombe, tavane… Te felicitam Serbane ca ai facut aici cateva trasee de 7-9 lungimi de coada.! Iti urmam macar sfatul de a vizita grota Tofana. Timpul nu ne mai permite sa urcam si sa intram putin (pentru Cezar) si in „galeria” Casteletto. Inchidem curand „cercul” mai jos putin de Col dei Bos. Ultimele priviri si poze spre roscata Tofana. Mai departe, poteca „ne cunoaste”. La ora 20 il regasim pe credinciosul Tom. La 20.30 pe Stefan, care ne da raportul cum a fost prin Cortina si ..in piscina campingului nostru, ce a cumparat. Noi ne multumim cu dushul fierbinte.Cat mai fierbinte, sa ajute la eliminarea catabolitilor din muschi. Caci maine… nu facem ce a facaut azi Stefan ! Nici macar el !

Nota din 2012: Am revenit in Dolomiti in grup de 22 colegi de club. Relatare si foto tot in acest capitol sub titlul „Vacanta in Dolomiti” !