Din dor de primăvară

Crampeie din vacanta de Pasti 2012

Motto: Ne pare rau dupa anotimpul care se sfarseste, ne e dor de cel care incepe…

In lunile aprilie si chiar in mai, ne putem astampara alternativ ambele doruri; si de alb si de verde; si de zapada si de flori. Depinde la ce altitudine facem turele  respective. Dar ambele „culori” ne aduc bucurii…

Cu mici exceptii, in vacanta de Pasti  faceam o ultima tura de 3-4 zile pe schiuri, pe culmi de cca 1.700-2.000 m, unde zapada e inca stapana,  combinata uneori cu  cateva ore,  seara sau ziua,  la o bisericuta dintr-un mic sat de munte sau la un schit mai izolat din munte…

Dar  acele ture „la inaltime” nu dorim sa fie doar o bifare  a unui plan: „Am facut-o si pe asta” ! Dorim sa avem acolo si vreme buna pentru  „a fura” fragmente din peisaj  cu ochii, cu sufletele, cu cardurile foto.  Pentru fiecare plan de munte avem si macar unul de rezerva.  Asa a fost si de data asta. Prognozele ne-au indemnat sa lasam acasa box-ul , schiurile , claparii, pioletii.  Crestele inzapezite ce flancheaza Jiul de Vest- Oslea si Valcanul catre Arcanu si  Piatra lui Iorgovan si culmea Dragsanului,  le vom gasi si in iarna viitoare.

Vineri 13 apr.2012. Vreme buna se anunta doar pentru aceasta zi , doar  pana dupa amiaza. Cum s-o pierdem pe soseaua Cluj- Petrosani? Asa ca inainte de Alba Iulia, cotim la dreapta prin Galda de Jos, apoi pe „Drumul Vinului” pana in Cricau. De acolo parasim asfaltul tot spre dreapta si insotim valea Cricaului inca  vreo 9 km, pe un drum  pe care ne-am bucurat ca acum suntem cu ALP (Duster), mai inalt, nu cu TOM (Ford-ul Mondeo) cu care am avut emotii in urma cu cativa ani, cand ne-au insotit intr-o tura identica , ai nostri dragi colegi Cozmin si Simona.  Ne oprim pe „linia” care uneste Piatra Craivii, vizibila in stanga, cu Piatra Bulzului , inca invizibila, ce stim ca e in dreapta.  Liniste ! Doar susurul paraului cand il traversam  si apoi cantecul pasarilor o „tulbura”.  Cand ne apropiem de liziera padurii,  zarim cinci ciute si superbul cerb- „sef al haremului”.  Probabil nu sunt sigure ca nu suntem vanatori, asa ca se deplaseaza spre padure in salturi elegante, dar nu cu mare graba . Pacat ca nu am avut teleobiectiv….  Gandul asta mi-a amintit si i-am  reamintit si Marlenei de o discutie dintre cativa  tineri dintr-un bufet din Rodna, unde intrasem sa cumpar o cafea si o apa minerala. Povestea unul de de un ciopor de capre negre ce le vazuse sub Ineu:   „Ce pacat ca n-am avut o mitraliera !”.  Ar fi trebuit sa ma bag in vorba si sa-i  spun „Ce bine ca n-ai avut-o !”

Cand ne apropiem de liziera padurii, nu urmam marcajul banda rosie (refacut de curand), caci el ocoleste Piatra Craivii prin dreapta. Noi  mergem spre stanga, dorind  s-o  urcam inca o data, ; nu mai stim a cata oara ! De sus se vad bine „surorile” ei dinspre vest: Piatra Buzului ( aflata intre obarsia vaii  Tibrului si Valea Galda) si Piatra Cetii, (aflata si mai departe, intre valea Galda si valea  Cetea)  . Coboram apoi in saua in care reintalnim marcajul banda rosie care duce spre Poaia Ciumarna si il urmam pana in Poiana Bucerzii, stiind ca in fiecare primavara e plina de ghiocei, de branduse, de piciorul ciutei si de alte nestemate florale.  Ne-au asteptat, dar nu mai sunt „la apogeul frumusetii” cum le gasisem in alte primaveri si cum le-au gasit Mircea si Laura in urma cu doua saptamani….Urcam apoi  pe creasta dinspre nord-vest a poienii.

 Admiram   valea Galditei cu satele Necrilesti si  Sfarcea  si dealurile de dincolo, care ne aduc mai aproape  placute amintiri. Urmam  creasta spe inapoi, cu atentie,dar ajutati si de GPS  sa intram pe culmea  care sa ne duca pana langa Piatra Bulzului. De data asta o urcam „in premiera” si pe ea pana sus. Apoi  parcurgem din nou placuta poteca marcata cu banda rosie pe la obarsia vaii Tibrului de unde ne luam apa  dintr-un ciurgau.  Placuta e si coborarea prin fanatzele cu cateva „case de vara” ale localnicilor.  Vremea rea anuntata n-a sosit inca. E ora 19, asa ca hotaram sa punem aici cortul, unde l-am mai avut candva.  Ne bucuram ca suntem in aceasta oaza de liniste si de frumusetze. Ne intristeaza doar crucea aflata la cativa pasi. Pe ea scrie : Stefan Popa, Nicolae Moldovan – studenti, Cornel Pascu – invatator, +9 martie 1949.  Ridicata de AFDP 1993.”  Trei dintre cei   cautati si vanati  in acei ani de securitatea comunista , ca „dusmani ai poporului”…

Sambata 14 apr.  Cricau- Sard- Alba Iulia- Simeria-Hateg-  Petrosani- Tg.Jiu. Prin ploi si printre ploi.  Cotim la dreapta pe „drumul de sub munte”. Din Rachiti, cotim iarasi dreapta, spre Runcu. In ambele sate admiram  case frumoase, cele mai multe in stilul locului, dar mai ales „gardurile”, mai toate facute din piatra de rau.  Pacat ca multe gospodarii au porti de metal care se asorteaza „ca dracu” cu acele imprejmuiri stramosesti…   Vizitam  din nou si Cheile Sohodolului , dar de data asta si „cheile de sus”, amonte de fostul „Complex turistic Bucium-Sohodol”, acum abandonat.  Raul e vijelios, tulbure, dar izbucurile mentionate si pe harta, sunt  „albe-laptoase”. Desigur ca  ambele   chei  le-am vizitat per pedes,  urmarind (in „cheile de jos”) linia acelor multe si dificile trasee de escalada; spiturile sclipeau in soarele care mai zambea din cand in cand.

   Apoi ne ne mai  oprim decat la Manastirea Tismana. E ora 19.  Aflam ca Sfanta Slujba a Invierii va incepe la ora 23.30 si ca nu se va oficia si la schitul aflat cu o ora mai sus.  Dupa  numarul ciudat de mare (cca 30) de politisti  care atunci, in parcare,  primeau instructiuni, ne intrebam daca sauntem langa o manastire sau langa un stadion de fotbal ! Nici loc de cort nu prea gasim mai sus pe vale, tot pamantul musteste de apa, la schit n-are rost sa urcam. Asa ca ne cazam intr-o pensiune in care avem bafta:  cineva renuntase la camera retinuta. Conditii modeste, dar si pret la fel: 20 lei/pat !  Ploaia torentiala dintre ora 20 si 22 s-a oprit, asa ca si noi doi si miile de oameni veniti cu sute de masini, am avut noroc in timpul slujbei… Un fapt e clar: preferam acele Sujbe de Pasti in mici sate,  care ne amintesc de anii copilariei.

Duminica 15 aprilie. Cristos a Inviat ! Ar fi multe de revazut in Oltenia de sub Munte: Casa lui Brancusi de la Hobita, Muzeul Satului Gorjan de la Curtisoara, Cula de la Mardaresti, manastirile Horezu, Bistrita, Arnota, Govora, Surpatele, Manastirea dintr-un Lemn….   Hotaram sa  re-vizitam azi  alte chei formate de raurile ce ies din muntii Parang si Capatanii  si unele manastiri si pesteri: Gilortul, Cheile Galbenului si Pestera Muierilor, Manastirea si Pestera Polovraci, Cheile Oltetului… Pacat ca nu l-am intalnit pe Dan Vasilescu; am aflat mai apoi ca pitona in Cheile Oltetului un traseu in memoria lui Sandu Bulgar…

A urmat  „un Paste ca oamenii”, la Slatina – cu parintii si sora Marlenei..

Vineri  19 aprilie. Avem iarasi o zi libera.  Vazand dimineata ca vremea e acceptabila si ca apoi va urma iarasi un week-end ploios, am sarit in ALP, l-am parcat la 30 km de Cluj la Uzina, pe valea Somesului Rece.  Si am parcurs apoi per pedes un traseu  21 km : pe sosea spre amonte vreo 4,5 km pana la Gura Capritei, apoi pe drumul forestier ce insoteste 3, 5 Km valea Caprita si in continuare pe drumuri vechi de tractor si  pe poteci pana in satucul Balta. Am coborat apoi pe culme spre Arsura, la  ” poiana cu branduse  a CAR-ului”, de unde Aron, Dan, Dia, Csaba si altii ne-ati aratat in anii trecuti  minunate poze cu milioane de branduse…  Erau inca acolo, „la datorie”, desi mai putine, le cam trecuse sezonul. Era acolo si proprietarul, caruia i-am spus ca  „gradina lui cu branduse” e tare draga iubitorilor de frumos. I-am intrebat si  de caii si manjii care se harjoneau pe acel fanatz in urma cu ani, pe care i-am si pozat atunci. Ne-a marturisit ca nu mai are cai.

Duminica 22 aprilie.  Ne hotaram rapid sa nu mai stam acasa si azi. Mai ales ca ieri, sambata,  vremea n-a fost asa de rea cum se anuntase. Asa ca speram ca cei care ati participat la RICO v-ati putut catara „in liniste”.  La ora  8.15 il parcam pe ALP langa statia de autobuz din Vidolm . Avem noroc: dupa nici 2 minute, ne ia o masina si ne duce vreo 14 km pana la podul satului Lunca Ariesului.  Il trecem, mergem 1 km spre aval pe malul drept al Ariesului si apoi incepem a urca pe drumeagul  care insoteste valea Morilor si pe care apar semne de marcaj cruce galbena.  Prin fanatzele cele  mai de sus, nu se mai vede  drumul, dar stim ca trebuie sa ajungem intr-o  sa din stanga peretelui stancos profilat pe cer.  Din sa,  fara sa vrem,deranjam doua caprioare. Marcajul coboara pe unde au fugit si ele si probabil va ajunge pe platou in saua de sub vf. Ugerului.  Noi cotim  spre dreapta si urcam prin padurea rara pana pe marginea abruptului. Se ajunge pana aici in 2-2,5 ore.  Pauza mai lunga.  Admiram panorama, recunoastem culmi, varfuri, sate.  Admiram flori ale primaverii: ghiocei, luscutze, floarea Pastelui, crucea voinicului, viorele, deditei… 

Cotim spre stanga si coboram curand intr-o sa in care se afla un „hochstand”- acea cusca montata la inaltime , folosita de  cei care ne indeamna „Ocrotiti Vanatul !”… voi, ca sa il impuscam noi ! Caci asa numesc ei  animalele salbatice : vanat ! Urcam apoi pe vf.Ugerului si pe Piatra Vidolmului,  de pe care, nu ne mai intoarcem sa coboram spre saua de sub vf.Ardascheia, la marcajul cruce albastra, ci coboram direct spre sat prin „Laricetul de la Vidolm”-cunoscuta rezervatie de zade.  Sunt niste coltzuri stancoase de ocolit, cateva zone cu panta abrupta, dar e OK. Daca mugurii zadelor  din culme erau inca inchisi, pe masura ce coboram ii gaseam „crapati”, iar mai jos  puteam admira acel verde crud, tipic acestui unic conifer caruia toamna ii cad acele de un galben atat de fotogenic, iar primvara renaste cu verdele primaverii. La ora 16 inchidem circuitul, constatand  ca am parcurs doar 13,8 km si avand surpriza  ca langa ALP sa gasim parcata masina Alinei, colega noastra despre care  stim ca isi petrece toate week-endurile in natura. Ca salut ii punem sub stergatorul de parbriz o crenguta de cires inflorit !

    In drum spre casa,  ne facem desigur planuri pentru cele patru zile libere care vor fi in preajma lui 1 Mai, zile in care speram  sa fim insotiti si de unii dragi colegi de club…

Sa va bucurati de primavara !