Drumeţind pe graniţă

Notă din august 2024: Ce se întâmplă acum acolo, pe partea ucraineană a graniței, relatat nouă recent de localnici, e trist și de nediscutat aici. Nu știm dacă Poliția de Frontieră a noastră ar mai permite a mai merge pe acolo, dar noi nu mai dorim până nu se va încheia acel război .

Orice iesire intr-un munte nou, ne incita sa-l revedem, sa-l cunoastem mai bine, sa-l abordam si pe alte poteci.

Mai fusesem de cateva ori pe acolo ( prima dată în 1999), pe unde se fixeaza cu un cui sau pioneza capatul stang al sforii cu care se atarna pe perete harta Romaniei. Am fost pe Pop Ivan, pe Farcau si Mihailecu, pe Copilasu. Pe ultimul, in prag de iarna, cand ne-am promis si am promis granicerilor care ne recunoscusera, sa revenim in aceeasi formatie de cinci ca sa parcurgem o bucata mai lunga din zona motana a granitei de nord.

Cum e graniţa ? Borne de granit cam de 0,5 m, cam la 100-150 m una de alta. Ele reprezinta frontiera propriu zisa. Pe partea lor superioara, langa o cruciulita sunt si doua linii, pe unele sageti, care arata directia spre urmatoarea borna mica. Din loc in loc (cam la 1 km.) sunt si cate doua borne „gemene”/stâlpi, de cam 2,5 m. inaltime, ce le flancheaza la 3 m pe cele mici. Deci o fasie de 6 m e „teritoriul neutru” zis si „al nimanui”. Noi trebuie sa fim in permanenta dincoace de bornele mari romanesti. Dar sunt zone unde creasta e îngustă și ”poteca” și pentru oi și pentru ucraineni e ”printre borne”. Bornele mari au nişte numere din trei cifre, numere identice pe bornele noastre si pe cele ucrainene. Numerele cresc de la vest la est. Un prieten care a parcurs recent Defileul Dunării mi-a scris; ”Puțin mai amonte de Baziaș am văzut borna Nr. 1!” Bornele mari românești sunt colorate 1/3 de jos in verde, cele 2/3 de sus in alb. Nu înțeleg de ce ? De ce nu cu culorile steagului Ro, cum sunt cele ucrainene. In partea de sus e vopsit un tricolor de marimea unui semn de marcaj turistic, iar pe la mijloc, au scris cu negru acel numar din din trei cifre. Bornele ucrainene sunt vopsite in 9 benzi orizontale galbene si albastre, culorile lor naționale. Multe borne mari si de-ale noastre sunt deteriorate, daramate, caci au fost facute din tronsoane asamblate si au cedat asamblarile ruginite. Cele ucrainene au fost mai toate reparate, arata mai bine ca ale noastre, care acum sunt și ale UE ! !

In zonele de padure, fasia de granita e defrisata si in stanga si in dreapta bornelor mari. Pe fasia romaneasca e un drum inierbat, dar in multe zone doar poteca, pe care se merge cam greu cand e iarba mare si mai ales te uzi cand ploua! Sunt zone unde nici poteca nu e ! Dar pe ea patruleaza „ai nostri” (mai nou nu, patrulează doar cu jeep-uri pe văi !) si pe ea TREBUIE sa mergem si noi, drumetii ! Ucrainienii, pe fasia lor, au un drum excelent intretinut (ca și bornele lor !), care e tentant, mai ales pe ploaie. Patrulează cu jeep-uri (cândva probabil și cu tanchete !) , aduc materiale de reparat bornele. Pe langa el (dincolo de el) în unele zone ”mai cuminți”, în șei mai ales, sunt stalpi pe care se mai vad resturi de sarma ghimpata din gardul care o apara ( de cine?) pana in ’89 pe „marea prietena de la rasarit”. De fapt dorea să stopeze contrabanda. Drumul ucrainean ocoleste varfurile mai mari, revenind in sei. In acele locuri exista insa „fasia lor”, care a fost preparata de buldozere, greblată, nu doar defrisata ca a noastra ( deci si ea e mai tentanta pentru mers mai comod si mai rapid ! ).

Cel mai estic atins de noi doi este borna/SF -stâlpul de frontieră n.470, unde culmile Pietrosu Bardau şi Lutoasa, care se întâlnesc în vf.Cristina Mică, ating apoi graniţa mai la NE faţă de fosta tabară „General Mociulschi” şi faţă de vf.Lutoasa. Cea mai vestică bornă pe lângă care am trecut e nr. 359, pe vf. Serban, dincolo de Pop Ivan, de unde graniţa coboară vertiginos către Tisa, care devine ea graniţă.

Pentru drumeții ”pe graniță” e nevoie de anunț și aprobare prealabilă de la Sectoarele Poliției de Fronieră din zona respectivă, vedeți mai jos.

De câţiva ani încoace, au fost abandonate „pichetele” (cabanele) aflate pe la izvoare de văi, de unde zilnic urcau şi patrulau pe graniţă echipe de câte doi grăniceri. Acum patruleaza pe drumurile de pe vai si per pedes, dar mai ales cu jeep-uri şi legitimează pe cei ce nu-s localnici. Pe sus, pe unde umblăm noi, urcă mai rar. Când, pe şefii lor îi anunţăm telefonic cu 2-3 zile înainte câţi vom fi şi ce trasee vom face, e OK., când ne văd cu binoclurile, ştiu cine suntem, nu urcă nervoşi la noi să lămurească „problema”. Iar când ne întâlneam cu ei, le înmânam şi lor unul din tabelele cu datele personale, văzute şi ştampilate de sefii lor în seara sosirii noastre în zonă, la sediul lor aflat la intrarea in satul Poienile de sub Munte, pe stânga, .

Acum -2022- se poate adresa cererea de acces prin e-mail la Sectorul Poliției de Frontieră Valea Vișeului pentru zona Muntele lui Șerban -borna 359 și vf.Pop Ivan- borna 362 și SPF Poienile de sub Munte, pentru traseul spre est de vf.Pop Ivan. Unde, de obicei de la borna 368 se părăsește granița, fie coborând spre valea Repedea la Smereceni, fie mergând pe culme spre Muntele Paltnu/Plaiului (spre care continuă din neatenție și turiși ucraineni cum ne-au spus grănicerii noștri) la Poiana cu Narcise Tomnatic și apoi coborând spre valea Frumușaua sau spre valea Repedea. Dar – pentru cine dorește – se poate continua mai departe ”pe granită”, pe o zonă mai urâtă, împădurită o vreme, prin Șaua Capu Groși și peste Holovaciu, Micu Mic, Mica Mare, Bârsănescu, Steavu, vf. Stogu și mai departe. Noi am parcurs și această zonă de două ori !

Apropo de vf.Stogu -nume foarte ispirat. În perioada interbelică pe el de întâneau 3 grnaițe; România- Cehoslovaci-Polonia. Culmea muntoasă a m-ților Maramureșului pe care e granița ,este paralelă cu culmea Cernahora din Ucraina pe care e cel mai înat vârf al acestei țări: Hovârla/Hoverla 2061 m. Din Stogu spre Culmea Cernagora e o creastă care formează o mare lieră H cu cele două creste principale amintite și un interesant fenomen geografic. Spre stânga/vest de acea ”crestuliță” izvorăște Tisa Albă ce curge spre Dunăre, spre dreapta/est izvorăște Ceremușul Negru un izvor al Prutului !

SPF Valea Vișeului, e-mail: valea.sctf@igpf.ro

SPF Poienile de sub Munte, e-mail: spf.poieniledesubmunte@igpf.ro

Au nevoie de un tabel cu Nume, Prenume, dat nașterii, Seria și nr,Cărții de Idenitate sau pașaportlui și copie a C I a șefului grupului. Răspunsul/aprobarea lor va trebui ca șeful grupului să-l aibă în telefon sau listat și să mergeți în grup.

Relatări de ture:

Joi 23 mai 2002, la ora 19, soseam cu Marlene si Cristina (verisoara lui Radu) la Petrova de pe valea Viseului, unde amicii Petre Goja din Baia Mare si clujeanul Arnold Kadar erau deja sositi. Parcam intr-o curte cele trei masini si urcam cu rucsacii in ARO care ne astepta si pornim: Leordina- Ruscova-Poienile de sub Munte. O scurta oprire la Ocolul Silvic, sa multumim celor care ne-au rezolvat aceasta transbordare si la sediul Pichetului Politiei de Frontiera, ca sa ne anuntam intrarea in zona lor, sa le inmanam una din copiile tabelului cu date personale ale „posibililor infractori”.( Petre daduse deja una si la „esalonul superior” din Sighet). Bazati pe experientele anterioare, ca sa nu pierdem vremea pe traseu cu legitimarea si scrierea datelor noastre, aveam mai multe copii si pentru a le inmana granicerilor pe care-i vom intalni pe parcurs. Scurte opriri si la frumoasa cabana silvica Cosna si la Pichetul Politiei de frontiera de pe Valea Rica. Apoi, la confluenta acesteia cu paraul Muschet, ii acordam soferului plata si multumirile meritate, caci mai departe nu se poate urca din cauza resturilor de avalanse. La 21.30, in lipsa unnei zone inierbate adecvate, ne montam corturile chiar in drum!

Vineri 24 mai. Desteptarea la 5.30. La 7 fara zece, pe un cer care nu promitea nimic bun, pornim pe vale in sus. Se termina curand drumul,apoi poteca, asa ca o luam spre stanga prin padure. La ora 9 suntem „la golu'”, la stana se sub Copilasu, care se află ”la noi”. Pauza 1/2 ora. Ne spalam de transpiratie, ne aprovizionam cu apa, „ciugulim” cate ceva din buzunarele rucsacilor. Atingem curand drumul stiut din noiembrie. E „drumul strategic”, care traversa muntele din Valea Viseului -izvorul Roșosu in Valea Ceremusului Negru, drum la care, in timpul razboiului, au muncit sub paza inarmata cei mai multi dintre cei 29 de români ardeleni, care au un monument la marginea de est a satului Moisei.

La ora 10, cand incepe o ploicica, din fericire de scurta durata, suntem deja pe granita,la borna 420.. Pe „marcajul” acesteia vom merge doua zile! GRANITA , peste „vârfuri” : Jurcescu, Stogu, Bârsănescu, Steavu (de unde putem părăsi graniţa am facut asta decâteva ori, cotind a stânga către Farcău.) Dar în acea tură din 2002 am continuat peste Mica Mare, Micu Mic, apoi printr+o zonă urâtă, pădure şi vegetaţie, fără poteca, peste Holovaciu şi prin şaua Capu Groşi, de unde se poate coborî la stanga în valea Repedea. Noi am continuat atunci sa urcăm în zona din nou faină, culmea Râpa-Pop Ivan-Muntele lui Şerban (borna 359) , cotind apoi la stânga şi coborând pe culme si apoi tot la stanga in valea Frumușaua si in satul Petrova.

Sfaturi utile: Nu va jucati „de-a infractorii”! Ori treceti 2-3 metri, ori 200-300, tot „trecere frauduloasa a frontierei” se numeste! Ne pot vedea cu binoclul si ai nostri ( care ne-au rugat/avertizat sa nu facem asa ceva ) si ucrainienii! Si atunci am putea avea necazuri si s-ar putea interzice pe viitor turismul pe frontieră. E adevarat ca e foarte putin probabil sa va surprinda de aproape granicerii ucrainieni ca ati calcat fraudulos in tara lor ! Dar… au fost cazuri si nu doar unul ! Ne-au spus-o ca avertisment granicerii nostri, care cunosc situatii, mai ales de turisti cehi, retinuti cateva zile si tratati nu amabil, inainte de a fi „returnati” la Sighet, politiei noastre de frontieră.

As minti daca as afirma ca nu am calcat in Ucraina ! Un câmp/regat de branduse cu o „regina” alba te corupe sa-l pozezi, recuperezi sapca pe care ti-a luat-o vantul, cauti un unghi de poza mai bun. Apropo: nu-i voie sa pozezi spre vecini, in orice caz nu e bine sa fim vazuti ca facem asta ! Si e bine sa nu mergem cu aparatele foto la vedere. In a 2-a noapte, am dormit chiar in Ucraina, intr-o poienita din padure, caci zona de poiana a lor, avea locuri de cort mai faine. Si zapada pentru ceai si pentru spalat era la ei, la 3 m de borna lor, dar la ei ! Dar înainte de a adormi ne imaginam scenarii in care să ne tezim cu puşti ucrainene îndreptate spre noi ! Aşa că se doarme mai bine in Ro ! Iar de mers, nu am mers deloc pe drumul lor ! Pe un cioban al nostru ( dar rutean!), care mai „scapa” oile dincolo, l-au retrimis inapoi batut bine, ramas cu sechele pe viata ! Cu turistii, ni s-a spus ca nu se poarta foarte urat,. Dar, nu se stie peste cine dai! Doi graniceri ai nostri, ne-au relatat ca doi „ai lor”, au refuzat sa le dea mana si sa schimbe cateva vorbe sau ţigari! Poate asa aveau ordin ! ?

Asa ca… „paza buna, trece primejdia rea”, spune un proverb. Iar Goethe a scris: „Cine iti ascunde primejdia, iti e dusman”. Eu v-am aratat „primejdia”, caci va sunt prieten! Si ar fi bine sa cereti in prealabil niste informatii.

S-au plâns unii pe net că granicerii nostri i-au tratat urât. Cred ca din cauza ca au intrat in zona fara sa se anunte, asa cum ar fi trebuit. Cu noi au fost intotdeuna amabili si prietenosi. Au vrut chiar sa ne ofere cheia unor mici refugii al lor din bârne de langa graniţa /să ne explice unde e ascunsă , dar am refuzat caci preferam corturile noastre. In tura din mai 2002 am mers pe graniţă spre vest pana pe Vf. lui Serban borna nr. 359 (aflat dincolo de vf. Pop Ivan), apoi am coborat spre Petrova, unde ne lasaserăm masinile. In alta tura din 2003, am urcat si interceptat granita la 2 ore est faţă de 2002. Atunci, în timp ce noi făceam plajă aşteptând să se usuce cortul pe care cu două ore mai înainte îl adunaserăm ud, au venit tiptil doi grăniceri ucraineni. Deşi eram dincoace de bornele romaneşti, ne-au somat cu „ruki verh”/ mâinile sus, întrebând „Şto delaet _”-ce faceti , probabil considerându-ne contrabandişti. Am spus „turişti”. Dar am avut ceva emoţii, căci cu vreo 10 minute mai înainte, eu intrasem vreo 5-10 m în Ucraina să fac o poză spre Ro cu ambele borne în prim plan, căci din Ro spre Ucraina ştiam că nu e voie ! Timp de cam o ora cei doi „prieteni” ucraineni au mers paralel cu noi, pana la Vf. Stogu, pe care in perioada interbelica se intalneau granitele a 3 ţări: Romania, Cehoslovacia, Polonia. Eu singur (eram patru) am vrut să urc și de data asta pe Stogu, Marlene și cei doi amici băimăreni îl ocoleau. Dar … m-am răzgândit. Ajunși din nou pe graniță în șaua de după Stogu, i-am zărit pe cei doi pe vârf și le-am făcut semn cu mâna ! Poate nu m-ar fi răpit ( n-aveam martori ) ca să-i laude șefii lor ”că și-au făcut datoria”, dar a fost mai prudent așa. Am continuat apoi pe graniţă pană înainte de vf.Steavu, unde se ramifică spre sud culmea ce ne-a dus pe Farcau și lacul Vinderelu , care -ciudat- e în câldare sudică, dar plusul de apă curge spre nord ! Farcăul -top-ul munților Maramureșului – 1.957 m. si Mihailecu, sunt varfuri superbe de care ne era dor. Apoi, pe lunga culme Mihailecu-Rugașu- Runea- Laba -acum marcată cu BA, (care urcă din valea Repedea pe la vf. și colibele Petriceaua), am coborat in satul Poienile de sub Munte. Căci în 2003, montaniarzi baimareni au marcat doua trasee intre Poienile de sub Munte si aceste varfuri, dar nu pana si pe și unul între valea Repedea- Poiana cu narcise Tomnatic- Valea Frumușaua , dar nu pana si pe graniță !.

Notă din mai 2014: În ture ulterioare, am urcat „pe graniţă” şi mai spre est de Copilaşu, de la cabana silvică Coşna. În 15-16 nov 2008, cu colegii de club Eugen Roman, Petronela, Dia, Andrei, Ibi, Laci, Adi Piţigoi. Plecaserăm în urcare pe valea Coşnea spre Pecealu, apoi Bucovinca si Pietrosu Bardau, unde ne-au „invins” jnepenii) şi ne-au obligat la un nedorit ocol prin stânga , dar ajungând în final unde dorisem, pe la a fosta (e trecuta si pe hartă) tabără a generalului Mociulschi. Am atins graniţa la borna 470 şi am pus corturile la borna 465. A doua zi am mai continuat 3 ore pe graniţă, dar vremea rea ne-a obligat ca de pe la vf.Furatic să părăsim graniţa şi să coborâm în valea Rica. Altă dată, cu mulţi colegi de club, de la Gura Ricii am urcat pe piciorul Plişca pană pe Copilaşu , vârf fain care e în Ro şi de acolo pe graniţă, pe unde trecea ”drumul strategic” construit de unguri în timpul războiului, apoi peste vf Jurcescu și Stogu, ajungând dupa 33 km la lacul Vinderelu. Am incercat cândva cu Marlene si alti doi amici sa atingem mai intai granita si mai spre est, urcand din Valea Vaserului de la statia Făina pana in vf.Lostunu, borna 502. Dar ar fi fost o problemă ca după coborâre , de la Repedea să ajungem in Viseu de Sus la maşini… Mai la est de Lostunu, peste vârfurile Păcurar, Puru, Ştevioara, Comanu (borna 525), Ignăteasa Jupania…şi mai departe spre zona Bucovinei, graniţa e pe zonă împădurită şi înjnepenită, neinteresantă pentru noi, turiştii. Poate mai atractivă pentru contrabandişti …

Cel mai comod a vedea muntii Maramureşului şi a urca varfurile Pop Ivan, Farcau (1957 m, top-ul masivului !) şi Mihailecu, este cu „tabără de bază” in valea Repedea şi efectuând dpua ture de câte o zi, cu bagaje mici. Am făcut asta de mai multe ori, ultima data în 10-11 mai în grup de…47 ! A se vedea:

https://carcluj.ro/blog/tura-pe-munti-din-zona-de-granita

Am mai făcut de câteva ori un circuit de o zi cu plecare de pe valea Frumușaua, amonte de satul Petrova și Crasna Vișeului, dum de macadam doar ultimii 6 km până de la confluența acesteia cu Valea Tomnatic. Acolo de află o mare stână și o cabanp a Parcului, dar rar locuită. în incinta ei și lângă ea ne-am montat 11 corturi , iar în sâmbăta de Rusalii 2022, de acolo- fără marcaj : Muntele lui Șerban- Vf Pop Ivan-Vf Râpa- Vf , Capu Groși- părăsind granița spre vf.Patin/Plaiului sau Poiana cu Narcise Tomnatic de unde e marcaj PA spre Valea Frumușaua., unde am mai dormit o noapte. Apoi, duminică , ne-am mutat cu mașinile în Valea Repedea, de unde am făcut o tură pe marcajul BA spre -Petriceaua- lacul Vindelelu -vf. Farcău- vf MIhailecu și retur !

Album Foto la: https://foto.dinumititeanu.ro/2022/06/13/drumetind-pe-granita/

SPF Valea Vișeului: e-mail: valea.sctf@igpf.ro

SPF Poienile de sub Munte: e-mail spf.poieniledesubmunte@igpf.ro

Au nevoie de un tabel cu Nume, Prenume, dat nașterii, Seria și nr,Cărții de Idenitate sau pașaportlui și copie a C I a șefului grupului. Răspunsul/aprobarea lor va trebui ca șeful grupului s- aibă în telefon sau listată și să mergeți în grup.

Fiind Parc Național, e nevoie să achităm o taxă (5 lei/persoană) în 2022) – Telefon: 0262 352 216.

Eu va doresc tura faina pe muntii de graniţă. Tura fara a avea necazuri si fara a face necazuri celor care vor dori in viitor „să ne calce pe urme”.