CHEMAREA MUNTELUI

CHEMAREA MUNTELUI

Dinu și Marlene MITITEANU
Relatări, amintiri, gânduri, sfaturi, opinii

18. Sporturi montane

Drumeţie

     Despre definitii si despre pasiunea mersului pe munte

Se mai obisnuieste ca pentru mersul pe munte sa fie folosit termenul de „turism”, care stim insa ca are o notiune mult mai larga. Iar „turism montan” este de fapt si cel facut cu masina pe sosele alpine, cu trenuri cu cremaliera, cu telecabine etc. Ar fi mai exact spus „turism montan pedestru”, dar denumirea asta e cam lunga. „Drumetie ” e mai potrivit, indica mersul pe jos, iar cel care face drumetie e drumeţ.  

In DEX: drumet = persoana care calatoreste pe jos. Asadar montaniarzii fac drumetie, sunt drumeti. ( desigur drumetie se poate face si la ses si pe dealuri). În Wikipedia: Drumeție=o activitate în aer liber care constă în mersul pe jos, în medii naturale, de multe ori în zone muntoase sau alte zone pitorești.Francezii folosesc termenul prescurtat „randonnee”( desi corect ar fi „randonnee pedestre en montagne”).Germanii au „wandern” , dar pentru drumetii in munti folosesc (e mai adecvat) cuvantul compus „Bergwandern”(berg = munte, wandern = a colinda, a drumeti). Anglo-saxonii folosesc termeni diferiti, in functie de inclinarea pantei (deal, munte) si de marimea rucsacilor: hill walking, trekking, hiking, bagpacking.

Este drumetia pe munte un sport? Daca tinem seama ca e o miscare in aer liber care ne solicita, ne fortifica trupul si ne ofera satisfactii spirituale, am putea raspunde afirmativ. Daca tinem seama de faptul ca si in privinta alpinismului (vezi articolul „Alpinism”) sunt opinii diferite privitor la faptul daca e sau nu sport, atunci raspunsul e negativ. Dar nu asta e important; important e ca un numar mare de oameni de toate varstele, dar mai ales tineri, practica drumetia. In Romania mai putin decat in tari montane din vestul Europei. Exista in fiecare tara cluburi si asociatii ale celor care merg pe munte. In cluburile alpine ale diferitelor tari (in unele sunt sute de mii !) cei mai multi membri nu practica alpinismul, ci doar drumetia .  Fie drumeția propriu zisă, fie drumeții pe schiuri ! A se vedea:

http://www.dinumititeanu.ro/Drume%C8%9Bii%20pe%20schiuri%20de%20tur%C4%83

Am avut ocazia sa ma conving in Tatra si in Alpi ca oamenii se duc in week-end-uri si concedii PE munte, nu LA munte. Acolo, cei sositi cu autoturismele, le parcheaza, isi iau rucsacii de tura si- cu echipament adecvat- pornesc pe potecile muntelui. Nu-si scot păturile sa le intinda pe iarba ca majoritatea conationalilor nostri, nu deschid casetofoanele, nu lasa acolo gunoaiele. Si pe potecile pe care le parcurg acorda muntelui respectul cuvenit:  nu-i altereaza linistea si curatenia, frumusetea. nu merg pe „scurtături”. Iar cabanelor le respecta statutul: sunt locuri de odihna, nu locuri pentru „audiţii muzicale si chefuri.. Acolo se asculta melodia vantului sau linistea „melodia” de care ne e asa de dor in orasele in care traim.

Si membrii Clubului Alpin Roman, asa cum scrie si in Statut, nu se rezuma doar la aspecte particulare ale alpinismului : caţărare pe stânca sau gheaţă, ci sunt in primul rand montaniarzi. De exemplu, membrii Sectiei Universitare Cluj a CAR din care fac eu parte, efectueaza si ture de drumetie in munti; in cei mai cunoscuti : Fagarasi, Retezat, Bucegi, Ceahlau, Calimani, Piatra Craiului, Bihor-Vladeasa, dar si in alte masive montane: Trascau, M.Gilaului, Bargaului, Suhard, Ignis, Gutai, Obcinele Bucovinei, Rarau-Giumalau,Valcan, Godeanu, Tarcu, Leaota, Cindrel, Lotrului si altii.

Se merge si bazandu-se pe cazare la cabane si refugii din munti sau pensiuni de la poale, dar mai ales se efectueaza ture cu cortul, inclusiv iarna. Se fac si ture pe bocanci, dar si pe schiuri (vezi articolul „Schiul de tura” ). Cei care nu au experienta sau au mai putina pot invata cum sa abordeze muntele de la cei cu experienta. Caci nu doar caţăraea are „secrete” ce trebuie aflate de la cei care le cunosc, ci si drumetia. E mai bine sa le invatati de la cei cu experienta , decat „pe propria piele”.

In asociatii si cluburi, dar si pe munte va puteti face prieteni de la care sa invatati. Si intreband, ascultand, imprumutand carti, dar mai ales mergand pe munte cu oameni cu experienta in acest domeniu. Sunt atatea necazuri pe care le puteti evita in acest fel ! Alegerea si achizitionarea echipamentului, utilizarea lui, planificarea unei ture, umplerea rucsacului si reglarea lui pentru protectia coloanei vertebrale, mersul cu menajarea genunchilor, orientarea pe munte, alimentatia pe munte, montarea cortului,  evitarea pericolelor, notiuni de prim ajutor, etc., nu se invata din prima iesire pe munte. Multe sfaturi gasiti in cap. „Scoala muntelui ” al site-ului acesta. Dar atragem atentia ca unele ture de iarna relatate in cap.8 si 9 nu se mai incadreaza la „drumetie” ci la „alpinism” ! Multe puteti afla din discutiile si raspunsurile la intrebarile ce le puneti sau le pun altii pe forumurile virtuale ale montaniarzilor: Alpinet, CAR-List, de pe site-urile www.alpinet.org sau www.carpati.org.

Puteti solicita, afla informatii despre traseu, despre hartile necesare, mijloace de transport, cabane, locuri de cort, surse de apa, salvamont, etc.

O tura bine pregatita e o premiza ca ea sa fie reusita, sa nu produca necazuri sau disconfort, ci dimpotriva, sa aduca numai bucurii, multe bucuri.***

    2120 reads

 

Loading