Gunoaie în Piatră

Opinie despre o acţiune de curăţenie şi despre cei care sunt cauza gunoaielor.

           La TV a fost arătată o scenă filmată pe Valea Bârsei: o căruţă mare, plină cu saci cu gunoaie culese din Piatra Craiului şi copii foarte încântaţi că sunt filmaţi. În acţiune erau prinse cele trei şcoli generale din Zărneşti şi un liceu din Braşov. Reporterița lua un interviu unuia dintre directorii şcolilor din Zărneşti. Pe fondul unei întrebări: „Cine face aceste gunoaie, turiştii, nu-i aşa?”, răspunsul directorului a fost: „Localnicii fac cea mai mare parte dintre gunoaie. Noi cunoaştem turiştii care vin în aceşti munţi; sunt oameni foarte educaţi şi fac puţin gunoi…”

Afirmaţie eronată! Căci, pentru mine e clar: În Piatra Craiului, pe potecile acesteia, marcate şi nemarcate, nu prea umblă localnicii, cu excepţia braconierilor. Braconierii umbla, de obicei, după încheierea „sezonului turistic” şi sunt ucigaşi de animale, dar ei nu sunt o sursă importantă de gunoaie… Localnicii mai lasă gunoaie în lunca de lângă vale, când îşi recoltează fânul. Neesenţial. Dar acolo, de fapt, vedem în fiecare vara zeci, chiar sute de maşini, DIN TOATĂ ȚARA. Puţine sunt din Zărneşti, aşa ca şi între Buşteni şi Gura Dihamului şi în alte locuri „de ieşit românul la iarbă verde”. Și aceşti „turişti pe 4 roţi” nu prea pleacă de lângă maşini; au mult de lucru: să construiască tot felul de „adăposturi” contra ploii, să sape şanţuri anti-inundaţii, să facă depozite de lemne pentru rugurile de seară, să-şi „facă mâna” cu jocuri de cărţi, femeile să bârfească pe îndelete, plozii să continue jocurile dintre blocuri – tot printre gunoaie – aşa se simt „acasă”… Ce ar fi dacă şi aceştia ar umbla pe traseele turistice?! Nu mulţi dintre ei îşi iau gunoaiele în portbagaj la plecare, aşa că nu le-ar căra în rucsac pe cele de pe munte. De fapt, aceştia nici nu au rucsaci…

Excepţie fac, desigur, montaniarzii veniţi cu maşina, care nu prea stau pe lângă cei veniţi „să se distreze” şi care între răsăritul şi apusul soarelui nu stau pe lângă maşini. Cred ca mai ales despre munţii de gunoaie lăsate de „turiştii staţionari” era vorba în film, de gunoaiele de pe vale. Am defilat cu tristeţe şi scârbă de mai multe ori în fiecare vară printre ele! Nu prea cred că elevii au colectat gunoaie de pe trasee turistice. În nici un caz de pe cele nemarcate, de aceea tot insist că de pe nemarcate trebuie să le adunăm noi, cei care umblam pe ele. Corectaţi-mă dacă greşesc. Poate că elevii au adunat gunoaie şi de pe câteva, mai din zona de pădure, pe unde se mai „aventurează” unii turişti staţionari, unii ca să-şi facă poftă de mâncare, alţii „ca să slăbească”. Am auzit, pe Valea Vladuşca, mai sus cu câteva sute de metri de confluenta cu Bârsa Tamașului, un dialog: unul dintre acestia întreba: „Unde duce drumul?” Li s-a răspuns de către o fată de lângă un cort „refugiat”: „Spre Anghelide”! La a 2-a întrebare: „Ce e ăla?”, fata a bâlbâit ceva şi a intrat în cort…

Apropo de strâns gunoaie cu elevi. Sa fie clar: admir gestul celor care organizează şi fac asta! Ce urmează e o excepţie! In Retezat, mai jos de Cabana Genţiana, Vasile Pancu, unul dintre „cabanierii prin rotaţie”, mi-a arătat câţiva saci cu gunoi, dosiţi de unii elevi dintr-o tabără de ecologizare, în urmă cu vreo 3 ani. Când se întorceau de la sucul/ berea de la Pietrele, profesorul îi felicita crezând ca se întorc de la capătul drumului, de la container şi ei, mândri de fapta lor, se ofereau să mai facă un transport. Când, la o altă vizită în Retezat a acelui profesor, Vasile – îl cunoaşteţi multi, întrebaţi-l – care intre timp descoperise „depozitul secret” i l-a arătat profesorului, acesta s-a luat cu mâinile de cap… Dacă un lucru nu-l faci din convingere… e ca lucrul făcut la CAP sau în industria socialistă…

Și de sub Cabana Caraiman, adevăraţi iubitori ai muntelui, unii legaţi în corzi – printre ei şi regretatul Gabi Stana care doarme în Nanga Parbat – au adunat prin ’94-’95 toate gunoaiele. Ce folos, căci pe urmă a ajuns cabanier acolo un tembel care, ca şi unii „turişti”, arunca gunoaiele cabanei „în prăpastie”. Dar cele de pe Valea Jepilor din zona de mai jos, nu-s de la cabanier nici de la cei pe 4 roti… ci de la cei care urcă şi coboară pe acolo fără rucsac în spinare, cu țoalele legate în jurul brâului si cu pet-ul în mână, dacă în el mai e ceva. Cu unul gol nu-i vezi pe aceştia. „Bravos naţiune! Halal să-ţi fie”!