Crăciun bucovinean

O tura pe schiuri prin Obcina Mestecanisului, cu Craciun 2005 la schitul Sf.Pantelimon. 

„Te uita cum ninge decembre,

Pe dealuri zapada-i cat gardul…”

(dupa) G.Bacovia

Zapada in Obcine n-a fost cat gardul ! Daca ar fi fost cat gardul,ca-n Tibles, n-am fi ajuns in seara de vineri la Delnita, unde aveam inalnire cu amicii bistriteni. Si nici in Seara de Ajun la Schitul Sf.Pantelimon cum ne era planul, cu toate ca de data asta eram pe schiuri.

Joi 22 dec.2005 dimineata plecam spre gara si urcam in acceleratul Cluj-Suceava-Iasi-Galati. Dupa ce ne reincaltam carcasele claparilor, la ora 13.10 coboram in Vatra Dornei si ne deplasam rapid spre autogara. Impiegatul- rugat/avertizat de un coleg al meu, ne intampina cu „bine ati venit”, bucuros ca nu trebuie sa amane plecarea autobuzului de 13.30 spre Borsa-Viseu cum mai facuse cand ne intarziase trenul. (ne pregatim amanuntit turele !). La ora 15, in Carlibaba, sub priviri curioase, ne legam schiurile „in lesa” si pornim cu ele remorcate de rucsaci pe V.Carlibaba. Ne oprim cateva minute la casa familiei Mihai Bobeica, sa le dam binete, sa le uram Sarbatori Fericite, sa le multumim inca o data ca ni l-au gazduit in februarie doua nopti pe TOM, cand am parcurs jumatatea nordica a Obcinei Mestecanis. Apoi o luam la dreapta pe valea Tatarca. Inaintam rapid pe urme de TAF pana la ora 17.Mai departe, doar o vaga urma de sanie urca spre culme. Ne pregatim frontalele si le spunem schiurilor ca le-a venit randul sa ne duca ele pe noi. Ne blindam fetzele caci incepe a viscoli. Suntem hotarati sa ajungem sus, cum era in plan, stiind ca in caz ca nu „cade” vantul, sunt niste stane/saivane in/langa care putem monta cortul. Surpriza e ca ajunsi in Obcioara, vantul e acceptabil. La ora 18 incepem sa montam cortul la liziera padurii. Inca o surpriza a fost faptul ca ceaiul facut din zapada, a trebuit strecurat prin tifon de acele de brad … Afara -4 gr. seara, -12 dimineatza. In cort: +6 seara, – 4 dimineata. In sacii de puf: cald, placut, desi poate unii nu ne credeti.

Vineri 23 dec. „Nu e soare, dar e bine…” Cerul e innorat, dar nu e ceata. La 8.15 suntem cu rucsacii in spinare si cu picioarele pe schiuri. Zapada excelenta: nici prea mica, nici prea mare. Inaintam rapid cu pasi alunecati. N-avem nevoie de GPS decat in cateva locuri unde se desprind culmi secundare, caci avem vizibilitate si am mai fost pe aici. Primele 3 ore mergem mai mult la orizontala, pe un drum de carute vizibil. Dincolo de Poiana lui Manaila, incepe coborarea spre si prin catunul Obcina. La ora 12.15 suntem in valea Botus. O mica pauza in acest loc in care in vara lui 2004 semne proaspete de marcaj , care pe toate hartile indica traseul longitudinal al fiecarei Obcine, ne-au dus aiurea ! Cineva facuse cu acest semn un marcaj nou transversal peste Obcina Mestecanis !!! De aici avem o serie de „sus-jos”-uri. Ajunsi in pitorescul sat Delut, apare semnalul de Orange si ne intra primele SMS-uri. In urmatoarele zile sosesc altele ! Asadar nu mai eram doar noi doi ! Alti confrati intru pasiune ne insoteau ca niste umbre. Va multumim dragi Prieteni; Iertare ca n-am avut timp sa va butonam raspunsuri ! Urmeaza o faina coborare in valea Orata. Ca si pana aici – desi nu e cer albastru, pozam mereu acele case rasfirate, acel lungi garduri caracteristice zonei, acei uluci pentru uscat fanul , acele fa>nare cu usi si la „parter” si la „etaj”. Intram desigur la Manastirea Orata unde suntem primiti cu ospitalitate crestineasca si curiozitate. Ar trebui sa mai asteptam vreo 1/2 ora sa luam masa cu calugaritele. Le multumim si urcam un alt deal, de unde iarasi o faina coborare pe ulitele din Delnita. Urcam inca o vreme pe drumul spre Smida Ungurenilor, apoi, la ora 16.30 ne montam cortul langa drum. Ninge, dar avem alaturi un „vestiar” ! O gura de mina astupata e un bun adapost pentru a ne schimba tricourile putin umede. Mai trec pe langa noi cateva sanii si camioane cu lemne. Oare maine dimineata vor sosi amicii nostri ?

Sambata 24 dec. Nu ne grabim, caci Doru Munteanu si Mirela vor sosi in jur de ora 9. Aici nu e semnal. Daca n-au ajuns in Nasaud la trenul de ora 3 noaptea ? Daca autobuzul din C-lung spre Breaza-Moldova Sulita nu circula in Ajun de Craciun? La ora 9.30 ne pregatim de plecare. Dar iata-i, urca spre noi ! Sunt trei ! Acela cu rucsac urias nu poate fi altul, ci numai Liviu Nechiti, salvamontist din Nasaud- camarad de nadejde al lui Doru si in multe ture si al nostru ! Imbratisari, intrebari…. Alte case risipite, peisaje ce obliga sa actionam declansatorele aparetelor foto. Amintiri de cand am mai fost pe aici. Eu si Radu cu olandezi, in ’90 si ’91, apoi Radu si Luciana, Doru si Liviu asta vara cu bicicletele cu nemti. Vara 2004 eu cu Marlene cu GPS-ul si „ochi de iarna”. Aici, la stana Colacenilor, am mancat un balmos de neuitat…. Cand iesim din nou din padure, ne intampina soarele. Jos in valea Bistritei Aurii- pitorescul sat Ciocanesti, loc al atator plecari si intoarceri din ture. Prin cetzurile si zapezile Suhardului- de vizavi de noi, marsaluiam exact in urma cu un an – eu si Marlene pe schiuri, alpinetzii oradeni Leo si Lia Suteu pe rachete, „Cautand Craciunul prin viscol” . L-am gasit atunci pe intuneric la Manastirea Recele, o mai veche gazda a noastra….. Suntem pe „Drumul tatarilor” -cum scrie din loc in loc pe sageti de lemn. La ora 16 -dupa o lina si faina coborare- ajungem la civilizatie in Pasul Mestecanis. Intram intr-o pensiune, mancam cate o ciorba. Doru face o scurta „reciclare” cu personalul cabanei…. Apoi inca 3 km pe drumul bun, deszapezit dar fara nisip, drum insotit de marcajul banda rosie se duce la Giumalau. La ora 18 ajungem la destinatie: Schitul Sf.Pantelimon. Noi ne preparam/batucim platforma pentru cort, Doru cara lemne sa faca focul in chiliile ce le-au primit; cortul lor nu e confortabil ca al nostru. La Sfanta Slujba de seara si de dimineata, doar preotul, cinci calugari, doua ajutoare ale lor si noi cinci. Nu e curent electric, doar lumanari. Atmosfera e tainica, asa cum ne-o dorim/cautam/gasim la fiecare Sarbatoare a Nasterii Domnului. Asa cum si de Sarbatorile Pascale ne alegem cate un schit izolat sau o bisericutza dintr-un catun uitat de lume, de mai marii tarii, dar nu si de Dumnezeu….

Acum e luni, a 2-a Zi de Craciun. Mai avem un maine pana la plecarea spre Intampinarea in zapezi imaculate a Noului An 2006. Probabil doar noi doi- ca de obicei. Asa ca nu stim daca vom avea timp sa raspundem asa cum se cuvine tuturor urarilor personalizate ! Va multumim acum si asa tuturor care ati fost si tuturor care veti fi cu gandul langa noi. Va asiguram ca e un sentiment deosebit ca acolo, „departe de lumea dezlantuita” sa va simtim langa noi. Asadar vom fi si nu vom fi singuri. Vom fi impreuna cu voi Dragi Confrati Intru Pasiune. Planul initial al turei de rev. era in masivul Leaota. Dar ne vom adapta la situatia zapezii, mom merge tot pe schiuri in Bargau si Rodnei.