Munte și mânăstiri

Asta ne-am dorit in zilele de Paste 2011: sa fim si pe munte, dar sa intram si in schituri si manastiri de la poalele lui unde sa simtim atmosfera pascala.

In alti ani, de Paste eram in Catedrala Alba a Muntelui, la 2000 m, cu schiuri si cort (Calimani,Parang, Fagarasi, Iezer-Papusa..) sau la o bisericuta dintr-un satuc de munte. 

     In acest an am ales ca destinatie Buila-Vanturarita- una din perlele Carpatilor Romanesti. Ne-a insotit doar Laura Giurgea.

Vineri 22 apr.  Plecam  din Cluj  dimineata la ora 7.  Aparatele foto  intra in functiune la Muzeul Trovantilor de la Costesti. Apoi il parcam pe ALP  in satul Pietreni si  pornim per pedes pe drumul marcat cu  TR spre prin poiana Scarisoara , apoi la stanga pe la stana La Vacarie, ajungand in culmea Builei  in zona varfului Cacova. De  acolo  continuam pe Coada Builei, marcata cu PR, segment pe care nu mai fusesem in cele 6-7 dati anterioare.  Coboram in Curmatura Builei pe unul din Hornurile Popii care mai are zapada. Cele doua incaperi ale refugiului arata foarte bine, dar  preferam sa dormim in cortul nostru drag , stiind ca va fi mai cald in el.

Sambata 23 apr. Dimineata faina, cu mare de nori pe vai si depresiuni. Dar in carand creasta se acopera cu ceatza. continuam pana in saua Stevioara, unde   ne schimbam planul: amanam pe maine Vanturarita si coboram pe marcajul PG spre Schitul Pahomie. Pana la liziera padurii, la parasita stana Stevioara, nu exista poteca, semnele de marcaj de pe pietre  trebuie cautate cu atentie, sunt mai greu de vazut in sensul de coborare.  Desi pana la micul schit  se poate urca cu mijloace auto, il gasim inca in liniste si plin de farmec, adapostit sub uriasa surplomba de stanca ce m-a impresionat  de la prima mea vizita (1966) , nu vazusem pana atunci nici o fotografie a sa.

   Mergem  apoi pe drumul din padure pana la Schitul Patrunsa.  Drum care de fapt nu ajunge la el (ce bine!!), ultima parte e doar poteca.  Cand am trecut in graba pe la Patrunsa in 2007,  acolo era atunci santier pentru o noua biserica mai mare. Acum e terminata ! Si abia acum am aflat cu uimire si bucurie si am  vazut ca accesul se face tot per pedes !! Toate materialele de constructie au fost carate pe spatele magarilor, cailor, calugarilor si satenilor din Barbatesti !  Calugarului cu care am stat de vorba,  i-am spus ca ne-au fost gazde amabile in a 2-a noapte  de dupa eclipsa din  1999. Ne acaparase acea atmosfera si am amanat pe ziua urmatoare intoarcerea la Refugiul din Pisc, unde ne lasasem bagajele. Veneam atunci de la Petrosani, am avut numai zile cu soare, dar in trei nopti- una in cort, una la Schit si una in refugiu- au fost niste furtuni de neuitat ! Si calugarul isi amintea de ele ! Ne-a mirat intrebarea  daca ramanem la schit. Caci  aflasem ca de cativa ani,  la Patrunsa nu mai sunt cazate peste noapte persoane de sex  feminin. Am vazut apoi si am  si fotografiat anuntul afisat cu aprobarea Episcopiei Ramnicului : „Se interzice cu desavarsire ramanerea peste noapte a persoanelor femeiesti in incinta Schitului Patrunsa. Pace si binecuvantare in casele celor supuse si ascultatoare, pedeapsa si blestem peste fiicele neascultarii” !     Nu am intrebat desigur motivul hotararii !  Am aflat mai apoi ca singura exceptie se face o data pe an, de Paste.

Am urcat „spre casele noastre”, tot pe un marcaj PG, cu o lunga bucata fara poteca in golul alpin, dar cu semne recente si vizibile de cei care urca. Am profitat de semnalul GSM sa-i felicitam de onomastica pe cativa Gheorghe ! Apoi, am avut doua placute intalniri: in padure  cu D, o pasionata montaniarda care umbla mai mult solitar si in Carpati si in mari munti ai lumii, iar sub Curmatura Builei cu Mihai Cernat si Andreea.

Duminica 24 apr.  Ca si ieri, strangem cortul si ascundem doi rucsaci undeva intre stanci; riscul sa ne dispara ceva  din cort ar fi  mic, dar nu inexistent ! Cei doi craioveni care sosisera aseara si  au dormit in refugiu ne-au marturisit ca „au cam batut  cuie” !  Dimineata, termometrul arata afara – 6gr.C, in cort noi aveam + 6.  Ca și ieri, strângem cortul și ascundem doi rucsaci undeva între stâncile din jurul șeii Curmătura Builei; riscul să ne dispară ceva din cort ar fi mic, dar nu inexistent ! Perechea de craioveni care sosiseră aseară și au dormit în refugiu ne-au mărturisit că „au cam bătut cuie” ! Dimineața, termometrul arăta afara – 6gr.C, în cort noi aveam + 6.

E zi superbă. Plecăm pe creastă. „Westwand”-ul mai sălbatic și mai fotogenic e încă în umbră, dar  va fi în soare când vom reveni ”acasă” prin superbele poiene ce le străbate poteca de la baza abruptului. Însă acum, blândul versant (sud-) estic e în plin soare, care îndeamnă brândușele să-i zâmbească și să ne zâmbească. Cei doi craioveni se întorc din vf.Buila- care fusese ținta lor. Noi însă vom parcurge azi și Sălbatica Vânturarița. Vechea potecă de dincolo de vf.Vioreanu e invadată de jnepeni și în multe zone plină cu zăpadă. Laura are emoții în zone cu cațărare/descățărare, o speriasem și cu termenii ”Zona Bombei Atomice/Cetatea Dărâmată”, care de fapt e „cireașa de pe tort”, cea mai spectaculoasă zonă a Acestui Munte. Noi doi am fost de mai multe ori pe aici, ne putem descurca și fără semne de marcaj ce le găsim doar ici și colo”.  

 Din „Poienita Catalinilor” (nu gasiti pe harti acest nume si unele  de mai sus  !) nu continuam pe vechiul marcaj ce duce in Curmatura din Oale (pe unde, de la Cabana Cheia,  venise Mihai), ci tinem culmea prin padure care stim ca ne va duce in Curmatura Comarnice. Avem norocul ca zapada „ne tzine”, doar arareori ne scufundam.

De acolo cotim la stanga, pe poteca ciobaneasca marcata cu TR. Stim ca dupa cca 15 minute vom gasi apa in paraul Comarnice, si ca dupa inca cca 5 minute vom iesi in Poiana Frumoasa, numita si Poiana din Piscul cu Brazi.  Urcam pana in coltzul de sus al poienii, la un refugiu unde am dormit  de mai multe ori, refugiu care nu se vede din poteca.  De fapt e o constructie facuta a fi stana, dar nefolosita  ca atare. Nu are confortul refugiului din Curmatura Builei, are doar 2 locuri, caci mare parte din priciul pe care am dormit de cateva ori a disparut. In foc desigur, desi exista destule uscaturi in padure. Dar  suntem in Ro !

Dupa o scurta zona prin padure, ajungem in  Poiana Fața Piscului, numită pe hărți Poiana Frumoasă din care candva urca o poteca marcata spre Saua Stevioara. Acum e invadata de vegetatie, impracticabila. In  Poiana de Piatra -in care ajungem dupa inca 20 minute-  facem o pauza mai lunga. E  mai frumoasa ca cea din Pisc.  Bolovanii risipiti pe pajiste, par taburete care invita la popas, la admirarea peretilor fragmentati de valcele cu grohotis si jnepeni , amintindu-ne de draga Piatra Craiului.

    Stana din Dos are semne ca e parasita de mai multi ani..  Ajunsi La Troita, ne umplem bidoanele cu apa (sursa si pentru cei care campeaza in Curmatura Builei !)  si in 10 minute ajungem la locul de campare.

Luni  25 apr. Aseara   sosise un grup mai mare din Bucuresti; unul dintr ei este Mihai Papuc. Ei  fusesera la Slujba de Inviere la Patrunsa  si apoi parcursesera creasta pana la Vf.Vanturarita  si retur. Fiind mai multi si probabil mai bine echipati,  n-au mai rabdat frig ca perechea de craioveni din noaptea anterioara.

  Hotaram sa plecam spre Pietreni pe alt traseu, prin padurea de pe versantul  vestic: pe PG pe La Troita, apoi urmarind succesiv marcajele TR, PR, TG.  Nu recomandam nimanui accesul sau retragerea pe acolo ! Zona din padure a traseului marcat cu PR e probabil foarte rar frecventata, e plina de crengi si de copaci cazuti, in multe locuri nu e poteca, dar am avut noroc de semne noi si dese !

In Pietreni  gasim Schitul ” 44 de Izvoare” in renovare. Revizitam apoi manastirile Arnota, Bistrita, Hurezi. O ducem pe Laura la autogara Valcea, iar noi  pornim spre Slatina , la dragii parinti ai  Marlenei, sa incheiem  un Paste in Buila cu Un Paste langa Cei Dragi- cum ne-ati dorit mai toti cei care ne-ati trimis sms-uri. Tuturor va multumim ! 

S-avem parte numai de pace si liniste in munte !   PS.Dacă iubiți acest munte, citiți și :  http://www.dinumititeanu.ro/Buila-Vanturarita