Revelion 2017 în Călimani

Unii probabil știți că de vreo 16 ani  noi ne petrecem revelioanele prin zăpezile din Carpați, 4-5 zile pe schiuri și cu dormit în cort. De cele mai multe ori doar noi doi. În fine, la trecerea dintre anii 2016-2017 vom avea un coechipier! Căci deși în ture cu cortul am mai avut colegi, în ture ce cuprindeau și Rev-ul nu prea. Doar la două dintre ele ne-au însoțit bistrițenii Doru Munteanu cu Mirela și dragul lor și al nostru Liviu Nechiti din Năsăud.  De data asta ne va însoți dragul Florin Bîscu din Lausanne-Horezu.  Noi  petrecuserăm trei zile din preajma Crăciunului tot pe schiuri si cu trei nopți în cort în Munții Maramureșului, iar în ziua de Crăciun prin sate maramureșene. Florin fusese cu ai săi în satul natal, dar acum   va veni cu noi.  Sosește în Cluj joi 29 dec. cu mașina lui de CH; o parcăm în curtea noastră și stăm la povești: amintiri din ture comune în Alpi,  din cele câteva zile de Paște în Buila,  de la Maratonul Montan Apuseni, planuri pentru Alpi 2017…

Vineri 30 dec.  plecăm  pe întuneric spre Bistrița- Vatra Dornei- Gura Haitii. Ca în multe alte dăți, îl parcăm pe ALP pentru  patru zile în fața casei și pensiunii familiei Pața. Scoatem schiurile din box, focile sunt montate pe ele de acasă. Ne încălțăm clăparii și pornim pentru prima dată pe drumul industrial de 8,5 km  ce însoțește  Valea Neagra ce are zăpadă faină, proaspătă, peste o mai veche urmă de cauciucuri.  Ne încercăm fără succes norocul spre stânga – 1 km pe un drum pe care- pe hartă- figurează un vechi marcaj Cruce Rosie  spre Șaua Rețițiș,dar nu găsim poteca ce ne-ar duce . Revenim la drumul principal. E din ce în ce mai frig, gerul ne mușcă de obraji și ne lipește nările. După încă cca 4 km. ne montăm corturile. Gerul de afară este -18 gr.C, dar în corturile în care și seara și dimineața a funcționat  ”încălzirea centrală” este  plăcut și în cele cam două ore dinainte de a ne băga în sacii călduroși de puf.

Sâmbătă 31 dec.  Mai mergem cam 500 m până la parcarea din capătul drumului, unde găsim marcajul TA (triunghi albastru) spre Șaua Nicovala de care ne spusese colegul Lucian Moisuc ca e bun, pe poteca clară. Vremea e faină, ieșim la un moment dat în soare.  În culme lăsăm rucsacii și cotim la stânga spre Cabana Meteo Rețitis unde suntem primiți cu amabilitate de dl. Laurențiu Balint șeful Stației, dar… în loc de un ceai cald ne-a oferit apă rece ca gheața ! Dar ne facem prieteni pe FB unde dânsul postează peisaje faine, dar cam din același loc.  

Revenim la rucsaci, coborâm cu grijă până în Șaua Negoiu, din cauza ”dulapurilor” din spinare.  Urcăm apoi abrupt pe serpentinele dintre brăduții și jnepenii acestei creste ce duce spre vârful Negoiu Unguresc.  În apropierea vârfului punem schiurile pe rucsaci și colțarii pe clăpari !

Din păcate reușim să ajungem pe vârf doar la câteva minute după apus, dar culorile sunt fotogenice.  Continuăm încă vreo 15 minute, vântul e tot mai puternic, un fel de pui de viscol. Așa că în primul loc ce oferă o oarecare protecție de vânt din două laturi,  montăm corturile pe rând, cu mare atenție să nu ne zboare ceva ”în decor”. Nu e ușor să nivelăm locul cam înclinat, căci zăpada e tare , nu putem folosi lopețile, așa că  trebuie izbit zdravăn cu pioleții.  Măcar ne încălzim ! Afară sunt acum doar -13gr. C, dar în corturi e plăcut datorită lumânărilor aprinse. 

Revelion: Gătim și mâncăm fiecare în cortul său , dar pe la ora 23 vine și Florin în cortul nostru la desert și la povești. La ora 23.45 ieșim din cort și în 3-4 minute ajungem  în creastă de unde la ora trecerii dintre ani vedem focurile de artificii din satele  e pe valea Neagra și cețurile luminate pe valea Mureșului. Îmbrățisări ! Urari de La Mulți Munți ! Apoi repede în corturi și în saci, la căldură !

Duminică 1 ian.  2017 !  La Mulți Ani ! Urcăm înapoi pe Negoiu Unguresc să admirăm Răsăritul ! Suntem atât de fericiți să fim aici !  Ne gândim la dragii camarazi din multele drumeții pe munte ! La Mulți Munți dragilor !

Pornim apoi  spre top-ul masivului – Vf.Pietrosul  Călimani – 2.100 m.  Fotografii, lecții de geografie, căci Florin e prima data în zonă.  O coborîre mai abruptă, o facem cu fața la  panta de zăpadă,  cu schiurile pe rucsaci.  Aici ne-ar fi prins bine câte doi pioleți !  Apoi pe schiuri și din nou cu ele pe rucsaci pe vâlcelul ce ne duce în poteca  cu marcajul principal, ce duce la stânga  spre îndepărtatul Trio Vestic al Călimanilor:  Țuțurgău-Bistricioru-Strunioru, dincolo de care se află  Colibița și Țara Bârgaielor. Noi cotim însă la dreapta spre  ”Saua Iosif al II-lea” cum e numită acum.  Apoi, după o scurtă înaintare ușoară pe poteca din pădure, pe muntele Măierișul ne chinuim rău de tot printre ”cățâni”: ienuperi și jnepeni deși ca peria.  Din cauza lor, la plecare din Gura Hatii n-am urcat pe pârâul Granița spre vf.Calimanul Cerbului, de unde știam din alte ture cât este de ”înotat” până  nu departe de Stația Meteo.  Dar de cei de aici n-am scăpat.  În fine ajungem la poiene prin care înaintăm ”omenește”, prin pădure este potecă destul de clară.  Dar nu avem șanse să ajungem pe lumină la Tămău cum estimasem, ne-au întârziat mult ”cățânii”. La lăsatul serii ne oprim și montăm corturile la liziera pădurii,  un loc fără vânt și cu orientare  spre răsărit.

Luni 2 ian.  Pusesem alarmele să ne trezească pentru a poza răsăritul !  Vreme faină, lumină faină,  corturile -”gemenele suedeze” (Hilleberg Allak) – roșii ca două scufițe, zâmbesc în soare ca și noi !  Dar trebuie să le demontăm și împachetăm !  Aplicăm și azi ”regula celor 100 de pași”, căci nu e ușor să fii mereu primul.  Tămău-Pietrele Roșii- Poiana ”La Popasul cu Apă”- Cei 12 Apostoli.  Prin pădure, ca și ală data iarna, mergem pe mai vechi urme de urs. Dar  după ce am ajuns acasă, aflăm pe net de la prieteni ieșeni că în ziua următoare ei au mers în sens invers pe urmele noastre, peste care erau urme proaspete … de urs ! 

Ne lăsăm bagajele la intersecția potecilor aflată cam cu 15 minute înainte de Apostoli. Defilăm pe schiuri pe lângă Mareșal dându-i onorul  ca de fiecare dată. Poze la Apostoil.  La Moșu nu mai mergem, căci suntem la limită cu timpul. Ne întoarcem la bagaje și începem coborârea pe îngusta potecă din pădurea de pe Piciorul Hârlii. Eu și Florin, la un moment dat, din prudență ne punem schiurile pe rucsaci. Doar Marlene, mai curajoasă coboară cu ele până la limita fânețelor, de unde coborâm toți trei pe schiuri, prin zăpadă faină, pulver, după ce am dat jos focile. Cotim spre dreapta, urmând  o vreme drumul marcat  cu PA , apoi continuăm pe drumul de căruțe pe lângă firul pârâului. La 17.30, în a 4-a seară de la plecare, după 50,5 km cât ne arată GPS-ul, suntem lângă ALP. La 21.30 suntem acasă, în Alma Mater Napocensis, încărcați de bucurii, de amintiri faine, cum sunt și cardurile foto.  Îi mulțumim și aici lui Florin pentru plăcuta companie, ne bucurăm că a petrecut lângă noi primele sale nopți de iarnă în cort , că s-a convins că ”dracul nu e așa de negru cum îl pictează oamenii” și ne bucurăm că a mai învățat câte ceva și de la noi. 

Revelion în Călimani