File din istoria alpinismului în judeţul Cluj

Este dificil a se stabili un reper în timp fără criterii obiective certe. Căci, în fond, căţărarea începe acolo unde pentru înaintare trebuie folosite şi mâinile.

Dar dacă luăm ca repere pitonul şi coarda se simplifică ecuaţia. În 1949, Andrei Moldovan şi Kovács Ferenc au bătut, se pare, am învăţat să nu fac afirmaţii categorice, primele pitoane pentru a ajunge în Grota Sanșil din Cheile Turzii, de unde au coborât. Abia în 1961, Gyöngyösi Miki cu Rozsnyai Károly au „scos” traseul până în Creasta Sanșil, iar în 1984, tăcutul dar iscoditorul Moravek Laci, împreună cu Dan Moldovan – „Pitonero”, au descoperit şi „dat în circulaţie” interesanta „Variantă cu Tunel” (un tunel de circa 25 m) a Traseului „Grota Sanșil”. Aşadar, similar cu acţiunea din 1949: alpinism şi speologie!

Dar, fiindcă a venit vorba de speologie, încă dinainte de ’49, unii speologi au făcut de fapt alpinism în Cheile Turzii, cu scopul de a ajunge la grote, de a descoperi altele şi a le explora şi cerceta. Dau doua nume sonore: Rotaridesz Istvan, o grota din Chei îi poarta numele, şi Bagameri Bela, legendarul descoperitor, în 7 aprilie 1957, a Peşterii Vântului din Munţii Pădurea Craiului şi în 1966, întemeietorul primului club speologic clujean, mereu puternicul CSA (Clubul Speologilor Amatori).

În perioada 1934-1948, Clubul Alpin Român nu a avut o filială în Cluj. În 1950, în cadrul noii organizări a asociaţiilor sportive după model sovietic, alpiniştii au creat şi secţii de alpinism pe lângă cluburi sportive. Pentru dezvoltarea acestora, CGM (Confederaţia Generală a Muncii, organizaţia sindicală de atunci), a organizat în 1950, în Piatra Craiului, o scoală de alpinism unde, așa cum reiese din cartea „Pe Crestele Carpaţilor” a lui Niculae Baticu (pag. 233-234) găsim şi numele a doi clujeni printre „elevii” ce s-au evidenţiat prin talent şi perseverenţă: Lorincz Miklos şi Andrei Moldovan. Aceştia au pitonat în 1951 traseul Grota (Arcada) lui Hili. După aceea, Lorincz Miki a pitonat împreuna cu Kovács Ferenc şi Gagyi Andras primul traseu adevărat: Creasta Sanșil, atât de frecventat şi astăzi.

S-au înfiinţat şi la Cluj secţii de alpinism pe lângă asociaţiile sportive Metalul, Progresul, Voinţa, Ştiinţa, Locomotiva… A început o adevărată campanie de pitonare, care în deceniul următor a mărit vertiginos „zestrea” de trasee. Menţionez că se foloseau corzi din cânepă şi că nu existau hamuri/ veste/ centuri. Coarda se lega peste piept, metodă pe care am mai prins-o şi eu în 1968 şi am folosit-o încă vreo 2-3 ani. Referindu-mă numai la traseele clasice, în evidenţele mele am 29 de alpinişti autori de premiere în cap de coardă. Dau alte câteva nume: Kari Deszo, Eme Sabin Doctor, Kovács Gyuri, Remus Stoicovici, Szalma Mişi, Octavian Brătilă „Bulinel”, Silvius Iorga. S-au realizat câteva trasee scurte şi în Cheile Tureni, folosite mai ales pentru antrenamente.

În Cheile Turzii s-au desfăşurat periodic şcoli de alpinism. În iunie 1951, a 2-a şcoală republicană de vară cu 56 de „elevi” din multe oraşe ale Transilvaniei. Apoi, unele etape ale Campionatului Naţional de Alpinism: Campionatul fetelor în 1959, a 2-a etapă de vară în 20-21 iulie 1962 şi unele Cupe Interjudeţene: Dinamo – 1956, Cupa Judeţului Cluj – anual, Memorialul Hans Gora – anual, Memorialul Szalma Mişi – din 1975, Memorialul Andrei Moldovan – din 1992. Ca dovadă că „stadionul” Cheile Turzii a format buni căţărători e faptul ca pe unii dintre cei mai talentaţi, la vârsta stagiului militar, cluburile semi-profesioniste Armata şi Dinamo şi ofiţerii de la Vânătorii de Munte i-au luat „sub aripa lor”: Szalma Mişi, Boros Laci, Barla Andras, Engy Lajos, Tavi Bortoș, Nelu Vidruț şi alţii.

În 1971, mai exista în Cluj o singură secţie de alpinism cu vreo 7-10 membri la Clubul Metalul, unde mă legitimasem în 1968 şi eu. Ni s-a cerut să ne căutam altă „gazdă”. În urma unui memoriu bine argumentat adresat conducerii Clubului „U” Cluj, ne-am transferat la acesta. Membri fondatori: Valentin Crăciun, Gyögyösi Miki , Dinu Mititeanu, Dinu Bucur, Dobray Peter, Moravek Laci, Szalma Mişi. Paralel cu activitatea ca sportivi la „U” Cluj, ultimii doi (nu ca valoare!) erau şi instructori la noua secţie „Turdeana” din Turda, unde s-au transferat după ce şi-au recrutat şi crescut alpinişti buni: Grig Bodea, Nagy Istvan, Ilie Opriş, Harmath Csaba, Ezi Urcan, Sany Crişan. După moartea lui Mişi în avalanşa de la Podragu (22 ianuarie 1974), Grig a devenit şef al secţiei şi al echipei Salvamont.

Prima formaţie Salvamont a înfiinţat-o Mişi Szalma în 1971, la Turda. În 1980 ea s-a reorganizat de către Gligor Bodea şi Dinu Mititeanu, trecând în subordinea Consiliului Judeţean Cluj şi fiinţând cu 3 echipe: Cheile Turzii, Muntele Băișorii şi Vlădeasa, atunci toţi fiind voluntari. Cei din primele doua echipe fiind cu domiciliul în Cluj şi Turda, după o planificare lunară acţionau vara în Cheile Turzii (câte 2-3, numai la sfârşit de săptămână) şi iarna la Muntele Băișorii, pe toată durata sezonului. Din 1990, Salvamontul a fost coordonat de Silvius Iorga, unii salvamontişti (5-7) au devenit angajaţi ai C.J. Cluj. Din 2007 coordonator a fost o vreme Gebefügi László.

Secţia de alpinism „U” Cluj a fiinţat între 1971 ai 1985, an în care au fost desfiinţate „din raţiuni financiare” secţiile studenţeşti din Cluj, Bucureşti, Iași, Timişoara. A rămas doar cea din Braşov, condusă de Mircea Noaghiu.

Dintre cei peste 100 de alpinişti formaţi la „U” Cluj, performanţe sau „longevitate” în alpinism menţionez câteva nume: Doru Oros şi Hargytai Szabolcs cu ascensiuni în Tian-Șan şi Anzi, Mezei Maria, Geta Nistor-Poliac și Szekely Iulia, campioane naţionale în 1976, Ghiţă Pop – care a realizat unul dintre primele trasee de căţărare modernă din Cheile Turzii, Engy Lajos, Marius Poliac, Gelu Stoica, Roli Omer, Nelu Bucur, Pataki Tibi, Tavi Bortoș, Sanyi Szalma, Gaspar Istvan, Tudor Moraru, Sorin Panait, Szakacs Mari, Mariela Parciu, Toth Karcsi, Elli Walkersdorfer, Tinu Terec, Gulacsi Zoli, Neluţu Raţiu, Nelu Rusu, Ghiţă Drașoveanu, Ştefan Buftea, Ghiţă Popa, Şerban Leoca, Cristi Oancea, Alexandru Brăduţ Şerban-„Cuxi”, Mihai Popovici, fraţii Bob, fraţii Mendel, Mirel Domşa, Bebe Pozdarcă, Nelu Coroiu…

Nu s-a pus accentul pe performanţă, nu s-au „pompat” bani în câţiva talentaţi, ci s-a mers pe ideea ca un număr cat mai mare de tineri să guste din bucuriile căţărării, să se îndrăgostească de munte, sa înveţe să-l respecte şi să-l apere. Și la terminarea facultăţii să ducă „flacăra” şi în alte colţuri ale țării sau să întărească echipe existente, ceea ce s-a şi întâmplat.

În orice caz, alpiniştii de la „U” Cluj şi cei de la Turdeana, în cadrul Campionatului Naţional, cu cele rele, dar şi cu bune ale sale, şi în afara lui, au urcat mai toate traseele dificile existente la acea dată în Carpaţi: În Bucegi: Fisura Albastră, Traseul Speranţei, Fisura Roşie, Fisura Mult Dorită, Policandrul, Fluturele de Piatră, Eftimie Croitoru, Hermann Buhl… În Cheile Bicazului: Armata, Santinela, Artei, Turnul de Fildeş, Pintenilor… În Piatra Craiului: Lespezile Lirei, Floarea de Colţi, 23 August, Diana, Izvorului, Alveolelor, Arcadei, Surplombele din Padina Închisă… Au efectuat ascensiuni în Tatra, premiere în Cheile Aiudului, ascensiuni de trasee şi parcurgeri de muchii şi de creste iarna: Rodnei, Piatra Craiului,Făgăraşului…

După desfiinţarea Secţiei de Alpinism „U” Cluj, în 1985, o parte dintre alpinişti s-au regrupat pentru câţiva ani la „Electrometal” – secţie condusă de Grig Bodea, care se mutase în Cluj şi la Voinţa, secţia de alpinism condusă de Miki Gyöngyösi. La Voinţa şi-au făcut ucenicia în căţărare doi dintre cei cu renume astăzi: Török Janos („Joe Indianul”), primul clujean care a urcat Eigernordwandul şi Eros Zsolt, care după plecarea definitivă în Ungaria a ajuns să fie primul maghiar pe Vf. Everest.

De menţionat că în 1986 a apărut ghidul „Turism şi alpinism în Cheile Turzii” elaborat de… doi bucureşteni: Mihai Vasile (partea de căţărare) şi Mircea Barbelian. Cinste lor, ruşine nouă, clujenilor!

Un moment important îl consider reapariţia în Chei, „în forţă”, după şi printre reprize în închisorile comuniste, a lui Bulinel. Cel care ajutat mai ales de Silvius Iorga, Iancsi Kerekes şi alţii, a îndrăznit să abordeze Peretele Uriaş şi să realizeze, între 1983 şi 1991, primii „șesari”: Madona Neagră, Calvaria, Ave Maria, dându-le şi nume ce-i puteau aduce alte necazuri în acea vreme. Mai are un traseu „Solidaritatea”, mai plănuia un „Jirzy Popieluszko”, numele preotului ucis de securitatea poloneza. Și adaug că Bulinel a „atacat” Uriaşul la o vârstă la care alţii se mai caţără doar în amintiri vagi…

În 1990 ,Andrei Moldovan („Bandi-bacsi”) a înfiinţat Secţia Cluj a CAR, care fiinţează şi în prezent. Turdeana a devenit Pajura, condusă de Doru Iuga şi Florin Vulturar. În Turda, cel mai apropiat oraş de Cheile „lui” a apărut şi A.T.A Turda îndrumată de Nicolae Giurgiu – „Nixon”.

La începutul anului 2005, Cozmin Ardelean, la sugestia lui Dan Vasilescu, vicepreşedintele CAR, a găsit amatori şi a înfiinţat Secţia Universitară Cluj a CAR, care a demarat şi se dezvoltă promiţător, datorită entuziasmului caracteristic studenţilor şi foştilor studenţi. Secţia a crescut vertiginos, atât ca număr, având în 2014 peste 200 de membri şi aspiranţi, fiind ce mai puternică din ţară, dar şi calitativ, prin locuri fruntaşe la competiţii, obţinute mai ales de fete: Delia Liscan, Cristina Pogăcean, Ioana Sârbu. Cei mai ambiţioşi au făcut ascensiuni pe munţi din Peru, pe Khan Tengri, Kilimanjaro, Aconcagua sau în Himalaya. O strălucită performanţă este ascensiunea în premieră mondială pe vârful Gandharva Chuli (6248 m) din Himalaya, regiunea Annapurna, realizată de perechea Cosmin Andron – Cristina Pogăcean şi trecută pe lista celor nominalizaţi la prestigiosul trofeu „Pioletul de Aur” pe anul 2013. CAR „U” Cluj se poate mândri şi cu ascensiunea solitară a lui Cosmin Andron pe traseul Cassin din Denali/ McKinley, realizată până acum de doar câţiva alţi alpinişti. În aprilie 2015, clujenii Mihnea Prundeanu şi Alex Prigoană au urcat traseul Heckmair din celebrul Perete Nordic al Eigerului, îndemnaţi de Cătălin Pobega, cel care îl parcursese cu câteva zile mai înainte. Mihnea Prundeanu, Alex Prigoană şi Vasile Dumitrică au urcat celebrul traseu ”The Nose” din Yosemite.

Tot în Chei s-au iniţiat în tainele căţărării şi membri primei expediţii clujene în Himalaya, în 2004: Arnold Kadar, Adi Munteanu şi Sebastian Baies. Al 4-lea alpinist clujean în Himalaya a fost tot în 2004 (toamna), Jo Indianul, încercând alături de Ticu Lăcătuşu, în condiţii neprielnice, o premieră pe Janak Peak. Arnold Kadar şi Adi Munteanu au fost primii clujeni pe McKinley/ Denali în 2006.

Cum era şi normal, şi în Cheile Turzii au apărut multe trasee moderne de escaladă sportivă. Protagonişti: Ghiţă Pop în 1987, traseul Labirint din zona Pripoane, câţiva căţărători din Ungaria în acelaşi an în zona de sus a Turnului Ascuţit, Dan Moldovan în 1988, mai ales în zona Poligon, „lângă apă”. În 2007, talentatul căţărător Dan Anghel din Alba Iulia a publicat un ghid bilingv (romană-engleză) al traseelor de escaladă din Munţii Apuseni. În această carte-ghid, în Cheile Turzii figurează 45 de trasee clasice şi 184 trasee moderne de escalada, dintre care 152 sub 50 m şi 32 de mai multe lungimi de coarda. În Cheile Turenilor sunt 115 trasee, iar în zona Cetatea Lita, 48. Pe lunga listă actuală a traseelor de escaladă sportivă din Cheile Turzii, Turenilor, Aiudului, Pietrei Vulcanului, Colţii Trascăului, zona Cetăţii Lita, Cheile Madei, Cibului, Glodului şi din alte zone, gasim mai ales numele neobositului Adi Munteanu, dar si altele: Romică Crişan, Cosmin Poduţ, Horaţiu Dicoi, Ovidiu Pop, Nagy Adorjan, Radu Zemianschi, Florin Danieliuc, Florin Vulturar, Ovidiu Caţănaş, Josza Levente şi alţii. Marea majoritatea a căţărătorilor practica acum stilul ”free”, la modă în lume. La Memorialele Mişi Szalma, Andrei Moldovan, Hans Gora, la Cupa ATA, la RICO (Rimetea Climbing Open) şi în alte zile de escaladă ies în evidență cei mai buni: Török Janos (Joe Indianul), Marius Anghel (Şobo), Nicolae Budeancă – Gâgă, Nagy Imre (Imi), Nagy Adorjan (Pety), Romeo Chira, Radu Oprea, Radu Solovastru (Solo), Călin Popa (Strâmbu), Florin Danieliuc, Dan Filip, Adi Vălean, Ovidiu Caţănaş, Ovidiu Pop (Popică), Nemeth Robert (Roby), Paul Popescu, Raluca Zăgănescu, Mihnea Prundeanu, Cosmin Andron, Mihai şi Mihaela Constantinescu, Lucian Catargiu, Alex Dima, Vasile Neagomir, Cristian Man, Cristi Mureşan (Repty), Călin Petruş, Vlad Căpușan, Lavinia Mălăngrăvean, Sabin Sasu, Alexandru Major (Titoc), Balogh András, Paula Vana şi multi alţii.

De asemenea, în Cheile Turzii vin deseori şi căţărători din alte judeţe: Dan Anghel (Alba Iulia), Daniel Marc din Tg. Mureș, Pantelimon Dorel Mihaes (Oradea), Costin Moraru (Sibiu), Sedevi Imre (Oradea), Adrian Ilies şi alţii.

În 2007 au mai apărut în Chei câteva ascensiuni deosebite în premieră, unele evidenţiate şi pe site-ul FRAE: Leslie Fucsko, Emil Camerzan şi Liviu Neagoe ”The art of aid”, 90 m 3 long A4 şi 6a în Cheile Turzii şi Vlad Căpușan şi Paul Popescu pentru premierele realizate în Chile Turzii, Peretele Ciorilor şi „Santinela Moţilor” în Scăriţa-Belioara. Iar tenacele Nicolae Budeancă – „Gâgă” a realizat următoarele premiere: „Hipnos” în Coltul Crăpat, „Gomora” în Peretele Porumbeilor, „Un creier în minus” în Peretele Porumbeilor şi finalizează „Memorial Ienți Baci” în Peretele Uriaş, toate fiind trasee de Aid. Tot Budeancă face şi prima repetare a traseului ”Dance for three” deschis de Leslie Fucsko anul trecut în Cheile Aiudului.

Eu, ca veteran, mă bucur să-i vad „la lucru”, dar recunosc că mă bucur să văd ca nu se limitează doar la manşe lângă potecă, ci că urcă în stilul vremii şi traseele clasice, lungi, că există speranţe ca acestea să nu fie lăsate să moară, ci să fie reabilitate, echipate cu pitoane/ spituri sigure, mai ales în regrupări şi în pasajele periculoase, cum s-a făcut deja cu Turnul Ascuţit de Adi Munteanu, Traseul Grotelor de Cosmin Poduţ „Fidi” şi altele.

În prezent, în Cheile Turzii se cătară mulți tineri din judeţul Cluj care nu fac parte dintr-un club. Și e îmbucurător faptul că se face şi iniţierea unor copii în tainele căţărării. Desigur, cu responsabilitatea necesară.

Nu pot încheia fără a aminti – de fapt ştiţi asta – că în Chei există acum asistență Salvamont permanentă în sezonul estival, nu doar la sfârşit de săptămâna ca pe vremuri.

Szalma Mişi, Andrei Moldovan, Hans Gora, Gabor Feri, Kari Dezso, Eme Sabin Doctor, Vigh Tibi, Komuves Pally, Mihai Petruţ, Ştefan Hamza, Rica Enăşel, Halmagyi Laci, Sany Schonberger, Nelu Frăţilă, Horea Pantea, Adrian Grigore, Petrică Stanciu, Mircea Hostiuc „Ghighi”, Mircea Nicoară, Kovács Fritzi, Ferenczi Imre , Szanto Jeno, Philippe Folch, Cuxi Serban, Adi Chifa, Ovidiu Cuc, Dorel Gocan, Dobray Peter, Mihai Benea, Tavi Brătilă-Bulinel, Ilie Humiţă, Sanyi Crişan şi ceilalţi foşti alpinişti din judeţul Cluj care s-au căţărat în Chei şi sunt acum în lumea umbrelor, s-ar bucura să vadă că flacăra alpinismului/ căţărării pe meleaguri clujene nu s-a stins, dimpotrivă.